1,675 matches
-
mai mult sens să punem totul În măsuri absolute. Poate pentru că memoria se anchilozează, sondarea trecutului se face cu un aparat alterat, funcționînd mai degrabă În baza unui program didactic, simplificînd trecutul la un binom etic, de fabulă. Răul și urîtul erau dominante În epocă, dar asta nu Înseamnă că totul era rău și urît. Sub rău și urît exista viață, cu multe alte nuanțe, cea mai bună dovadă e această poză, care tremură fin, respiră, se bîțÎie. Și totuși, rămîne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi bagă În cap chestii și el crede că nu se poate altfel, asta e salvarea lui, ăsta e mîinele lui mai bun, și-așa se-adună Într-o grămadă. Și bătaia de joc ajunge un ideal, negrul ajunge alb, urîtul - frumos, că așa vrea grămada... După ce-i umplu capul cu rahat parfumat, Îl Întorc, orbit, Împotriva propriilor lui interese, Împotriva binelui firesc... Îi bagă doctrina În ochi de-ajunge să i se pară lui că seamănă cu ce crede el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Viziune romantică, desigur, dar care poate fonda distincția între o morală pentru toți, definind regula comună, și o deontologie (etică), expresie a vieții concrete, și deci capabilă a asimila aceste elemente aparent contradictorii care sunt binele și răul, frumosul și urâtul, anomicul și canonicul. Hegel i-a fost, în mod constant, fidel când, tocmai, recomanda filosofiei să renunțe "la pretenția de a arăta cum trebuie să fie lumea"86. Înțeleaptă precauție rezultată direct dintr-o formă de toleranță proprie pro-tagoniștilor "iluminismului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ci-i purifică de pasiuni (catharsis), prin participare/eliberare a și sportivilor și suporterilor la competiție. Sportul devine un mod de a face un lucru potrivit unor reguli. Poate pentru a exprima frumosul, diferit de reprezentarea lucrului frumos (abjecția, grotescul, urâtul, oribilul), sportivul oferă o viziune tragică a lumii, viziune pe care o transformă în frumusețe (concursurile de culturism). Cultura sportivă este înțeleasă prin intermediul densității sociale, morale sau dinamice al populației, adică sportivitatea depinde de intensitatea contactelor. Acest drum printre cuvinte
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fi transmise verbal doar câteva dintre secrete. Analiza limbajului gestual sportiv, organizat într-un sistem ierarhic, pune în lumină sensuri similare limbajului sonor și plastic, adică modificări, ce se referă la valoarea simbolică a gesturilor (a-i spune unui prieten „urâtule!” înseamnă a-l lăuda). Lipsa de flexiune a limbajului gestual se compensează prin topică, prin locul interesant, ocupat de semn în comunicarea gestuală. Costumația dansatoarelor stârnește mereu vervă. În 1988, patinatoarea germană Katarina Witt a apărut la Campionatul European într-
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
memoria anotimpului / Cât se va face dimineață-n vulpi, câtă vreme între ochi și cer e o reciprocă susținere, fiecare fiind, în ultimă instanță, rațiune de a exista pentru fiecare: Cerul se sprijină pe ochii noștri flămânzi. Atingeri cu estetica urâtului completează imaginarul poetic, într-o baladă veche ce aduce, mai de grabă, a blestem. Și Balada iernilor albastre susține această notă. O formă alegorică a spectacolului existențial e cea a unui circ întârziat pentru care tristețea nestatorniciei și imaterialitatea gloriei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
muritori - creatorul de artă -, drept care, grădina, în oricare dintre ipostazele aferente, captează toată atenția și toate efectele forței creatoare. Tinzând spre neoclasicism, dar și cu ecouri neoromantice, poemele lui Emilian Marcu oferă imaginea unui spațiu epurat de orice atingere cu urâtul, în orice formă de manifestare a lui, aglutinând senzații dintre cele mai înalte, prin intermediul picturalului concentrat în tablouri paradiziace, peste care tronează lumina, lăuză, dominate de un vegetal luxuriant, străbătut episodic de perechea adamică sau de un cuplu ideal, închipuit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viață tradițional, al bunicii, care poate îngloba instinctiv un oarecare Feng shui / care împăca rosturile / și liniștea, somnul..., iar poeta evocă imaginea mamei și a bunicii cu infinită duioșie, tot ca o formă de terapie în contra tendinței de întronare a urâtului și, implicit, de pierdere a echilibrului lumii. Poemele din a doua parte a cărții propun soluții terapeutice: parafrazând o formulă cioraniană, o terapeutică în contra omului, cum îl definea gânditorul pe Dumnezeu, deci o formă de vindecare a ceea ce e profund
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul atenției, îndreptate spre tot ce alcătuiește trecutul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se părea că e ea! Șd tresăream cu sufletul la gură. În cele din urmă ini-am dat seama că e pur și simplu stupid ceea ce făceam. Reveneam acasă, frânt de oboseală, în camera mea pustie. Coleșiu cu care îmi împărțeam urâtul (Veverița și Urangutanul erau și ei plecați) mă mustra mereu: ― Rău ai făcut, nepoate, că v-ați certat. (Nu știa, nu-i spusesem adevărul, știa numai că ne-am certat.) Mare greșeală! Caută și împac-o! O fată ca ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
avea, dar doctorul acela îi descoperise boala. Îl internă într-un sanatoriu unde rămase trei săptămâni ca să iasă de acolo complet vindecat, în timpul acesta, Mihaela, fără nici un îndemn din parte-mi, se ducea zilnic la sanatoriu să-i țină de urât. Îi aducea reviste, jurnale, cărți, dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut câte în lună și în soare. În felul acesta câștigă pe teta (fire închisă) care începu s-o prețuiască. Îmi spunea despre ea: ― Nu știi ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
obicei, nu l-am găsit acasă. În schimb mna întîmpinat fiică-sa, Cici. ― Tata te roagă să-l scuzi, a fost chemat urgent la club și se întoarce peste o jumătate de oră. Până atunci am să-ți țin de urât. ― O, dacă-i așa, i-am spus în glumă (de fapt era un compliment) aș prefera să se întoarcă peste... cinci ceasuri. ― De când ai început să-mi faci curte? surâse glacial Cecilia, amenințîndu-mă cu degetul. Am privit-o lung, încordat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sau, dimpotrivă, ca suită de răspunsuri la tot ce ține de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a declarat un tânăr acneic sibian, care nici măcar nu auzise de Mein Kampf !), însă covârșitoare au fost amalgamul de cumințenie, responsabilitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cinovnicii ruși pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliții. Vremea pe aici e cam răcoroasă și, deși amenință pururea să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât rusește sau leșește, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel, deși nu tocmai vorbăreț de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o scrisoare în România nu costă decât 7 copeici. Încrezîndu-mă în spusa tuturor, o franchez pe aceasta simplu. Să nu te superi dacă-i avea de plătit vro suprataxă. Îndealtmintrelea repet ceea ce-am zis în scrisoarea trecută. Ne mănâncă urâtul pe toți și lumea a-nceput a se cam rări de pe-aici. Trenul între Odesa și Liman circulează acum cu mult mai rar și seara defel. Prietenii Zaharia, Buțureanu, onor. Drăghici, d-rul Max s-au întors în țară; numai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acolo telegrame cari vă țin în curent asupra scopului // întrevederii, despre care pîn-acum nu știu nimic. Ce se mai întîmplă pe acolo, ce măritișuri și însurători se mai proiectează și pe cine-ați mai îngropat în vremea din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține cari-mi viu în mână le citesc din slovă-n slovă, până chiar și anunțurile atât de ahotnic te face singurătatea și lipsa de ocupație zilnică. Singura mângâiere - tutunul - e și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Bebe a moi charmant și nervos. Veronica ta 26 oct. 1879, Iași Te rog să-mi faci cunoscută și adresa locuinței tale particulare, mă interesează mult. {EminescuOpXVI 623} [VERONICA MICLE] 30 oct. 79 Dragul meu Eminescu, Așa m-a cuprins urâtul de tare încît, pentru ca să scap de el, umblu câte patru, cinci ore pe zi, ceea ce m-a adus la o stare de slăbiciune încît acuma abia îți scriu, nu mă doare nimic, dar aproape îmi lipsesc puterile de a ține
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
însemnătate.” „Ia te uită, domnule ! Și eu, care credeam...” Nu-mi termin gândul, când îl aud din nou pe călugăr: „ Credeai că dorm? Nici vorbă. Știi doar că bătrânii nu au somn și că gândurile și amintirile le țin de urât. Așa că, hai mai degrabă să tălmăcim ispisocul din 13 octombrie 1668 (7177).” Nu am încotro și încep să buchisesc: „Io Iliaș Alixandru...domn al Țării Moldovei...” Și dăi și dăi, cum că egumenul cu „săborul de la svânta mănăstire Trei Svetiteli
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei. Cum însă tăcerea celor doi era plină de calcule și de proiecte, nu se mai putea chema tăcere, și, pe drept, buna Lina, când intră nădușită și cu ceva abur de friptură pe ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mult e justiția română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar găsi clienți; unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și-atât, când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea deapănă pe gheme reci blesteme pentru toți, că nu au văzut cum geme un popor condus de hoți.” (2013) Martirizatul Savel se luminează și mai mult când vede că în disecția politicianismului actual, foarte regretatul Academician Florin Constantiniu, nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vremii: Deși vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de urât și plictis. Nu las loc gândurilor sumbre să-și facă apariția în existența mea cotidiană. Mereu gândesc pozitiv și reflectez la aspectele frumoase ale vieții... (p.194) Sau această închinare adresată Proniei: Mulțumesc Creatorului că mi-a dat mai mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dormitor, unde stătea de vorbă la telefon cu Peggy de cîteva ore; se purta din ce În ce mai urît: astăzi au mîncat Împreună la telefon. Așa Încît pînă la urmă Julius rămase singur și servitorii profitară de ocazie pentru a-i ține de urît În sufragerie. N-a lipsit decît Imelda, care În curînd avea să termine școala de croitorie și era din ce În ce mai antipatizată de ceilalți. Nilda se arăta foarte Îngrijorată, cînd Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]