KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce cu el, aș da naibii declarația; aș încerca s-o conving altfel pe soacră-mea, că nu eu am dat declarația, aș face o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am stat deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu Doina în brațe, vorbea cu atîta siguranță, aproape cu cinism, că mă și speriasem... Nu-i adevărat că oameni ca el l-au ucis pe soțul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat; a venit cu traiste pline cu de toate, descărca mereu lemene și cărbuni în curtea din spatele vilei... Apoi... Apoi l-am urît..., urcase, ajunsese cineva... Noi.... Maria mi-a și zis că ne-am umilit, cerîndu-i ajutorul, dar l-a acceptat, ținea morțiș să ajungă doctoriță... În clipele grele știam că pot să-l ajut și eu; mi-a și zis o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia de serviciu a liceului, ajunsese într-un București ostil... Cred norocul meu, singurul noroc adevărat în viață a fost întîlnirea aceea în foaierul teatrului... De ce s-o urăsc pentru că n-am știut cine-i cu adevărat?! Deși, adevărata Doamna Ana este..., da, este aceea care se risipește în fiecare gest al meu, în cultura făcută cît am stat în București, în cizelarea gesturilor, de la felul cum țin tacîmurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a scris una dintre fetele boierului Craiorgu, aceea care n-a putut rămîne gravidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face decît să instige la răfuială continuă. Quid prodest?3 Aici, la spital, tu ești groaza femeilor care vin cu provocări, voite sau accidentale, mai ales a femeilor frumoase, nemăritate. Și știi de ce? Din ură. Nicidecum pentru că aperi legea. Le urăști pentru clipa aceea de plăcere; știi că embrionul pe care ele vor să-l expulzeze este rodul unor clipe de extaz, clipe ce tu ți le refuzi cu ostentație. Întîi, doi ani, cum ai zis mai înainte, n-ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crede c-ai ajuns să mă mă faci să mă dezbrac singură. Iar astăzi, primul gînd, cînd ai intrat, a fost să-l chem pe procuror, de-aceea te-am lăsat să forțezi nota, să am motiv. Adevăru-i că te uram; te uram că nu puteam să-ți fiu egală. Astăzi m-ai întrecut. S-o cauți și să-mi dai adresa. Ai să mai intri în casa mea doar cînd o să-mi aduci adresa acelei doamne. Nu-mi cere așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai ajuns să mă mă faci să mă dezbrac singură. Iar astăzi, primul gînd, cînd ai intrat, a fost să-l chem pe procuror, de-aceea te-am lăsat să forțezi nota, să am motiv. Adevăru-i că te uram; te uram că nu puteam să-ți fiu egală. Astăzi m-ai întrecut. S-o cauți și să-mi dai adresa. Ai să mai intri în casa mea doar cînd o să-mi aduci adresa acelei doamne. Nu-mi cere așa ceva, Maria, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă sunt femei. De fapt și de drept, femeile nu suportă glumele astea. Și ziaristele sunt cele care le urăsc mai mult decât orice. Nu uita că trebuie să fii controversat. Nu uita chestia asta, Razza. Cu cât superi mai mulți oameni, cu atât e mai bine. Numai că Juniper nu avea de gând să se lase deranjată de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Sha Seng (Călugărul Nisipurilor). Cei trei ucenici, eroi ai romanului, sunt ființe fantastice, înzestrate cu puteri supranaturale. Dintre aceștia, însă, personajul cel mai reușit este Regele maimuțelor, care nu se teme de nici un fel de autoritate, nu tolerează nedreptatea și urăște de moarte forțele rele, neprecupețind nici o ocazie să intre în foc, să lupte cu ele și să le elimine în cele din urmă. Toate calitățile Regelui Maimuțelor întruchipează idealurile nobile ale scriitorului. Wu Cheng'en (aprox.1500-1581), autorul romanului Călătorie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
simplu întruchiparea despoților locali și a mandarinilor aristocrați din lumea omenească. În schimb, Sun Wukong (Regele Maimuțelor), eroul principal al romanului creat de Wu Cheng'en, este o făptură dintr-o bucată, înzestrată cu puteri supraomenești, care iubește libertatea și urăște răul. În fața armei atotputernice a Regelui Maimuțelor toiagul magic, tot soiul de demoni și duhuri rele își pierd pe dată aroganța, fie dându-și duhul, fie lăsându-se capturate. Romanul Călătorie spre soare-apune a avut o imensă influență asupra posterității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
glas și îi zise tigrului: Hm! Văd că degeaba ți se spune regele animalelor, dacă ești atât de nătâng încât îndrăznești să te legi de mine! Nu știi că eu sunt împăratul animalelor trimis de Dumnezeu? Sau ți s-a urât cu viața? Văzând că tigrului i se lungise fața a nedumerire și neîncredere, vulpea adăugă repede: De nu crezi, prostule, hai cu mine într-o plimbare prin pădure. Și ai să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
copila, a găsit-o moartă. Wu Zetian se preface că moare de tristețe și leșină. După ce află că numai împărăteasa venise între timp să-i vadă copilul, împăratul Gaozong trage concluzia că ea l-a ucis și începe s-o urască. În cele din urmă, suveranul o înlătură pe împărăteasa Wang și o înlocuiește cu Wu Zetian. După ce a devenit împărăteasă, ignorând sistemul tradițional care nu permitea femeilor să dețină funcții politice în stat, Wu a început să se implice în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
În antichitate, pentru că sectorul tipografic era slab dezvoltat, poeziile și celelalte scrieri circulau mai mult sub formă de copii ale manuscriselor. Zuo Si s-a născut în anul 250 e.n. și a fost un mare scriitor din dinastia Jin. Era urât la înfățișare și nu prea avea talent. Dar învățând cu seriozitate, a ajuns un cunoscut om de litere. La vârsta de 20 de ani, el s-a mutat împreună cu familia în Luoyang, capitala de atunci a Chinei. A avut, astfel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

opusul iubirii. Textele sfinte te învață doar cum s-o înlături îndată ce-și scoate capul. Ura nu e bună decât dacă e absentă... De la o vreme încep să mă întreb dacă e chiar așa. Există destui inși care mă urăsc. În „lumea bună”, politico-gazetărească, nu printre simplii cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus. Iubirea leagă mâini - sunt multe lucruri pe care nu-ți dă voie să le faci - și picioare - nu te lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
să-ți iei câmpii. A-ți iubi aproapele înseamnă și a-i reduce gradele de libertate. Față de un om care te iubește te simți, vrei, nu vrei, dator. Un scriitor francez vorbea despre „infernul tandreții”... Pe când ura... Cel ce te urăște se simte liber, ca fiarele și păsările cerului. Orice insultă la adresa ta, orice ticăloșie, orice minciună, falsificarea întregii lumi și a vieții pentru a te lovi, toate sunt la îndemână, justificate și, în ultimă instanță, morale. Toate defectele, neputințele, complexele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le faci un bine acestui soi de oameni, naște în ei ura! Fă-ți aproapele să te urască, fă-l departe, eliberează-l. Dacă reușești să stârnești ura prin simplul fapt că exiști așa cum ești, plăcut vei fi în ochii lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că până la aproapele tău să-l iubești pe Dumnezeu. Dar dacă l-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
reușești să stârnești ura prin simplul fapt că exiști așa cum ești, plăcut vei fi în ochii lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că până la aproapele tău să-l iubești pe Dumnezeu. Dar dacă l-ai face și pe El să te urască? Ura poate însemna și Cunoaștere: eliberat de povara Creației prin ura față de tine, de un om, de orice om, Dumnezeu ți s-ar arăta cu chipul Lui adevărat. Cuprins Fiul Ploii 5 Musca pe tavan 7 The dizzy little giant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

au silit, că naiba știe mai ce -, poți să faci pe dracu-n paișpe sau să stai în cap, că oricum nu ține. Părerea mea. Dacă Filip s-a eliberat, și sunt convins că a făcut-o, de coșmarul ăla urât cu Steaua, nu e sigur deloc că același lucrul trebuie să fie valabil și pentru mine. În cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
bălmăjeală și bătăliile își pierd tot farmecul, încercam să-i explic toate astea, dar lui i se părea frumos și așa, fiecare cu ale lui, iar lui nu-i plăcea singurătatea, ce-ar fi să vii pe la mine, mi-e urât, sunt singur, mama și tata la serviciu, tataia la piață, stătea în D 14, la parter, avea un microscop stricat și un Bunul gospodar, avea opt ani și vroia să se joace de-a mama și de-a tata, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
doream să rămân acasă și să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu m-aș fi lăsat purtat așa, de oricine. Mi-aș fi ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-a terminat 2-1. Duminicile erau urâte. Ca meciurile de la bulgari. Evident că am cedat în fața ispitei. La urma urmei, Dinamo nu juca în fiecare zi în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Trebuia să știu, ce mai, era o chestiune de viață și de moarte, dacă băieții aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]