1,632 matches
-
Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke și Daisuke îl urmau în tăcere îndrumându-șiu măgarii. La fel ca la urcușul de la Acapulco la Mexico, și de data aceasta în fața convoiului se întindea un câmp sălbatic cu agave și cactuși. Pe măsură ce coborau de pe platourile înalte ale orașului Mexico spre șes, arșița devenea din ce în ce mai chinuitoare. Indienii care munceau ogoarele încetau lucrul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
liniști negrul. Bea cafeaua asta fierbinte și o să vezi. Nick se urcă pe terasament și o porni Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să-l ferească de mitraliera care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dealul acesta? întreabă Sorina. Trecem. Mie îmi..., eu vreau... Ți-e frică? o iscodește Alina. Ă, ă, ă, nu, nu mi-e frică! Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de cojocul pădurilor de brad până lângă piscurile pe care se plimbă necontenit norii de ploaie. Ținutul e rece și primește peste an peste un metru de ploi” (Simion Mehedinți, George Vâlsan, Lecturi geografice ) Carpații Orientali „În câteva ceasuri de urcuș, pornind din Câmpulungul Moldovenesc, te afli pe vârful Rarăului. Rar loc de unde priveliștea Carpaților Răsăriteni să fie mai lămurită și mai măreață. Privind spre miazăzi, ai în față lunga vale a Bistriței, însoțită la răsărit și la apus de nenumărați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Bătrâna Dochia plecă cu oile sale la munte. Era îmbrăcată gros, cu vreo nouă cojoace. Pe drum s-a întâlnit cu Mărțișor care o sfătui să se întoarcă căci iarna n-a plecat încă. Bătrâna nu-l ascultă și începe urcușul anevoios spre stâna unde vărau an de an oițele sale. Vreme de nouă zile ea urcă și de câte ori îi era cald lăsa câte un cojoc din cele nouă pe care le luase la drum. Dar vremea se schimbă în cea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
focurilor pentru gătit. 7tc "7" Jacarandatc "Jacaranda" Î n autocar se aprinseră luminile de deasupra capetelor, o strălucire slabă, verde care arunca asupra fețelor tovarășilor mei de călătorie o paloare ca de murătură. Pe ultima porțiune din Drumul Birmaniei, În timpul urcușului spre orașul Lashio, sistemul de eliminare a gazelor de eșapament al autocarului se stricase, iar acum gazele toxice erau absorbite prin sistemul de aer condiționat; prietenii mei erau amorțiți de greață și durere de cap. Walter observă că până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind din toate Încheieturile și cu motorul duduind, rabla Își Începu urcușul sinuos pe munte. Prietenii mei se bălăbăniră și se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o parte În alta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei. Sau poate ar trebui să scrie o carte despre asta. Această călătorie, se imagină ea scriind, a fost sursa de inspirație pentru această carte. „Și iată-mă, o femeie de șaizeci de ani, fără capacitatea pulmonară necesară pentru un urcuș echivalent cu o sută de etaje. Deși aș fi putut cere ajutor fizic, a trebuit să mă bizui pe mine din punct de vedere psihic. A fost la fel de mult o chestiune de rezistență psihică...“. Făcu o pauză să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnului că deasupra scărilor sunt coroanele copacilor care să-i protejeze spatele de soarele arzător. Harry se conformă instrucțiunilor și se descălță, apoi ridică Încălțările În dreptul camerei și spuse: În locurile sfinte nu e voie Încălțat. Și Își Începu lungul urcuș. Treptele de piatră erau netede și răcoroase Într-un mod senzual. Se gândi la milioanele de tălpi goale care urcaseră aceste trepte În ultimele secole. Ce rugăciuni purtau ei În suflet, ce micoze Între degetele de la picioare? La Început, menținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În cadru pentru a fi mai ușor la montaj. A, uite o bună ocazie pentru o tranziție Între cadre: o măsuță plină cu statuete cu Buddha din lemn ieftin. Excelent. Se prefăcu interesat. Cu spatele la cameră, gâfâi, cu respirația tăiată din pricina urcușului. Luă În mână una dintre statuetele din lemn și o ținu În lumina soarelui, examinând-o ca un giuvaiergiu un diamant. Își dădu seama că transpira abundent, dar spre deosebire de platoul de filmare al propriei emisiuni, aici nu exista un makeup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el, care oferă o... parte din ea Însăși. Tocmai se pregătea să facă o comparație culturală cu martirii creștini, dar se răzgândi. Nu i-ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își reluă urcușul, acum mai puțin Înflăcărat, mai puțin sigur. Într-un final ajunse și În vârf, la o pagodă din sticlă albastră și argintie. Se Înveseli văzându-i pe cei doi câini. Apropiindu-se, o văzu și pe Saskia. Stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Închideau lucruri pe care el nu le putea Înțelege: secrete, gloria În moarte, tributuri aduse Naților, noțiuni de adorație și istorie străine și bizare. În timp ce scruta panorama care descria un arc din ce În ce mai mare, Îi spuse Încet Saskiei: —Nu-i așa că urcușul a fost oribil? Gata să-mi dau duhul. —Uită-te În spatele tău, spuse ea. Întorcându-se, văzu pe partea cealaltă un grup de japonezi, toți cu pălării identice, urmând-o ca niște boboci de rață pe o femeie care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Puterea de a conduce. Am devenit jocheu profesionist. Numai călătorii. Mergeam tot timpul în excursii. Acesta era stilul meu de viață. Cel mai mult aveam 250 de curse pe an. Eram foarte ocupat. O viață destul de stresantă. Omul are și urcușuri și coborâșuri. Dacă ai câștiguri, ai și pierderi. Pericolul te pândește la fiecare pas. Nu am fost niciodată grav rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fapt un Munte cosmic: cele șapte etaje reprezentau cele șapte ceruri planetare; urcîndu-le, preotul ajungea în vârful Universului. Un simbolism asemănător stă la baza uriașei construcții a templului din Barabudur, în Java, care este clădit ca un munte artificial. Urcușul lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii; ajungând la terasa de sus, pelerinul realizează o ruptură de nivel, pătrunzând într-o "regiune pură", care transcende lumea profană. Dur-an-ki, "legătura dintre Cer și Pămînt": astfel erau numite multe sanctuare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în când, ca să se ferească de ramuri. în vreme ce urca, îl auzi pe Rutger vorbind pe un ton scăzut și căutând, parcă, să fie convingător; nu-i fu, însă, cu putință să înțeleagă ce spunea. Totuși, ceea ce îl aștepta la capătul urcușului nu era tocmai ce se așteptase să vadă. într-un luminiș, o copilă îl înfrunta pe burgund strângând în mână un pumnal; Rutger descălecase și acum stătea cu picioarele desfăcute înaintea fetei, aplecat puțin în față, cu brațele deschise, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcut orice pentru a o cuceri. Acum avea ceva, avea un mingan. Curând, poate, ar fi avut un regat și chiar o soție. O preafrumoasă soție. Khaba i se alătură pe calul său. — O să avem ceva de furcă. E un urcuș urât, observă, arătând cu capul spre vechea construcție care domina valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele lor traiectorii pe fundalul norilor. Cărarea se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare către înălțime. Trecând de cel din urmă pinten stâncos, se găsi pe ultima porțiune de drum și dădu, pe neașteptate, peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aibă un mare viitor; cu toate acestea, observând-o pe Go-Bindan, putu să-și dea seama cât de firav fusese începutul său, își aminti dureroasa măcinare interioară care îi marcase ultimii ani ai copilăriei și îi veni în minte duritatea urcușului său către ieșirea din acea prăpastie a înfrângerii și a singurătății. încet-încet, atent să nu o trezească, se lungi cu fața în sus, renunțând să-și dea mâna la o parte. Nu știa unde să-și pună mâna dreaptă, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Datianus și doi trâmbițași, în vreme ce Vitalius, atent la cel mai mic semn al său, se așezase în stânga sa, alături de cel care purta însemnul cu draco al Celei de-a Cincisprezecea Ilirica. Curând, după ce traversase un drumeag bătătorit, unitatea sa începu urcușul coastei, care, din fericire, se arăta lung și nu avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-și dăduseră seama acum că romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să aibă intenția să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii cu furie și-i împungeau cu pintenii, iar acestora se vedea că le era greu să înfrunte urcușul, căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era mai abruptă pe acel versant, iar micile îngrămădiri de arbuști nu le permitea cailor să înainteze prea repede. Oricum se gândi că nu avea de făcut decât un singur lucru. Desfășurarea! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
suit încet la deal. Amintirile istorice, deși banale, care se insinuează în suflet, foșnetul mărunt al frunzelor, etern în aceste locuri, predispun la tăcere și reculegere. Cărarea suie-n piept: Adela mi se atârnă de braț. Greutatea ei îmi făcea urcușul mai ușor. Dar zidurile înalte, pustii, către care urcam, ne apăsau cu severitatea lor tristă. Intimitatea dintre noi, aici, în singurătate și în infinit, mă făcu să simt cu o claritate și mai dureroasă că am trecut de "mijlocul drumului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!), ne-am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noștri penați. Și, de comun acord, ne oprirăm asupra unui plan îndrăzneț și grandios. Să cinăm în târg și să ne întoarcem acasă la lumina stelelor. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]