6,525 matches
-
prelungite, mă cuprinse somnul. Nu există altă chemare mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aș fi putut face la fel pentru vreo altă profesie, când ea zise: -E ciudat. -Da, aprobai, fără să știu despre ce vorbește. -N-aș fi crezut că niște părinți suedezi și-ar boteza fiica Julie. În interiorul creierului meu, o voce urlă: „Vezi, nu te-ai schimbat de la vârsta de nouă ani, îți ascunzi secretele la fel de prost! Chiar a meritat osteneala să te lauzi!” Asta nu m-a împiedicat să cad din nou în picioare cu iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
violență. Dar puteau crede că l-am otrăvit. În lipsa autopsiei, această ipoteză era mai credibilă decât acea aberație a hazardului, un tip de treizeci și nouă de ani care crapă fără motiv în apartamentul unui necunoscut. Îmi venea să-mi urlu nevinovăția. Dar dacă așa se petrecuseră lucrurile, de ce nu o informase Georges pe Sigrid de moartea soțului ei? Trebuia să existe o altă explicație. Încercai să-mi imaginez un scenariu radical nou, împingând până la culme teoria complotului. În ajunul decesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ștergar și spunea invariabil: Ămâia măti, Anetă, ai chiorât de n-ai văzuto? De fapt, În căpșorul lui (mare de pe atunci) acoperit de o chică transpirată, toate gândulețele sale erau stăpânite de Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla, mârâia, scheuna și de furie, În răstimpuri rodea din zăbrelele gardului de care era legat. De dincolo de gard, Don Alba, câinele mă’șii Domnica, un câine alb, frumos și „negru-n ceriul gurii di rău ci esti”, așa cum Îi zicea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cer o favoare și un ajutor, domnu’ profesor Bella a plecat la Ardeal la Înmormântare de frate și dacă ați putea lăsa băiatu’ să-mi taie niște lemne și să stea să doarmă pe săliță... Știți, este noapte urâtă și urlă crivățul! Numa’ dacă nu e cu supărare! Victor foarte atent cu femeile frumoase, a spus imediat: Dar se poate doamna profesoară! Se Îmbracă și Îl trimit repede! Mulțumesc mult, domnu’ Victor! Victor intră În casă, Îl privi pe Valerică și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rănile lui Sigurd se gândea Gudrun să moară alta mai nebucuroasă fără cinci soți două fiice și mai îndurerată regina hunilor pierzându-și șapte fii și omul Atli e vinovat Gjuki m-a dat lui Sigurd frații mi-l măcelăriră urlă lupii crăune corbii vulturii în cupă rune ursitoare-l treziră în otrava cuțitului mi-ai ucis frații.“ Pe pagina de gardă a cărții se precizează că „scrisorile“ sunt de la Didi Alexe, George Alexe, Valeriu Anania, Alexandra-Maria Anca, Ioana Anca, Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stenogramele unui delir: „La început am încercat numai cu mâinile / Apoi cu cele mai precise instrumente ale / Distrugerii. Creierul avea o singură dorință, / O singură direcție. Așa cum atunci / Când aproape / Că alergam pe coridoare dintr-o celulă / Spre alta / Ne urla în ceafă: «cu fața la perete, ticălosule, / Cu fața la perete că te întind pe jos, te bag / În pământ». / Pereții erau albi și goi și plini cu orez / Și apă și mal și urme de tălpi. Stăteam cu tălpile / Pe trapa bine unsă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor îți ia nasul din loc“ (Cărți proaste); „Șoferul, păros și nespălat, / Urla din când în când spre trecători“ (Sex oral); „Deci e firesc / ca acestei lumi constipate / să-i priiască doar literatura / de closet“ (Opinie) etc. La un moment dat, el regretă în mod public faptul că poeziei sale îi lipsește misterul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceva la tablă. Acest teribilism specific pubertății, practicat la patruzeci și cinci de ani, nu este de disprețuit, atâta timp cât produce și câte un poem emoționant: „Stau ghemuit, gata să scriu, / Greu foarte greu, / Ca un sceptic / Al curajului inutil, / Scrie! / Urlă diavolul meu / Năclăit de real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ani, nu este de disprețuit, atâta timp cât produce și câte un poem emoționant: „Stau ghemuit, gata să scriu, / Greu foarte greu, / Ca un sceptic / Al curajului inutil, / Scrie! / Urlă diavolul meu / Năclăit de real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
foarte greu, / Ca un sceptic / Al curajului inutil, / Scrie! / Urlă diavolul meu / Năclăit de real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul meu stă / Precum într-un abator / Vita rezistentă la electrocutare.“ (Sufocare) Finalul poemului are, trebuie să recunoaștem, un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Emil Ianuș. Se poate vorbi de un suprarealism al sumarului. Să vedem însă cum ni se înfățișează „delicatesele pentru gusturi alese“ create de Aculin Tănase însuși: „Domnișoara (populară): Când eram la grădiniță / Mă pișam într-o oliță; / De când caut măritiș... Urlă valea... când mă piș! “ „Elixirul tinereții: Ca să-ți urci iubita-n rai, / Azi VIAGRA-i șiretlicul, / Că și-un moș devine crai, / dacă-i funcționează... cricul!“ Dacă acestea sunt delicatese pentru gusturi alese, cum or fi delicatesele pentru gusturi mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
căsuței izolate a minerului. Du-te, omule, în altă parte, îmi înnebunești cîinele, vrei să turbe? Puteți turba amîndoi, noi pe aici ne plimbăm și tot pe aici avem și drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase. Din acest motiv, la un acces de furie, l-a trimis pe Cezar la luptă. Acesta, cu un salt spectaculos, a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a stins lumina 40 de zile: îi murise băiatul, flăcăul satului, cum îi spunea lumea. Avea 16 ani. A fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai glorioase culmi ale progresului". Bâlbâitul nu a fost prost deloc, a avut de la cine învăța, peste Prut, Stalin terminase transhumanța, iar colhozurile dădeau roadă cât să umple pe îndestulate pântecele întregii Rusiei. În Harghita, Covasna, Târgul-Mureș, Sibiu, Bihor, sirenele urlau a brațe de muncă, prin satele patriei, delegații împărțeau promisiuni urbane la plic. Pentru bunul mers al "societății socialiste", "oamenii noi" trebuiau să fie animați de visuri și idealuri identice, iar pentru ca această unitate să devină posibilă era necesară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... 38. Luați-l de aici! La balamuc cu el! Crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre tine o cronică pe o cochile de scoică, apoi ai aruncat-o în mare și asta nu că te-ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu de porunca ta am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]