200,946 matches
-
repede...» a declarat fericit Siru" scrie reporterul Naționalului. Cîinele merita un tratament mai bun, cel puțin așa crede Cronicarul. l Tot din Ziua cităm un scurt fragment din editorialul lui Adrian Severin: "Retorica furioasă a liderilor occidentali este, pînă la urmă, utilă. Ea distruge iluzia inhibantă a est-europenilor asupra superiorității morale a Occidentului." Frumoasă zicere și patriotic simțitoare, mai ales că ea vine din partea unui fost ministru de Externe al României. Dar, după părerea Cronicarului, nu superioritatea morală a Occidentului e
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
trebuie închise ținînd seamă de realitate, nu după cifre contabile, citat fiind de mai multe ziare centrale. Acest război din PSD e mult mai limpede și mai pe față decît eternizata dispută dintre premierul Năstase și președintele Iliescu. Acesta din urmă a propus impozitarea salariilor de peste 10.000 de dolari să ajungă la 80%, făcîndu-l pe premier să exclame: "Să ne dea dl președinte o listă cu cei pe care vrea să-i impoziteze astfel". Altfel, pentru a nu părea mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
militară putem spune că articolele originale constituie prima linie a frontului științific, acolo se află știința fierbinte, care se elaborează sub ochii noștri. Cărțile, monografiile, manualele, tratatele reprezintă spatele frontului, foarte important, dar care se află cu un pas în urmă față de știința în plin proces de elaborare. Din păcate, mulți studenți ajung la sfârșitul studiilor fără să fi văzut măcar cum arată o revistă de specialitate din domeniul lor; ei au fost obișnuiți numai cu notele de curs și cu
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
indiferent de zona culturală din care provine) resimte mai lămurit acea senzație, inițial greu reperabilă, care, sporită, sfârșește prin a se instala definitiv: i se oferă, mai degrabă fragmentat decât divizat, un conținut pe care, în mod cert și la urma urmei, doar eruditul - și numai el - îl poate stăpâni în ansamblul lui, adică pe toată suprafața, precum și, mai ales, în adâncimile feluritelor straturi. Să deschidem, într-o paranteză lămuritoare, un provizoriu inventar: de la "nexul miraculos al genezei civilizației europene" la
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
de zona culturală din care provine) resimte mai lămurit acea senzație, inițial greu reperabilă, care, sporită, sfârșește prin a se instala definitiv: i se oferă, mai degrabă fragmentat decât divizat, un conținut pe care, în mod cert și la urma urmei, doar eruditul - și numai el - îl poate stăpâni în ansamblul lui, adică pe toată suprafața, precum și, mai ales, în adâncimile feluritelor straturi. Să deschidem, într-o paranteză lămuritoare, un provizoriu inventar: de la "nexul miraculos al genezei civilizației europene" la "farsa
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
O să se aleagă praful și de voi..." Cu microfoanele tribunei Senatului deschise și înregistrat de ziariștii prezenți, a spus el cam tot ce avea pe inimă împotriva foștilor săi prieteni și colegi de opoziție. L-a lămurit în cele din urmă careva că nu un reprezentant al "partidului de mafioți" îl atacase din sală. Dar vorbele înaripate ale tribunului apucaseră să zboare. Chiar dacă, pentru a o drege, chipurile, la cîteva minute după aceste acuzații tunător formulate, CVT și-a cerut scuze
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat NASA în urmă. Tehnologia americană nu era decât un tigru de hârtie. Noi doi aveam propulsie ionică. Urma să zburăm ca niște îngeri. Pe atunci nu știam că la nivelul zero al turnului nostru de lansare se află o frescă a lui Delacroix
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
ca soarele, acolo unde strălucește el domnește lumina. Ideea de a-l captura pe Dumnezeu i-a trecut. Izbucnește în râs, dar nu mai e râsul acela ce ne-a jalonat viața, ca atunci când am îngropat dinamita, de exemplu, în urmă cu vreo șase ani, sau cam așa ceva: e un râs numai pentru el, pe care nu ține să-l împartă cu mine, un râs șuierător, țâșnind din straturile adânci ale durerii, un spasm ce n-are nici o legătură cu veselia
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
după? După, nimic. Plecăm, nu vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum. Cred că ideea mi-a venit pentru prima dată prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
am gândit, chiar de pe atunci, că personajul acesta avea să aibă un astfel de sfârșit, căzând de sus, de pe un acoperiș și din această cauză titlul pe care l-am dat virtualului roman era „Căderea lui Treize". În cele din urmă am scris L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
cinismul contemporan, să vorbesc despre o perioadă care avea ridicolul ei, dar care era totuși dominată de un anume idealism, un anume altruism; cu atât mai mult cu cât mi se părea că epoca aceea, nu chiar foarte îndepărtată, la urma urmei, era foarte puțin cunoscută de tinerele generații, foarte puțin înțeleasă: or, eu cred că un scriitor are până la un anumit punct datoria de a transmite, de a împiedica rupturile de sens, are datoria de a face din literatură marea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
contemporan, să vorbesc despre o perioadă care avea ridicolul ei, dar care era totuși dominată de un anume idealism, un anume altruism; cu atât mai mult cu cât mi se părea că epoca aceea, nu chiar foarte îndepărtată, la urma urmei, era foarte puțin cunoscută de tinerele generații, foarte puțin înțeleasă: or, eu cred că un scriitor are până la un anumit punct datoria de a transmite, de a împiedica rupturile de sens, are datoria de a face din literatură marea arhivă
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
vise, propriul imaginar: așa ceva nu ține de epoca noastră. - Ca să revenim la Tigru de hârtie, cred că un rol central îl are aici căutarea tatălui. Există detalii autobiografice în unele secvențe ale narațiunii, de exemplu în călătoria lui Martin pe urmele locotenentului R.? - Sunt multe trăsături cvasi-autobiografice în secvențele relative la anii ’60-’70, la episoadele din istoria „maoiștilor" francezi, eu fiind pe atunci unul dintre conducătorii lor: cea mai mare parte a poveștilor din carte sunt derivate din întâmplări reale
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pe fluviul Mekong. Moartea aceasta, oricare i-ar fi cauza, mi-a scufundat copilăria într-un climat de „melancolie istorică". În majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
fluviul Mekong. Moartea aceasta, oricare i-ar fi cauza, mi-a scufundat copilăria într-un climat de „melancolie istorică". În majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor Hugo
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar fi trebuit să le am, dar n-o țin minte
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
războaie ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe mama. Veneau Vanea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe mama. Veneau Vanea Gherghinescu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
în Gazeta literară era dedicată zborului lui Gagarin. M-a entuziasmat, mi-a dat o stare de beție, mi s-a părut ceva nemaipomenit. - De fapt, era o glorificare a izbânzii omului. - Fără îndoială. Am scris acest poem fără nici o urmă de sentiment de cedare josnică sau ipocrizie. Mioara Cremene, care era în redacție mi l-a publicat așa cum i l-am dat. Apoi mi-au mai apărut câteva poezii. Când am făcut un volum și l-am depus, redactorul cărții
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de liceu. Atunci am dus la Dreptatea primul și ultimul meu articol, în care polemizam cu Gheorghe Apostol. Când am intrat în curtea redacției, tipografii m-au bătut cu pietre și am fugit. Dacă articolul apărea cu siguranță că pe urmă m-ar fi băgat la pușcărie. În 1990 am primit un telefon de la niște necunoscuți care m-au întrebat dacă nu vreau să vin în nu știu ce clădire unde se reînființează P.N.Ț. Nu m-am dus. Dar într-o zi
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
plin câmp publicațiile neconvenabile guvernanților. - La un moment dat, Petre Stoica s-a retras din redacție, a avut o ieșire ca urmare a epuizării la care ajunsese. Eu am rămas și pe vremea când a fost director Radu Vasile. Pe urmă, în timpul venirii la putere a PNȚCD am fost nemulțumit de modul în care s-a "afirmat" partidul. Atunci am scris și eu o serie de articole critice, pentru că am avut impresia clară că se duce în prăpastie. Era un partid
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
și să pună de una mică, deoarece, din hărțile lor, reieșea clar că acolo e treabă de făcut, nu glumă. Nu mai vorbim de bucuria soldaților care de multă vreme Își doreau o excursie, ultima fiind cu mulți ani În urmă pe traseul GERMANIA-RUSIA. Destul de plicticoasă, de altfel! Actualul traseu de marș era deosebit de pitoresc și a fost presărat cu tot felul de Întâmplări nostime care mențineau la cote Înalte buna dispoziție a participanților. Mici prădăciuni, câteva incendieri, violuri, bătăi cu
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor și m-am așezat lîngă ea să fumez, încercînd să ies la liman din nisipurile mișcătoare ale ținutului Yoknapatawpha. Dezertasem de la universitate cu un an în urmă, cu iluzia temerară de a trăi din jurnalism și din literatură, fără să fie nevoie să le învăț, însuflețit de o frază pe care cred că am citit-o la Bernard Shaw: "De mic copil am fost silit să-mi
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]