7,316 matches
-
pe pomul meu! - Da, asta înțeleg, dar cu ce te alegi? - Cu răzbunarea! - Gândești unidimensional, ursule. Uite, Luca filmează duelul vostru. Care crezi că va fi reacția spectatorilor când îl vor vedea? - Nu se vor mai pișa pe copaci, zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
filmează duelul vostru. Care crezi că va fi reacția spectatorilor când îl vor vedea? - Nu se vor mai pișa pe copaci, zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu se vor mai pișa pe copaci, zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid... Aoleu! Gata, mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid... Aoleu! Gata, mă duc să le spun și celorlalți ce mi-ai zis! Dar nu vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se mai întâmplă, îmi pare foarte rău, l-am asigurat eu. - Bine, mersi, pa, pa, zise ursul, îndepărtându-se. - Ursule! l-am strigat. - Da? Se opri. Un glonte pornit din pistolul pe care îl țineam în mână i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Gata, mă duc să le spun și celorlalți ce mi-ai zis! Dar nu vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se mai întâmplă, îmi pare foarte rău, l-am asigurat eu. - Bine, mersi, pa, pa, zise ursul, îndepărtându-se. - Ursule! l-am strigat. - Da? Se opri. Un glonte pornit din pistolul pe care îl țineam în mână i se înfipse între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge, zise Luca băgând o casetă nouă în cameră, dar... - Imaginați-vă, l-am întrerupt, dăm filmul la televiziune, lumea o să ne admire, intrăm în politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lumea, vom intra în UE, vom ataca Ucraina și elibera Transnistria de ruși. - Auzi, zise Luca, profitând de un moment de tăcere, de fapt toată povestea asta cu politica, Ucraina, salvarea căprioarei, astea le-ai inventat pe loc, nu? Pe urs l-ai împușcat din cu totul alte motive, nici ție cunoscute. Greșesc? - Meh, piu, groh, am râs eu. - Adică am dreptate? - Hr, mh, pîc, da... - Foarte rău, zise Alin. Foarte, foarte rău. Ursul era simpatic. Dar ideea cu filmul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
le-ai inventat pe loc, nu? Pe urs l-ai împușcat din cu totul alte motive, nici ție cunoscute. Greșesc? - Meh, piu, groh, am râs eu. - Adică am dreptate? - Hr, mh, pîc, da... - Foarte rău, zise Alin. Foarte, foarte rău. Ursul era simpatic. Dar ideea cu filmul e bună... - Da, aprobă Luca, merge... Chiar am niște idei: în primul cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
merge... Chiar am niște idei: în primul cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era fericită. 19-21 octombrie 2004 ANGST Sunt singur în birou. Colegii au plecat de mult acasă. Am rămas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cel mai eficient gând tăcu. Tu ce zici? îl întrebă Reptigli. Ce să zic, făcu acesta. Nu se ascunde pe podul Mogoșoaia, asta e clar ca pofta bună, mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai bune, și-l lași acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Dup-aia te duci, îl scoți, îl stropești cu vin negru, de ăla, brânca ursului, nu poșircă de alimentară, zeamă de pufoaică și surcele... mai ia mata o înghițitură, că face bine... îl iei, te întorci cu fața spre apus, cum ar veni de-aici te uiți la măgăoaia aia de combinat, de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a trecut prin minte sau chiar am zis „uite, bărzoii!”, ca pe la patru-cinci ani, chiar dacă eram eu, cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de țară nasol. Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i ducă la piață. Povestește cum taică-său le dădea să mănânce deserturi expirate pe care le cumpăra cu sacul de la tot soiul de patiserii. Lumina soarelui cade peste noi prin aerul curat. La o aruncătură de băț sunt urși și munți. Brandy se uită la mine peste un stativ cu haine second-hand. — Tu știi șmecheria asta, nu? Aia cu porcii și cu dulciurile? zice. Folosea trucul cu burlanul de sobă și cartofii, asta făcea tatăl ei. Ții deschis sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l mulțumește." Și a trecut pe lîngă el fără să mai fie curios de-a vedea cum se transformă mirarea prefăcută într-una adevărată. Să fii chemat de Mihail însemna un eveniment care de obicei se sărbătorea la " Pui de urs", în Rahovei, unde cînta, din cînd în cînd, doar atunci cînd era vorba de un chiolhan serios, pînă în ziuă, cu trăsuri și șampanie în gălețile de adăpat caii, unde cînta chiar Cristian Vasile, cu paloarea lui de zile bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci lucrurile se schimbă în contrarul lor. Dacă nu mai pleacă, înseamnă că este ceva care îl face să rămînă, ceva necunoscut lor, ceva care îl împinge pe acest cuceritor al aerului și al saloanelor să stea ascuns ca un urs în bîrlog pînă trece iarna. Poate suferă, poate tînjește. Poate e deja bolnav de aceeași boală pe care o au toți ăia care se joacă cu viața lor cum s-ar juca cu arșicele, trîntind-o de pămînt să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino mai spusese și altora desigur, cu alți termeni, cu alt ton. Probabil îl făcuse să-și aleagă limbajul ăsta corcit, oricum nepotrivit cu starea lui socială dar destul de bun pentru felul în care arăta, greoi, necioplit, un fel de urs adus într-un salon de doamne, neîndemînatic, dar fericit, aspectul său, ponosit, dintr-o leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]