1,091 matches
-
calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu ați propovăduit decât nebunia! Legea voastră nu e viața, ci moartea! Deșertul! Amir simți tensiunea din Încăpere, dar mai simți și altceva, o căldură nefirească, o uscăciune de deșert. Începu să respire tot mai greu. Se gândi să iasă din spatele perdelei, ca să vadă ce se Întâmplă. Sau să iasă pe culoar, unde, cel puțin, aerul era respirabil. Dar aceeași voce Îi răsturnă toate gândurile. - Ieși, Andà! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt din ciorchine Începea să zemuiască. Te-a cuprins oboseala! a spus ea și i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei lipsea. Nu avea cui demonstra glorios schimbul dintre idei și lucruri, prin mijloace, desigur, necunoscute, dar a căror evidență era familiară lui Mini, cum ne sunt familiare atâtea fenomene naturale, mai nainte ca legile lor să fie probate. Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale. La masă o nemulțumise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini, cum ne sunt familiare atâtea fenomene naturale, mai nainte ca legile lor să fie probate. Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale. La masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de apă, dintr-o fostă mare baltă danubiană. Și nu mai știe nimeni, de pe nicăieri, ce s-o mai fi făcut, cu restul homosexualilor și cu restul lesbienelor de pe marginile acelui enclav, că, acolo, odată cu vânarea, de către pelican, a ultimei uscăciuni de broască țestoasă, hotărât lucru, neam de neam de homosexual ori de lesbiană, nu va mai putea fi vorba, vreodată, milioane și milioane de ani, cât va mai trăi, pământul nostru, scump și drag, de-aici Înainte! Hingheroidul Copilul - copil
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare. Fără voia lui, Noimann se apucă de falcă. Dinții i se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Conversația, mișcând gâtlejurile, avea tendința să schimbe și ponderea adevărurilor ultime pe care le dețineau cei doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu insistență ochi În ochi. Tăcerea Însă le aducea uscăciune În gât și atunci Lawrence și Bikinski erau nevoiți să toarne-n ei votcă și coniac. Alcoolul avea darul de a scoate la lumină adevărurile prime și cele ultime, care se manifestau sub forma unor degete ridicate spre tavan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria, un cântec pentru sufletul mamei, ar vrea să fie mama ei aici, să o apere de durere și de uscăciunea din gât. Maria i-a povestit odată, în mare taină, că mama ei, pe când avea doar șaisprezece, ani s-a îndrăgostit de un ofițer maghiar, foarte frumos, așa, dintr-odată, ca străfulgerată, acesta a apărut în poarta casei, mama ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din căruță, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai rămăsese exact o picătură, imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a străduit să privească lucrurile și oamenii prin capătul celălalt al binoclului. În haosul general, el se străduia de fapt să devină istoricul a ceea ce nu are istorie. Putem deplânge, fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar nu e mai puțin adevărat că aceste carnete pot furniza, unei cronici a acestei perioade, o mulțime de amănunte secundare care au totuși importanța lor și a căror ciudățenie însăși ne va împiedica să-l judecăm prea grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
invizibilă a degetelor va putea fi cândva pictată infinita pânză a viselor. Încrezător în ceea ce ochii își închipuie c-au văzut, creierul din cap afirmă că, în funcție de lumini și de umbre, de vânt și de liniște, de umezeală și de uscăciune, plaja e albă, sau galbenă, sau aurie, sau cenușie, sau violetă, sau orice altă culoare, dar apoi vin degetele și, cu o îmbrățișare, de parcă ar strânge holdele, ridică de la pământ toate culorile care sunt pe lume. Ce părea unic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros care se simțea, mirosul final al unei infinite calcinări, să nu vă suprindă flagranta și asumata contradicție între final și infinit, căci nu ne ocupăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru a-l înțelege pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
DURA LEX, SED LEX, încerca să-și miște un picior lipsă. Abia atunci înțelese grozăvia prin care trecuse și căuta să o împărtășească, cu cea mai mare revoltă, desigur, tuturor. Așa că ieși hotărâtă la suprafață, simțind prin pori gradul de uscăciune al Pământului, cu grija pe care frica de umiditate îi alertă instinctul vizualizat, în mărime direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud, cum doare o măsea de minte. venit târziu și prin strâmtori, mare dezordine și uscăciune în urma lui întinde. și, totuși, pasul lui șuchiat e-un dans al vieții libere, supreme, al firii ce se vrea zbucnindă în orice por al pielii fremătânde, chiar dacă plata e durerea la pătrat. căci doar durerea germinează în viermușorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
peste scaunul greu de mobilă stil, care nu-și găsise loc decât în holul ăsta, ca într-o casă ai cărei stăpâni stau să se mute. Cică din mai nu mai căzuse nici un strop de ploaie în sat, de atâta uscăciune nici la cișmeaua din drum nu mai curgea decât un fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se înșeală. Aș putea vorbi de un misticism al luminii care ia forme senzuale, dar mă tem să nu mă complic. În câmpia Atticei, pământul se socotește și azi, din câte am auzit, nu după suprafață, ci după numărul arborilor. Uscăciunea lui explică nu numai cum au reușit perșii să bea toată apa râurilor din Grecia, ci și de ce artistul clasic a preferat materia cea mai fermă, piatra. "M-aș lăsa, fără să cârtesc, să mi se taie un deget, m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: "Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spus". Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzînd-o indiferentă? În orice caz, sarbezi eram amândoi (poate că din cauza lumii care ne împiedica) și despărțirea n-avea nimic din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să și-l ascundă cu batista, prefăcîndu-se că plâng, astfel că profesoara, îngrijorată, nu știa cum sa le mai potolească. Situația era grotescă și denota uscăciune sufletească. E drept însă că eu, când mi s-a spus întîmplarea, în loc să mă indignez, am găsit că nu e decât un interesant caz psihologic, când în momente grave, cu toate intențiile bune și emoția sinceră, te manifestezi invers de cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite - pe asemenea uscăciune, un pârjol mai trebuia! -, iar părinții și-au adus odraslele mai mici aproape. Bolnavii și bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise vremea... Ce va fi? Și a fost ploaia! Din norii vineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus, apoi solemna colină Janiculus. Iar în fund, dincolo de fluviul leneș din cauza uscăciunii verii, se ridica mons Vaticanus. „Roma mea“, se gândi Împăratul, „Roma mea, care va trăi peste secole, cu numele meu legat de ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica monumente nemaivăzute“. Era ca o îmbrățisare, orașul divin, norul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]