1,078 matches
-
care s? ?în? seama de particularit??ile faptelor sociale. Pentru el, fenomenele de care se ocup? ?tiin?ele umane au originalitatea de a fi semnificante pentru cei care le tr?iesc. Explică?ia � care caut? mereu s? le obiectiveze c?ut�ndu-le cauzele � nu este decisiv?; trebuie s? facem efortul de a �n?elege, adic? de a lua act intuitiv de situa?ia actorului, printr-o interiorizare a comportamentelor, ceea ce presupune mult? psihologie. Sociologia este considerat? o ?tiin?? care particip? la
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sau a cercet?rîi sociologice. Ca domeniu universitar, sociologia nu avea dec�ț o identitate slab conturat?; nu existau multe catedre rezervate doar sociologiei. Cu tot progresul �nregistrat �n anii dou?zeci, care au permis dep??irea concuren?ei r?ut?cioase a sociologilor izola?i �n profitul unei concentr?ri fructuoase �n grup?ri de teoreticieni rivali, impresia de �mpr??tiere r?m�nea dominant?. Nu exist? ceva �ntre sociologi care s? semene cu solidaritatea persoanelor legate de aceea?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de reu?it? at�ț de important � pe c�ț de radicale se anun?? Marile rele ale sociologiei americane ���Istoria recent? a teoriei sociologice poate fi rezumat? �n dou? mari tendin?e opuse. Pe de o parte, vedem sociologi c?ut�nd �nainte de toate s? generalizeze ?i s? ajung? c�ț mai repede posibil la formularea de legi sociologice. Vr�nd s? dea un sens activit??îi sociologice, ei prefer? s? analizeze domeniile formale ale generaliz?rilor dec�ț s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
elegem. Nici nu mai vrem, nici nu mai putem accepta spiritul �n care Durkheim �?i �nv??a discipolii s? lucreze acum ?aizeci de ani. Noi nu mai avem a convinge acum despre importan?a influen?elor sociale. Nu mai c?ut?m s? construim sisteme doctrinare. Nu mai avem grijă de a ne izola de psihologic sau de organic. Dac? ameliorarea tehnicilor de cercetare r?m�ne un consemn permanent, �i l?s?m pe filosofi s? redacteze � �n sensul pe
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sit interesul pentru diacronie, ac?iune ?i local, �n contextul unei ne�ncrederi generale fă?? de determinism, �n timp ce arierplanurile ideologice ale dezbaterii teoretice (slab animate) devin mai discrete [47]. Epopeea structuralo-marxist? Paradigmă pe care sociologia francez? o c?uta de mai bine de treizeci de ani, unii au crezut c? o afl? �n avatarul marxist al unui structuralism ce �nflorea atunci �n ?tiin?ele umane (L�vi-Strauss, Lacan, Barthes, Foucault). Filosoful Louis Althusser joac? rol decisiv �n aceast? promovare
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe fiecare fază, sunt necesare trei triacuri conectate în stea ca în figura , cu acces la nulul stelei N. Cele trei dispozitive de comandă pe poartă DCG1, DCG2 și DCG3 trebuie sincronizate respectiv cu tensiunile de fază uR, uS și uT. În figura 18.4 s-a reprezentat doar forma de undă a tensiunii la bornele unei singure impedanțe de sarcină 1ZSu , celelalte două tensiuni sunt identice cu prima dar calate fiecare pe tensiunea de fază corespunzătoare. Dacă impedanțele de sarcină
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a o face și mai provocatoare, ca într-o comedie, căci ei erau sechestrați în mânăstirea de Supraveghere din Cantacuzino pentru datorii". Zile în șir a scris și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plan național trecând cu vederea atât trăirea religioasă individuală, care se regăsea în detaliile cultelor misterelor, cât și cea universală. Libertatea religioasă consta în participarea la serviciile de cult care, simultan, era și un act juridic ce implica raportul do ut des cu divinitatea. Dar și în acest ultim caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora, adăugându-le, odată cu constituirea Imperiului, cultului împăratului divinizat ca o expresie a noii entități politice; numai în acest
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldatul care pretinde o ruptură cu un anumit tip de viață are trei posibilități, pentru a-și păstra intactă sinceritatea credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor asemenea acte ori să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
furtună!”), tocmai formula care exprimă o îndoială, utilizată puțin mai devreme, ne oferă cheia pentru a înțelege mesajul: dacă ar fi aplicată cu legalism, ca o doctrină a remunerării, a contrapunctului, atunci ar da naștere unui criteriu de tipul do ut des: „cel bun” merită premiul, „cel rău”, pedeapsa. De felul acesta este raționamentul prietenilor lui Iob: dacă Dumnezeu îl pedepsește astfel, trebuie să fi comis ceva, altfel Dumnezeu ar fi nedrept. Cu alte cuvinte, dacă acest criteriu ar fi aplicat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
impietate să compari (să asemeni până la identitate, să-i transferi imaginea) zeița iubirii vulgare, pe Venus Vulgivaga, cu Fecioara Maria. Aceasta este tema poemului „Venere și Madonă” de Mihai Eminescu, poetul demonstrând că procedeul poate fi folosit și în scris („ut pictura poesis”, cu vorbele lui Horatius) dar observând imediat că are cumplite consecințe etice și morale. Mai exact, cine uzează de acest procedeu este un „apostat” și din această apostasie de început se dezvoltă arta poetică eminesciană. Apostasia eminesciană înseamnă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
daruri”); To be or not to be (engl., „A fi sau a nu fi”); Traduttore, traditore (it., „Traducătorul e trădător”); Ubi bene, ibi patria (lat., „Unde este bine, acolo este patria”); Urbi et orbi (lat., „Orașului și lumii” - benedicțiune papală); Ut pictura poesis (lat., „Poezia este asemenea picturii”); utile dulci (lat., „Utilul și plăcutul”); Vae victis! (lat., „Vai de cei Învinși!”); Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat., „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”); Vedi Napoli, e poi mori! (it., „Să vezi [orașul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ziarului bucureștean în jargon navaseret (1901 1903), născut pe la 1868, plecat în America în 1904. Apare în românește și jargon evreiesc. * Noul Timp Noul Timp, apare în 1891, nefiind evident nici sub raportul timpului, nici al colaboratorilor ori al conțin utului. Noul Timp se presupune că a apărut în iulie 1891 și s-a tipărit la Cațafany în 1891 (Nerva Hodoș - Al. Sadi Ionescu - „Periodicile românești”). („Familia”, Oradea Mare, 21 iulie - 2 august 1891) * 110 Obiectiv Obiectiv apare la Vaslui, strada
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
septembrie 1987, în revista Cronica la „Actualitatea bârlădeană” au fost prezentate de către Cristian Simionescu unele talente, care în timp și‐au afirmat calitățile: Vasilian Doboș, Toma Ursărescu, Marian Constandache, Dumitru Palade, Nicolae Pandelaș. Primul număr din Actualitatea Bârlădeană a apăr ut la 11 septembrie 1987 și a fost sponsorizat de Întreprinderea de rulmenți din Bârlad. Celelalte două din anii 1988 și 1989 au beneficiat de sponsorii: IEPAM și ABROM Bârlad. 247 * Albumul creștinului Albumul creștinului de preot Constantin T. Beldie, vol
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu 100 zloți tătărăști, prin același document de la urmașii lui Petru Tudor în număr de 14, seliște pe care o stăpâneau ca privilegiu de la Alexandru cel Bun, bunicul lui Ștefan cel Mare.”... ...” Documentul emis de Ștefan cel Mare la încep utul lunii ianuarie a anului 1495 prezenta, așadar o impor tanță deosebită pentru orașul Bârlad, atât prin prezența marelui voievod în oraș, cât și prin bogatul său cuprins de inform ații ca : întinderea teritorială, administrarea sa prin șoltuzi și p ârgari
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
extra hos terminos fuerit, id est Franciam et Burgundiam, excepto illa parte, quam Hluduwico dedimus, atque Alamanniam, excepto portione, quam Pippino ascripsimus, Austriam et Niustriam, Turingiam, Saxoniam, Frisiam, et partem Baioariae, quae dicitur Northgow, dilecto filio nostro Karolo concessimus; ita ut Karolus et Hluduwicus viam habere possint in Italiam ad auxilium ferendum fratri suo, si ita necessitas extiterit, Karolus per vallem Augustanam, quae ad regnum ejus pertinet, et Hluduwicus per vallem Segusianam, Pippinus vero et exitum et ingressum per Alpes Noricas
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
et iudicio principum Wadizlao illustri duce Boemie sentenciam promulgante et de omnibus principibus approbantibus marchiam Austrie in ducatum commutavimus et eundem ducatum cum omni iure prefato patruo nostro Heinrico et premobilissime uxori sue Theodore in beneficium concessimus perpetuali lege sanctientes, ut ipsi et liberi eorum post eos indifferenter filii sive filie eundem Austrie ducatum hereditario iure a regno teneant et possideant. Si autem predictus dux Austrie patruus noster et uxor eius absque liberis decesserint, libertatem habeant eundem ducatum affectandi cuiucumque voluerint
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
liberi eorum post eos indifferenter filii sive filie eundem Austrie ducatum hereditario iure a regno teneant et possideant. Si autem predictus dux Austrie patruus noster et uxor eius absque liberis decesserint, libertatem habeant eundem ducatum affectandi cuiucumque voluerint. Statuimus quoque, ut nulla magna vel parva persona in eiusdem ducatus regimine sine ducis consensu vel permissione aliquam iusticiam presumat exercere. Dux vero Austrie de ducatu suo aliud servicium non debeat imperio, nisi quod ad curias, quas imperator prefixerit in Bawaria, evocatus veniat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Ovidiu din Tristia (II, 207-212) precizează că două delicte au fost pricina relegării sale, anume carmen și error. Iată versurile sale: "Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error, / Alterius facti culpa silenda mihi / Nam non sunt tanti renovem ut tua vulnera, Caesar, / Quem nimio plus est indoluisse semel. / Altera pars superest qua turpi carmine factus / Arguor obsceni doctor adulterii" (Tristia II, 207-212). După cum se vede, poetul se abține să dezvăluie conținutul termenului error pentru a nu deschide rănile împăratului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această privință, unele afirmații de-ale lui Ovidiu ne ajută, poate, să clarificăm întrucâtva conceptul, când el se întreabă dacă o simplă culpa față de zei (prin acest termen poetul se referă la Împărat) trebuie considerată un scelus. Quiquid id est, ut non facinus, sic culpa vocanda est. Omnis an in magnos culpa deos scelus est?100 Făcea parte, deci, din categoria delictelor împotriva persoanei imperiale cum se va vedea în cele ce urmează -, unde vina era mai mult sau mai puțin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndoială genus proximum, adică sfera cea mai amplă a infracțiunilor între care era inclusă și culpa poetului: era cu siguranță o crimen laesae maiestatis. Chiar acest termen tehnic apare la Ovidiu: Tristibus invectus verbis ita principe dignum Ultus es offensas, ut decet, ipse tuas102. Scilicet in superis etiam fortuna luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Lesbos, Capreae, Sicilia, Lipara. Cum se observă, Tomis nu figurează printre locurile de relegare, fapt ce poate justifica lamentările lui Ovidiu din punct de vedere strict juridic. El declară că Tomis este "impar delicto suo": Tutius exilium pauloque quietius oro, Ut par delicto sit mea poena suo124 și cere, prin urmare, să fie transferat într-un loc "de pedeapsă" mai blând și se pare că acest lucru era pe cale să se împlinească, când precipitarea evenimentelor, cum se va vedea, i-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se face abstracție de elegia III, V din Tristele, pe care atât Lorentz cât și Nemethy o atribuie lui Carus (în timp ce Wheeler, Loers, Burmann contestă acest lucru)164, se poate accepta concluzia lui Bakker 165: "Quare puto... fieri non posse, ut singulae Tristium elegiae uni certae personae adsignentur exceptis elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult că unus et alter, duo tresve, treve duosve, prieteni foarte fideli care riscă să-și atragă asupra lor furia lui Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]