1,106 matches
-
neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-a dat au trezit în mine groaza și curiozitatea; mi-a povestit cât de groasă era limba care îi ajunsese până-n cerul gurii, dar și despre o materie vâscoasă, la care numai gândindu-te ce putea fi te apuca greața. Credeam tot ce-mi povestea, dar în același timp îmi spuneam că era imposibil ca fratele meu să fi născocit acest gest neobișnuit, că despre acest gest trebuie să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se petreacă, mă împăcasem chiar cu mai mult decât s-a petrecut. După sărut care nu a fost prea rău primit Marcel m-a lăsat să plec, așa că am fugit într-un suflet la Lisbeth". "Grosime a limbii", "materie vâscoasă", "centru de greutate"... Clara Malraux evocă în memoriile sale acest prim flirt pe un ton rece, detașat, aproape științific. Departe de a aborda flirtul într-un mod pătimaș, nestăpânit și dramatic, așa cum o face Marie Bashkirtseff, aceasta îl tratează într-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o scădere și mai accentuată a capacității vitale. - Staza secrețiilor bronșice este favorizată de lipsa de mișcare a organismului. La acești pacienți tusea este insuficientă, ceea ce avantajează staza secrețiilor. Frecvent, aportul hidric este și el insuficient, astfel că secrețiile devin vâscoase și necesită un efort mare pentru a fi eliminate. În zonele cu atelectazie și cu stază a secrețiilor apar condiții favorabile pentrudezvoltarea germenilor microbieni. Aceste probleme pot fi evitate atunci când se respectă orarul de schimbare a poziției de decubit a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la fel de înțepat precum ancheta, având în plus o vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de studiile de medicină de azi, că păcatele părinților sunt plătite de fii. De obicei cel ce visează animale spăimoase, vâscoase, ca de pildă șerpi, vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente ale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țesutului limfatic amigdalian. Cele mai obișnuite sunt faringitele cronice banale cauzate de streptococi, stafilococi, pneumococi, germeni, care prin infecțiile repetate ale faringelui conduc la cronicizarea bolii. Bolnavii au disfagii (dureri în timpul deglutiției), senzații de înțepături, căldură locală, uscăciunea mucoasei. Mucozitățile vâscoase, ce se formează în gât îi obligă să facă eforturi pentru eliminare, dar mai ales dimineața la sculare. Deseori bolnavul prezintă o tuse seacă și obositoare. Diagnostic: PHARINGITIS NICOTINICA Se utilizează ca infuzie și gargară. Se bea 2-3 căni pe
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
și 400. Descriere: pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau alb - gălbuie, fără miros și fără gust; după uscare este higroscopică. Solubilitate: Solubilă în apă la rece (pentru o temperatură cuprinsă în intervalul 1 - 5°C) cu formarea unei dispersii coloidale vâscoase, limpezi sau opalescente, solubilă în acid acetic și într-un amestec de volume egale de alcool și cloroform, practic insolubilă în apă la 70°C, acetonă, alcool, cloroform și eter. PREPARAREA SOLUȚIEI COLOIDALE DE METILCELULOZĂ 1% Peste o cantitate de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de sodiu a policarboximetileterului de celuloză (glicolat de celuloză și de sodiu). Descriere: se prezintă sub formă de pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau alb gălbuie, higroscopică, fără miros, cu gust mucilaginos. Solubilitate: se dispersează în apă formând soluții coloidale vâscoase, limpezi sau ușor opalescente. Este practic insolubilă în alcool, cloroform și eter. PREPARAREA SOLUȚIEI COLOIDALE DE CARBOXIMETILCELULOZĂ SODICĂ 1% O cantitate de 1 g carboximetilceluloză sodică se dispersează uniform (aducându-se în mici porțiuni) prin agitare energică în 90 g
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sorbimacrogol 300, monooleat de polioxietilen - 80 sorbitan. Tween 80 este un compus tensioactiv neionic care, din punct de vedere structural, este un monoester al acidului oleic cu sorbitanul, copolimerizat cu aproximativ 20 de molecule de oxid de etilen. Descriere: lichid vâscos, limpede, galben până la galben - brun, cu miros slab caracteristic și gust slab amar urmat de o senzație de căldură. Diluat cu apă produce prin agitare o spumă abundentă. Solubilitate: miscibil cu apă, alcool, cloroform, eter, practic insolubil în benzină, eter
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
1,2,3-propan-triol. Descriere: lichid siropos, limpede, incolor, fără miros și cu gust dulceag; higroscopic. Preparare: amidonul și oxidul de zinc fin pulverizate se triturează la mojar cu glicerina, după care se adaugă treptat apa distilată fierbinte. Proprietăți: suspensie omogenă, vâscoasă, opacă, stabilă. Utilizări: preparat cu acțiune topică, emolientă astringentă, adsorbantă și sicativă, utilizat în dermatoze. Rp Sulf 5 g Camfor 3 g Alcool etilic 4 g Apa de calciu 88 g M. f. suspensio D. s. extern Proprietăți organoleptice ale
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
leucocite și microbi), stratul mijlociu (țesut conjunctiv tânăr și vase de neoformație) și stratul extern (țesut scleros care constituie limita dintre țesutul infectat și cel sănătos). b. conținutul abcesului este format din puroi, care în funcție de etiologie are următoarele aspecte: cremos, vâscos, inodor (stafilococ); fluid, de aspect seropurulent (streptococ); gros, de aspect verzui, bogat în fibrină ( pneumococ); seros, cenușiu-murdar, fetid (anaerobi). Antibiograma efectuată după examenul bacteriologic dă posibilitatea unei terapii țintite. Semnele clinice: a. în faza presupurativă, semnele generale constau în febră
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
Houellebecq răspunde pozitiv printr-un antiglobalism pugnace, cu toate că În interviuri se declară solidar În spirit cu liberalismul. Occidentalii sînt niște animale dizgrațioase grevate de degenerescență biologică și morală. Senzația lui Michel În mijlocul lor este aceea de vomă - amintind aici de vîscosul existențialist al lui Sartre, pe care Houellebecq Îl și parafrazează la un moment dat: “Jandarmeria este este un umanism”. Discursul occidentalilor a ajuns la stadiul de verbiaj lipsit de noimă. De aceea Houellebecq citează, pentru a le dovedi inanitatea, fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la romanul etic din anii 1930, eroul care și-a văzut tezele practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-o existență care nu le mai inspiră nici o dorință metafizică, o existență care se supune, În termenii foucaldieni, unei „analitici a finitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare, există un același, neschimbat, bestiar al Complotului. În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului. Cu neputință de tăiat sau de smuls curelele acelea vîscoase, care se lipiseră de corpul lui Gilliat prin nenumărate puncte de contact. Fiecare dintre aceste puncte era un focar de durere stranie și îngrozitoare. Era ceea ce ai fi simțit dacă ai fi fost devorat dintr-o dată de o sumedenie de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este în mod normal pasivă. Forța motrice a expirației este de natură elastică, recul elastic, iar în ortostatism avem forța gravitațională; în expirul forțat participă mușchii expiratori accesori. Forțele motrice întâmpină rezistență. Forțele de rezistență sunt de trei tipuri: elastice vâscoase (frecare) inerțiale. În respirația de repaus forțele vâscoase și cele inerțiale au valori neglijabile, condiția de echilibru mecanic pentru respirația de repaus este: P MUSCULARĂ= P ELASTICĂ/P PULMONARĂ Forțele depind deci de următorii factori: distensibilitate elastanța presiunea expiratorie maximă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
expirației este de natură elastică, recul elastic, iar în ortostatism avem forța gravitațională; în expirul forțat participă mușchii expiratori accesori. Forțele motrice întâmpină rezistență. Forțele de rezistență sunt de trei tipuri: elastice vâscoase (frecare) inerțiale. În respirația de repaus forțele vâscoase și cele inerțiale au valori neglijabile, condiția de echilibru mecanic pentru respirația de repaus este: P MUSCULARĂ= P ELASTICĂ/P PULMONARĂ Forțele depind deci de următorii factori: distensibilitate elastanța presiunea expiratorie maximă [30, 31]. CAPITOLUL 2. FIZIOLOGIA SPAȚIULUI PLEURAL Măsurători
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
expunere la rece. Voce răgușită, cu tonuri adânci și joase în torace, chiar chinuitoare în timp; o răceală și un sunet ca un orăcăit dezvoltat în voce; dorința constantă de hemaj sau tendința de a-și curăța gâtul de mucus vâscos, puțin abundent (gâtul uscat de Hepar sau de Phosphorus). Traheită. Tuse îndelungată, agravată dimineața și când pacientul se întinde seara. Expectorații purulente sau muco-purulente și, în cazurile avansate, verzui, galbene, urât mirositoare și în general dulci la gust sau sărate
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
urmată de hemoragie. Tuse profund răsunătoare, goală, fără expectorație sau nu poate vorbi tare. Tusea poate fi uscată sau densă și determină cefalee, întregul corp poate fi scuturat de paroxisme. Expectorație: Expectorația este, în general, verde sau galbenă, groasă și vâscoasă, deseori cu secreții și cu un miros urât. Inima: Congestie sangvină în torace și la față, mai ales la cei tineri. Problemele cardiace sunt însoțite de lipotimie, pierderi temporare ale vederii, țârâituri în urechi, paloare și stare gravă de rău
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cel care secretă lichidul sinovial și este rezultatul: - transudării lichidului plasmatic din vasele capilare perisinoviale; - descuamării sinovialei și ale cartilajelor articulare produsă în timpul mișcăriilor. Deci, sursa principală a producerii lichidului sinovial o reprezintă mișcarea. Lichidul sinovial are culoare țălbui, este vâscos (datorită conținutului în acid hialuronic), transparent. Membrana sinovială prezintă prelunairi: I. externe: - fundurile de sac ce se aăsesc sub tendoanele unor mușchi asiaurându-le alunecarea; - criptele sau foliculii sinoviali sunt elemente anatomice ce se insinuează între fibrele liaamentelor; II. interne: - vilozitățile
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
1000 - 1500 ml de suc pancreatic. Pancreasul are funcție endocrină și exocrină. Secreția endocrină a pancreasului este reprezentată de insulină și glucagon, iar cea exocrină de sucul pancreatic. Compoziția chimică a sucului pancreatic Sucul pancreatic este un lichid clar, ușor vâscos, cu pH alcalin; conține 98,5% apă și 1,5 % reziduu uscat alcătuit din substanțe anorganice și substanțe organice. Substanțele anorganice sunt reprezentate de cationi de Na+, K+, Ca++, Mg++ în concentrații egale cu cele din plasmă și ioni de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
atunci când x crește se înregistrează o scădere a presiunii osmotice. Pentru a afla forța ce acționează asupra unei particule, va trebui să împărțim la numărul particulelor aflate în unitatea de volum (c∙NA). (2) Particula se depleasează într-un mediu vâscos, forței de divuzie i se opune forța rezistenței vâscoase a lui Stokes, definită de egalitatea: (3) în care: * coeficientul de vâscozitate al mediului r raza particulei sferice v viteza particulei La echilibru, când particula se deplasează cu o mișcare uniformă
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
osmotice. Pentru a afla forța ce acționează asupra unei particule, va trebui să împărțim la numărul particulelor aflate în unitatea de volum (c∙NA). (2) Particula se depleasează într-un mediu vâscos, forței de divuzie i se opune forța rezistenței vâscoase a lui Stokes, definită de egalitatea: (3) în care: * coeficientul de vâscozitate al mediului r raza particulei sferice v viteza particulei La echilibru, când particula se deplasează cu o mișcare uniformă cele 2 forțe sunt egale: (4) respectiv, (5) de unde
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sistemelor monodisperse Pentru deducerea unei legități a sedimentării în câmp gravitațional, se consideră un sistem monodispers cu particule sferice de rază r. Se admite că particulele nu interacționează între ele în procesul de sedimentare, acționând forțe gravitaționale (fg) și rezistența vâscoasă (fS). Acțiunea fiind în sens opus. La început forța gravitațională este mai mare decât cea vâscoasă. Dar cea din urmă fiind funcție de viteză, va crește odată cu aceasta. Astfel că la un moment dat cele două forțe devin egale și particula
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
cu particule sferice de rază r. Se admite că particulele nu interacționează între ele în procesul de sedimentare, acționând forțe gravitaționale (fg) și rezistența vâscoasă (fS). Acțiunea fiind în sens opus. La început forța gravitațională este mai mare decât cea vâscoasă. Dar cea din urmă fiind funcție de viteză, va crește odată cu aceasta. Astfel că la un moment dat cele două forțe devin egale și particula se va deplasa cu o viteză constantă. Notând masa aparentă a particulei cu m, forța gravitațională
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]