2,208 matches
-
ai impulsuri reale de hoț, pentru că eu cred că n-ai. Acum, pentru numele Domnului, Augie, nu te mai încurca cu hoții ăștia. Dacă-mi ceri, îți dau imediat douăzeci de dolari pentru tine și pentru mama ta care e văduvă. Ai așa mari probleme? Nu. Era un om tare delicat să-i spună Mamei văduvă când de fapt nu era. Sau pur și simplu voiai senzații tari? Se poate să te porți așa când toată lumea e așa amărâtă? Da’ du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Augie, nu te mai încurca cu hoții ăștia. Dacă-mi ceri, îți dau imediat douăzeci de dolari pentru tine și pentru mama ta care e văduvă. Ai așa mari probleme? Nu. Era un om tare delicat să-i spună Mamei văduvă când de fapt nu era. Sau pur și simplu voiai senzații tari? Se poate să te porți așa când toată lumea e așa amărâtă? Da’ du-te, domnule, și te dă în roată, în trenulețe, în leagăne. Du-te la Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținând, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai târziu, vorbindu-mi despre el, mi-a spus că se întreabă de ce Seymour a specificat că pisica a mușcat mâna stângă a văduvului. Acest lucru o intriga. Susține că precizarea asta cu „stânga“ seamănă mai mult a mine decât a Seymour. Făcând abstracție, desigur, de observația defăimătoare în ceea ce privește pasiunea mea profesională, mereu crescândă, pentru detalii, Franny a vrut să spună că precizarea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sunt gata să te contrazic și pe tine, cititorule, dacă e nevoie. În mintea mea sunt convins că Seymour a considerat vital să sugereze că pisica albă și-a înfipt dinții ascuțiți ca niște ace în mâna stângă a tânărului văduv, adică în mâna mai puțin folosită, lăsând astfel mâna dreaptă liberă ca să se bată cu ea în piept sau în frunte - o analiză care s-ar putea să li se pară multor cititori trasă de păr. Și poate că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se întâmplase așa ceva. Nu (și aici, dacă cineva o să roșească, acela va fi cititorul, nu eu), nu, în nici un caz în incarnarea actuală. Și (cel puțin din cunoașterea mea destul de extinsă, deși oarecum sinuoasă a omului), nici nu avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final, dar nu foarte nimerit, el însuși era tot atât de departe de a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
actuală. Și (cel puțin din cunoașterea mea destul de extinsă, deși oarecum sinuoasă a omului), nici nu avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final, dar nu foarte nimerit, el însuși era tot atât de departe de a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat căsătorit- să ne închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În special, secțiunea asistenței sociale, a cărei conducere am preluat-o, În mod efectiv a devenit șsecțiuneaț cea mai activă, rolul ei era cel mai important În Comunitate, căci cei jefuiți și cei sărăciți trebuiau ajutați. Am avut șatunciț noi văduve și orfani.” Regimul legionar a Întețit persecuțiile, senzația de catastrofă iminentă În cadrul Comunității și nevoia de a apela la ea. Teroarea legionară a fost la Iași mai grea și mai sălbatică decât toate manifestările ei În România, În afară de zilele pogromului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
iunie 1945, ibidem, vol. 33, p. 337b (USHMM, microfilm 41). 75 Depoziția lui Hună Hefter XE "Hefter, Hună" la Curtea de Apel din București, 3 ianuarie 1948, ibidem, vol. 2, p. 21 - copie: USHMM, microfilm 47; protocol cu privire la confruntarea dintre văduve evreice și Alecu Constantin XE "Constantin, Alecu" la sediul Siguranței din Iași, 6 februarie 1945, ibidem, vol. 39, p. 47 (USHMM, microfilm 43); despre convoiul care a numărat aproximativ 100 de evrei, vezi declarația lui Marcu Berman XE "Berman, Marcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată nu dorise fierbinte o femeie, cu excepția Lindei. Ca proaspăt văduv, fusese asaltat în special de femei intelectuale americane, dar sporadicele aventuri în care se lăsase antrenat îi stârniseră regrete, lui și mai cu seamă lor. Aceasta a fost o perioadă de scurtă durată. Relațiile lui cu studenții și studentele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
online“.) Rose Tremain a câștigat premiul Orange Broadband Scriitoarea britanică Rose Tremain a câștigat, miercuri, 5 iunie, premiul Orange Broadband pentru ficțiune pe 2008, pentru cel de-al doilea roman al său, The Road Home, în care povestește aventurile unui văduv rus ce a emigrat în Marea Britanie pentru a-și găsi o slujbă, informează AFP. Câștigătoarea acestui premiu creat în 1996, care onorează „excelența, originalitatea și accesibilitatea în literatura scrisă de femei“ și care are o valoare de 30.000 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat. Dar nu poate să stea acasă, pentru că suferă de tristețe cronică, de cînd a rămas văduv. Așa că se Îmbracă În halat și vine și stă pe aici prin spital, să și-o trateze, uneori mai dă cîte o mînă de ajutor, dar mai mult stă de vorbă cu pacienții. Însă viața se măsoară și cu alte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
condiții, caută pretexte - pur și simplu nu vrea să vină. Am impresia că se teme de ceva... Ultima oară ne-a spus la telefon că nu vine decît dacă-i găsim o doamnă cu care să se Însoare. Fiindcă e văduv, știi? — De ce nu dai un anunț În ziar? — Da, ar fi o soluție, acceptă Christina. În momentul următor, o voce de la regia tehnică anunță prin interfon că misionarul american tocmai sosise la studio. Cele două prietene se ridicară, schimbînd priviri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe Saul, unu dintre prietenii „extrem de drăguți“ ai lui Laura. Ruby Îl plăcu din prima pe Saul și a fost mai mult decât Încântată când, după câteva luni, Fi Îi spuse că erau Îndrăgostiți. Mama lui Fi, Bridget, care era văduvă acum aproape de șaptezeci de ani, fusese Întotdeauna hotărâtă că fiecare dintre cele cinci fiice ale ei trebuia să se căsătorească cu „un om cu o meserie adevărată, care să fie un catolic de nădejde.“ Una câte una, fiecare din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat. Inițial, Ruby a avut impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un picuț cam aiurea, alături de bărbați vârstnici, care purtau pălării de fetru și jachete bej. A ascultat câteva frânturi de conversație despre belșugul bufetului și despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mihai Enin, băiatul fără poreclă, pierduse multe ore de noapte ascuns după un dud, În fața curții lui Dagdelinis. Nu voia ceva anume. Se pomenea numai că se lipește de scoarța pomului. Îi auzea prin curte vocea și pașii. Grecul era văduv și se avea bine cu unul, Gogoașă, care-i tot zicea În gura mare: „E prea frumoasă fie-ta, grecule. N-o să Îndrăznească nimeni să ridice ochii la ea. O să rămâi cu ea În casă. E prea frumoasă fata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la gospodăria unității și cu pâine caldă rostuită de la manutanță. Femeilor care, din felurite pricini, nu puteau să-l primească În vreo noapte, le dărâma, furios, gardurile - niște Îngrămădiri joase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv, mic și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omagiul său - altfel rezervat veteranilor - sună dintr-o trâmbiță veche, de la 1877, ce vestise atacul la Grivița. Din tot acest vaier se detașează, din timp în timp, bocetele Constandinei, ale Stelei, ale Riței, ale Evanghelinei, ale bătrânului Tudor, soțul rămas văduv, care nu face decât să repete câteva cuvinte, mereu aceleași, acum ca în urmă cu câteva ore, ca în ajun, și care vor continua și după prohod, toată ziua, toată noaptea, toată ziua următoare: „Mario, Mario... Ce mult te-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
minerilor În 1990. România era o țară unde avusese loc o revoluție anticomunistă, Între ghilimele sau fără, o revoluție care fusese În primul rând susținută de tineri, muriseră peste o mie de oameni, erau câteva mii de răniți, orfani și văduve. Apoi, În 13-15 iunie 1990 a avut loc această acțiune reprobabilă și abominabilă, În primul rând Împotriva studenților și a ideii de universitate; iar majoritatea bucureștenilor, nu neapărat răi, malefici, ci mai degrabă manipulați și „mancurtizați”, au aplaudat venirea minerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a rămas să fluture în vijelia luptei, chemând parcă ostașii să-l apere. În câteva clipe, toți dorobanții au pătruns în redută, au zdrobit dușmanul și au cucerit reduta Grivița. Tricolorul Unirii În satul Șercaia de lângă Făgăraș trăia o femeie văduvă, numită Măria lui Dandu. Avea cinci copii: două fete și trei băieți. Bărbatul, muncitor la căile ferate, pierise într-un accident de tren, în 1900. Atunci, Transilvania era stăpânită de AustroUngaria. Dar românii nu doreau nimic mai mult decât unirea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și din pricina căreia europenii nu vor putea niciodată să se stabilească acolo. Lucrurile pe care le dusese cu el se risipiră, așa cum se întâmplă îndeobște cu aceia care se sting departe de patrie. Soția lui, rămasă pe Île-de-France se pomeni văduvă peste noapte, însărcinată și fără să aibă nimic altceva decât o negresă, într-o țară în care nu se bucura de încredere și nici de o situație proprie. Cum nu voia să ceară sprijinul niciunui bărbat după moartea singurului om
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
legată de condiția nobilă sau de un statut social privilegiat. În prima zi rostește o istorioară prin care o femeie mândră și zeflemitoare primește o replică de la un bărbat matur și înțelept, care o iubea cinstit și pe care tânăra văduvă va învăța să-l prețuiască nu după aparențe, ci după noblețea inimii. Povestirea a doua a Pampineei se deschide cu formula „prealuminate doamne” 171 , deoarece lidera grupului indiscutabil dorește să-și plaseze suratele într-o sferă a luminii, a cunoașterii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]