6,856 matches
-
la Timișoara, dar și a unor individualități precum Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere etc. se temperase drastic, determinînd fie exilul propriu-zis al unora, fie pe cel interior, al altora. Cîntarea României, sora mai mare a ceea ce astăzi se autoinitulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci exclusiv una democratică și opțională. Cum întoarcerea
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
tot felul de vârste, și văd sexele diferite, și soldați trecând cu pasul târâș și preoți cu bărbile lungi și cărunte și mi se par toți că sunt aceiași." (p. 70) Nu tot așa rămînem, toți, în ospeție la acest vag și solemn altă dată? Cilibi Moise, Chimiță, Sînge-Rece, Bărbucică sau Ibric erau oamenii lui, de neam amestecat. Un cinism șăgalnic, dacă i se poate spune așa, e rețeta vieții lor, și-a vieții lîngă ei. Într-un oraș care disprețuiește
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
într-o atmosferă deopotrivă netedă și dulceagă. Ședințele de chiromanție gipsy pe care soția sa și le programează periodic dau, la rându-le, seamă de un anume miraculos de mucava. Ce se întâmplă, de fapt, în această carte cu titlu vag uzurpator ? În plin an 1989, între liderul comunist absolut și o ciudată bandă de hoți bucureșteni izbucnește un veritabil război rece. De o parte, Nicolae Ceaușescu, sprijinit simultan de două guverne, de cealaltă parte, rețeaua condusă de un misterios șpringar
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
acestei lumi. Cultivarea lor ne duce câte o viața plăcută, plină de liniște sufletească, în care evenimentele neplăcute reprezintă în principal lecții de viață, aspectul lor chinuitor fiind abia perceptibil. Suferință indusă de aceste evenimente este mai mult ca o vagă aducere aminte a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă într-o bună zi am deveni mai puțin curajoși sau calmi. Se spune că diferența între pesimist și optimist este că ambii pot cădea în urmă încercărilor vieții, dar optimistul se
Emoții care ne pot vindeca - Optimismul () [Corola-journal/Journalistic/68167_a_69492]
-
în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul și locul nu în-tîr-zie totuși a luneca în imaginar. Se instituie un climat de melancolie vagă ce nu stînjenește jubilația de fond a unui temperament stenic. Inteligența vizibilă în elaborarea atentă, în dozarea insolitului predomină asupra substanței emotive, mimîndu-i nota de candoare ne-cesară expresiei pentru a se juca cu propria-i spontaneita-te. Textul e "făcut", cu
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
coșmar forând subsoluri / prin roca unui timp ce nu mai curge // în lanțuri prins și încleiat în noduri / Plângân-du-și amnezia lumi întoarse / pe dos adună în gamele sila Coduri // oculte ard sus și jos sub metatarse / Pânze de somn acoperă vagi chipuri / de somnambuli cu sufletele arse // E-un miros de stătut și de nisipuri / ca de fundații mari de piramide / prezicătoare-nțepeni-te-n nituri // stau în genunchi pe coji acide / Salvarea din tunel nu-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Rodica Zafiu Fumul, ceața, aburul sunt metafore cognitive ale vagului: estomparea contururilor poate fi poetică - dar, în perspectiva vieții practice și a relațiilor interumane, e mai ales neliniștitoare. Ce nu e clar și direct este înșelător; mai mult, e produs dintr-o voință de înșelare. Verbul a aburi, cu sensul
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
simplă nostalgie recuperatoare. Oriclt de legitime ideologic și de îndreptățite că experiența formală nemijlocita, aceste manifestări puternic polarizate nu puteau ramlne mult timp într-un asemenea regim de exclusivitate. Răspunsul, chiar dacă neformulat încă tranșant, plutea în aer că o promisiune vagă. §i, în ultima perioadă, lucrurile au început să capete deja un contur și să se constituie în adevărate alternative. Cele mai tinere promoții de artiști, pentru care mitul valorilor naționale, cu subtilă să coloratura ideologică, nu mai reprezintă un subiect
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
prin permanentă regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registra formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenereaza cu vitalitatea realității înseși, în plină ei expansiune. Existența minerală, austera și definitivă că stractura, glisează pe nesimfite către imaginea vag anatomica, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosa culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
se sfărîmă în abia Silabe potrivite. Jocuri fine, părînd a fi scrise de un alt poet, în sprințăreala lor de cioburi colorate: Dar bucurii, din glii, din ciocârlii/ pe la Florii, când vii, sglobie'n vii./ E primăvară." (Triumful primăverii) Un vag alean de caligrame atinge aceste încercări sonore, aruncînd ici-acolo o silabă, un cîntec. Glume cu aer serios, jucîndu-se cu o bucurie în care nu te-ai încrede, sînt Poeme-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
din toate / părțile, mieii împotriva noastră vor / mărturisi. Gînd speriat, teroare, căință, / miniatura unui plîns în ochii / îngerilor" (ibidem). Nici aer, nici plămîn", sufletul e compatibil, în indeterminarea sa, cu contemplația ce impalidează talpa, călcîiul, glezna, podul palmei, cu "capătul vag al unei clipe calme", cu absența și uimirea amestecîndu-se "cu norii, albii, duhul nears al verilor de fum" (ibidem). Ascensiunea spre Dumnezeu constituie, evident, bolta unei atari dialectici spirit/materie pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
În ultimii ani, Johns este preocupat de o construcție geometrică numită catenă: o coardă de lungime nedefinită, suspendată în două puncte, pe care o înconjoară cu vechi fotografii de familie, fragmente de steag american, alte "obiecte" - totul pe un suport vag gri. Fluide, extensibile, fără început și sfârșit, aceste catene reprezintă esența artei lui Jasper Johns ca "zonă cenușie" între abstract și figurativ. Dacă culoarea "neutră" reprezintă o componentă importantă a creației lui Jasper Johns, ea definește opera lui Giorgio Morandi
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului - numai aparent! - în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at Arms/Sub arme - 1952, Officers and Gentlemen/Ofițeri și gentlemeni - 1955 și Unconditional Surrender/ Capitulare necondiționată - 1961), bazată pe experiența militară a scriitorului, pune, similar
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
nu va avea nici un efect. Alături de amnezie nesimțirea este motorul istoriei la români. Faptul că alături de oameni serioși, precum Matei Călinescu sau Basarab Nicolescu, cereți opinia unor simpli carieriști români precum T. Baconsky sau M. Cârneci, care au o foarte vagă, nesemnificativă legătură cu Occidentul, dovedește marasmul și lipsa criteriilor de ierarhizare, care domnesc înlăuntrul spațiului cultural românesc. Facem metafizică pînă la delir, dar habar n-avem să încropim o bibliografie la finalul unei teze de doctorat". Precizăm că dl. Matei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
din părul femeii, dar nimic n-o atingea; nici lichidul pe care i-l dădeau să-l bea, nici gustul metalic al sângelui în gingii, nici rădăcinile femeii corpulente; avea senzația că în ea totul era nămol, totul devenise moale, vag, alunecos." "Brațul e rănit, capul pare să fie în regulă:" Discuția îi părea acum asurzitoare. A simțit o mână palpându-i ceafa, coborând ușor pe spate; era alt bărbat, avea o mână enormă, o mână care ar fi putut-o
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
pacea există doar în opera de artă, în fericita consonanță a cuvintelor și a ritmurilor, pe când în cealaltă ordine, a vieții, "cele mai bune lucruri se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
Kicsikem, departe, într-un cuvînt, de fărîme. Într-adevăr, impresia cea mai puternică pe care o lasă poemele, mai mult, și altceva, decît filozofie pre versuri tocmită, e aceea de întreg în mișcare. De sferă rotindu-se frumos, în spațiul vag matematic, învelit în cuvinte cu înțelesuri din altă lume, ca-ntr-o cabală: Pe cărări spre luna moartă,/ dincolo de scări de apă,/ unde gândul ca o grapă/ neființa mai desgroapă,/ s-a oprit. Dar nu e toartă/ căci acolo și
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
nerealizat, rămas doar la stadiul aburos inform al unei reverii utopice, este cel care în acest început de secol nou anunță mai pronunțat ruptura cu secolul trecut, prin inițiativele de reformă pedagogică din numeroase țări. Dar perspectivele sunt încă prea vagi, prea incerte, pentru a putea întrevedea ca rezultând din aceste inițiative o restaurare a verbului, a valorii eminente a verbului, într-o cultură ce a cunoscut de un secol și mai cunoaște tocmai ceea ce un Georg Steiner numea o universală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
despre o eventuală morală a istoriei, permanentul balans între întâmplările din anul 1068 și stricta contemporaneitate (semnificative sunt eforturile autoarei de a instala internetul într-o locuință privată din comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care se sfârșește de nostalgia
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
reacțiile pe care le generează această lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și Cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
cele strune Și lilieci cu fețe de copii-n lumina violetă Fluierară, și dădură din aripi Și se târâră cu capu-n jos, pe un perete innegrit Și cu susu-n jos în aer erau turnuri Bătând clopote măsurând ceasurile-n vagă amintire Și voci cântând din cisterne goale și fântâni secate. În gaur-asta putrezită dintre munți În palida lumin-a lunii, iarba cântă Peste morminte răscolite, în jurul capelei, E capela goală, casă vântului doar N-are ferestre, și-ușa se leagănă, Oasele-uscate
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
la radio și, din când în când, urmăream câte o transmisie la televizor. Dar nimic nu era de natură să te fascineze: nici interpretările, nici alb-negrul dizgrațios al televizoarelor Temp 6, Cosmos sau Luchian. Las' că neavând nici cea mai vagă ideea despre ce se cânta, îmi era imposibil să urmăresc mai mult de câteva minute descătușarea aproape irațională de energie citibilă pe chipurile și în mișcările interpreților. Astăzi, în afara unor canale cu ratinguri ce tind vertiginos spre zero, nici nu
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
la Timișoara, dar și a unor individualități precum Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere etc. se temperase drastic, determinînd fie exilul propriu-zis al unora, fie pe cel interior, al altora. Cîntarea României, sora mai mare a ceea ce astăzi se autointiulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci, pur și simplu, una democratică și opțională
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
al romantismului german. Pe strunele ei prind ființă nu o dată imagini muzicale ce sintetizează energia creatoare la modul unei voluptuos-dureroase eliberări de materie, a producerii unei atmosfere a spiritului (Jean Paul numea muzica o "poezie a aerului"). Principiul melic, conținînd vagul sugestiv, indefinitul propice reveriei dar și meditației, a fost resimțit de Novalis drept o expresie a înrudirii funciare a artelor în strădania lor de-a capta vibrațiile vieții noastre lăuntrice: "Orice frază generală, imprecisă, are ceva muzical. Ea provoacă fantezii
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]