1,108 matches
-
a fost realizat. Muzeul satului valah este mare, întinzându-se pe 80 de hectare, și este compus din trei părți: Orășelul de lemn (Drevene Mesteeko), Satul valah propriu-zis, ce ocupă o treime din suprafață, și Valea morii. Părăsesc muzeul satului valah cu regretul că timpul care s-a oprit în casele din muzeu nu s a oprit în cazul meu măcar câteva zile, iar biletul dat de dl. Director nu l-am folosit decât o singură zi. Mă consolez cu gândul
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
TOTUȘI ROMÂNII SE UNESC Întrunirea de la Bor, convocată de Forumul pentru cultura românilor din Bor, la care au luat parte următoarele organizații românești: Forumul pentru cultura românilor din Bor (Drăghici, Martinovici, Angelici, Lalici, Radulovici, Dețanovici, Păunielovici, Pavlici, Iancovici) Centrul valah cultural-informativ din Brestovaț (Barbuțici) "Ariadnae Filum" (Jurchici, Smetanovici, Steanovici) Consiliul național al românilor din Novi Sad (Petrovic, Pancaricean, Luca, Dragan) s-a derulat sub motoul " Două crengi ale aceluiași copac". Tema întrunirii a fost realizarea unei reprezentări a românilor din
Totuși românii se unesc. In: Curierul „Ginta latină” by D. Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2352]
-
în insituțiile sistemului și a unei colaborări, fără influențe din afară. s-au conchis următoarele: 1.Consiliul Național al Românilor este organism legitim al tuturor românilor din Șerbia și Muntenegru, care îi reprezintă în fața statului, inclusiv ai românilor, numiți și valahi, din Șerbia de răsărit. 2.Prin CNR trebuie să se comunică cu instituțiile sistemului. 3.CNR va respecta toate hotărârile organizațiilor românești din sudul Dunării. 4.Ideea că acest CNR să fie dizolvat și să se aleagă altul este dăunătoare
Totuși românii se unesc. In: Curierul „Ginta latină” by D. Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2352]
-
studiu este acela de a fundamenta necesitatea înființării rețelei de perdelele forestiere de protecție a câmpului în județul Ilfov, precum și de a stabili amplasamentul acesteia. Județul Ilfov este situat în partea de sud, sud - est a României, în centrul Câmpiei Valahe, având ca vecini: la nord județul Prahova, la est județul Ialomița, la sud - est județul Călărași, la sud - vest, vest județul Giurgiu, la nord - vest județul Dâmbovița. Județul se desfășoară în jurul capitalei României, ceea ce imprimă o serie de caracteristici specifice
HOTĂRÂRE nr. 1.343 din 31 octombrie 2007 pentru aprobarea înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie a câmpului în judeţele Constanţa, Ilfov şi Tulcea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/192593_a_193922]
-
în jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adăpostește exponate de mare valoare: tezaurul de la Șeica Mică, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramică populară. În paginile romanului "Dracula", scriitorul irlandez Bram Stoker menționează că, la nunta contelui valah, vinul a fost "cel auriu de Mediaș". Mediașul și împrejurimile lui sunt și azi cunoscute, dată fiind faima vinurilor vechi de Târnave, simbol al stemei orașului, zona fiind supranumită în vechime "Țara Vinului" sau "Weinland", așa cum apare în harta umanistului
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
Ialomița, unul dintre cele mai importante râuri din România. Suprafața totală a localității este de 13.286 ha, din care 11.987 ha extravilan și 1.300 ha intravilan. Municipiul se înscrie într-un areal ce face parte din Platforma Valahă, care reprezintă partea coborâtă a Platformei Moesice. Fundamentul solului este foarte vechi și constituit din cristalin cu strat sedimentar. Arealul este afectat de falii, cea mai importantă dintre acestea fiind cea care trece prin Nordul orașului, venind din Dobrogea. Relieful
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
documentar la sfârșitul anilor 1300 (Letopisețul Novgorodului - cunoscut și ca „Lista rusă de orașe”, datat între 1387-1392), din timpul domniei lui Petru vodă, când se construiește și Cetatea Neamțului. Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe” - adică românești - întocmită între anii 1387 și 1392, unde este înscris „Neamțul în munți”. Ulterior, regele Ungariei Sigismund de Luxemburg a folosit acest toponim „ante castrum Nempch” (înaintea Cetății Neamț) într-un act emis în ziua de 2 februarie 1395
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
într-un deceniu distanță se vor fi dovedit salvatoare pentru națiune și dinastie. Obiecțiile adversarilor întronării prințului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării articolului XII din Convenția semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații moldoveni și valahi, în adunăre, să fie cei care aleg conducătorul. Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor. La presiunile Franței și Marii Britanii
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
în 1774 pentru a realiza o descriere a Banatului, publică o hartă pe care apare și satul "Ferendia", întocmai cu forma actuală a numelui. Rând pe rând, istoricii maghiari Korabinski, Valyi, Nagy, Fenes Elyek, atestă numele Ferendia și specificul ei valah. În 1851, Fenyes scria că Ferendia este o comună valahă, cu 1.348 de ortodocși, cu 73 6/8 sesiuni iobagiale, cu livezi de pruni, dar fără pădure.. Printre proprietarii domeniului Ferendia găsim la 1880 pe Ladislau Markovics, la 1885
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
o hartă pe care apare și satul "Ferendia", întocmai cu forma actuală a numelui. Rând pe rând, istoricii maghiari Korabinski, Valyi, Nagy, Fenes Elyek, atestă numele Ferendia și specificul ei valah. În 1851, Fenyes scria că Ferendia este o comună valahă, cu 1.348 de ortodocși, cu 73 6/8 sesiuni iobagiale, cu livezi de pruni, dar fără pădure.. Printre proprietarii domeniului Ferendia găsim la 1880 pe Ladislau Markovics, la 1885 pe contele Zichy, la 1890 pe contele Adolf Schönberg, iar
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
estică a județului Timiș, la nord-est de orașul Făget. Satul este amintit pentru prima dată la 1508-1519, ca proprietate a lui Abrahamfy . Este cert că în perioada otomană a fost locuită. Într-un defter turcesc de la 1593 se amintește satul valah "Gros". Locuitorii se ocupau cu mineritul, în special cu spălatul aurului. La conscripția din 1717 localitatea este numită "Grosch". Administrația maghiară i-a dat numele de "Marosgoros", cu totate că locuitorii au fost întotdeauna majoritari români. Biserica ortodoxă a fost
Groși, Timiș () [Corola-website/Science/301366_a_302695]
-
ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de "Ektar", iar pe harta oficială de la 1761 este inclusă în districtul Lugoj. În 1779 s-a alipit județului Timiș. Pe
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
vechi a fost "Silaș". El apare pe harta lui Mercy din 1723-1725 cu numele de "Sillasch". Austriecii i-au mai dat și numele de "Rautendorf", traducere a numelui mai vechi "Răuți". Pe o hartă de la 1761 apare din nou satul valah "Silasch". După această dată nu mai există alte mărturii despre existența satului. Pe locul acesta s-a întemeiat mai târziu satul nou, pe la 1843-1844, de către familii de maghiari originari din Sânmartinul Maghiar. Ulterior au venit aici numeroase alte familii de
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
originile îndepărtate ale Vucovei se știe doar că a fost o localitate românească de-a lungul Evului Mediu și că s-a înființat cel mai probabil în perioada ocupației turcești a Banatului. Însemnările lui Marsigli din 1690-1700, vorbesc despre satul valah "Vucova", aparținător districtului Lugoj. După cucerirea Banatului de către austrieci, apar și primele scrieri documentare mai detaliate referitoare la Vucova. Astfel, conscripția din 1717 consemnează satul "Vukowo", cu 63 de case de lemn, aparținător districtului Ciacova. La scurt timp, în 1723-1725
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița sârbă”. Cea germană se numea „ulița centrală”. În perioada interbelică Variașul a făcut parte din Plasa Periam, județul Timiș-Torontal. Autoritățile comuniste au deportat în iunie 1951 o sută de familii germane din Variaș în Bărăgan
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
dă comuna Moschniz cu 50 case, în districtul Timișoarei. Harta lui Mercy din 1723, are Moschniza, în districtul Timișoarei. În harta lui Griselini din 1776 e Moschnitza. În dicționarul lui Korabinszky: Moșnița la ½ milă de la Timișoara, o pădure, având locuitori valahi, care se oupă cu negoțul de lemne. Comuna a fost cumpărată de Kyryak cu 70.000 florini, în anul 1781. Tályi: Moșnița,în comitatul Timiș. Fényes Elek: Moșnița, comună valahă cu 36 catolici, 1148 gr.neuniți, care 336/8 sesiuni
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Prima atestare documentara ,este un act emis de Episcopia catolică a Transilvanieie în anul 1349,prin care se amintește reprezentantul localități Marpod,vilicus Nicolaus (administratorul comunități)că jurat în cadrul administrației scaunului Nocrich.<Vasile Rusu> Nementionarea în actele oficiale a populației valahe pe aceste teritorii,nu înseamnă că aceasta lipsea în perioada așezării sașilor în sud estul Transilvaniei.Cetaea de la Breaza,pe versantul nordic al Carpaților,datata din secolele IX-X,ne permite să spunem că în aceste locuri începuse procesul de constituire
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
în centrul localității și formând un singur pârâu, Vitioara care se varsă în râul Teleajen în localitatea Gura Vitioarei, de unde provine și denumirea acesteia. Subcarpații au luat naștere din tectonizarea sedimentelor din zona terminată în faza a doua a orogenezei valahe. Așa se explică existența zăcămintelor de petrol și gaze naturale. Solurile aflate în aceasta zonă sunt podzolice și brune podzolite. Solul brun-galbui de pădure reprezintă 40%. Bogațiile solului din aceasta zonă constau în petrol scos la suprafață de sonde amplasate
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
Pișcari, localitate în comuna Terebești, județul Satu Mare, este atestată în anul 1326, cu numele de possesio Piscarcos, numele schimbîndu-se destul de des, după cum urmează: Potrivit celor relatate de Szirmai Antal în "Szatmar Varmegye", carte apărută în 1810 la Budan, Piskarkos, sat valah, adica românesc, cu biserică și preot, cultiva grâul, orzul, ovăzul, avea păduri, iar piețele erau situate la Sătmar și Carei. Cartea amintește de o serie de proprietari ai terenurilor începînd cu anul 1370 și pînă în 1660. Din relatările lui
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
cumanilor și pecenegilor făgărășeni au fost aceleași cu cele ale rudelor lor de sânge din Meglen, dat fiind faptul că numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Tara Fagarașului cât și ca nume al căpeteniei valahe din secolul al XI-lea din Grecia de azi, "Verivoi". (P. Diaconu, "Les Petchénègues au Bas-Danube", Bucarest, 1970, 34-35; G. Gyorffy, ˝Sur la question de l'établissement des Petchénègues en Europe¨, Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae, 25, 1972, 1-3, 289
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
iulie al aceluiași an, 1395, o altă expediție maghiară condusă de însuși regele maghiar, probabil secondat de Mircea cel Bătrân, nu reușește decât să ia cetatea Turnu lasând o garnizoană fidelă regelui, fapt ce l-a deranjat pe aliatul său valah. Pe tot parcursul anului următor, 1396, luptele pentru înlăturarea lui Vlad, sprijinit de turci, continuă, fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
și cea a lui Mircea, care îi ceruse lui Sigismund ca mai înainte de bătătlie să i se permită să execute o misiune de recunoaștere pentru evaluarea pozițiilor otomane și pentru alegerea tacticii potrivite. Sigismund a fost de acord cu domnul valah, iar după ce cavaleria ușoară munteană și-a îndeplinit misiunea, Mircea cel Bătrân cerut să i se dea comanda asupra întregii aripi drepte cruciate, care să execute atacul din deschiderea bătăliei. Sigismund a fost imediat de acord, dar propunearea lui Mircea
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
al "Rumânilor" din Șerbia” este denumit în sârbă „"Vlašca" Demokratska Stranka”, și această procedură se repetă și în cazul altor instituții ale minorității române din Timoc. În ultimii ani conducerea statului sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și a unei limbi valahe. Președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senat, senatorul Viorel Badea a declarat la 1. martie 2012 că România nu va accepta invenția unei limbi vlahe. În Bulgaria, limba română este pe cale de dispariție. Câteva
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
denumit în sârbă „"Vlašca" Demokratska Stranka”, și această procedură se repetă și în cazul altor instituții ale minorității române din Timoc. În ultimii ani conducerea statului sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și a unei limbi valahe. Președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senat, senatorul Viorel Badea a declarat la 1. martie 2012 că România nu va accepta invenția unei limbi vlahe. În Bulgaria, limba română este pe cale de dispariție. Câteva sute de vorbitori de română
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]