1,940 matches
-
un gând foarte curtat. - În emisfera clipelor senine ! Unde nu este urmă de păcat. Gându-mi șoptește melodia noastră, - Într-un balans de pași amețitor ! - Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador. - Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă. - Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă. - Luceferii acizi de miazănoapte ! Mă poartă-n stele (uneori prin gând). Pe aripi invizibile de șoapte, Ți-ascult eu vocea totuși tremurând
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
un gând foarte curtat.- În emisfera clipelor senine ! Unde nu este urmă de păcat.Gându-mi șoptește melodia noastră,- Într-un balans de pași amețitor !- Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador.- Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă.- Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă.- Luceferii acizi de miazănoapte ! Mă poartă-n stele (uneori prin gând).Pe aripi invizibile de șoapte,Ți-ascult eu vocea totuși tremurând
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Admir acum tabloul toamnei tale, O strălucire ești în fondul arămiu, Te-ai stins ușor cu-a florilor petale Si-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu. E-un vals al frunzelor spre seară, Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam, Un vals ce îl dansăm odinioară, Cândva, cănd...frunze mai eram, Cândva când pe același firav ram, În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și
TABLOUL TOAMNEI TALE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378655_a_379984]
-
toamnei tale, O strălucire ești în fondul arămiu, Te-ai stins ușor cu-a florilor petale Si-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu. E-un vals al frunzelor spre seară, Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam, Un vals ce îl dansăm odinioară, Cândva, cănd...frunze mai eram, Cândva când pe același firav ram, În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine, Dar eu privesc și azi a lor
TABLOUL TOAMNEI TALE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378655_a_379984]
-
nostru tango”, „Mai dă-mi un telefon”, „Fericirea mea e-n mâinile tale”, erau răsplătite cu ropote de aplauze. La Boema Henry Mălineanu a lansat „Ce cauți tu în viața mea” (mai târziu interzis de regimul comunist...), „Adevărata mea dragoste”, „Valsul nostru”... Este fondator împreună cu Jack Fulga, Puiu Maximilian și Maria Tănase al Teatrului de Estradă (viitorul Teatru de Revistă „Constantin Tănase”), al cărui director muzical devine între 1950-1958. Dintre spectacolele cele mai reușite se numără „Între noi femeile”, „Dragoste pe
FUNDAŢIA HENRY MĂLINEANU, LANSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378865_a_380194]
-
Cândea Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Drumul către tine e ca un fluviu peste care melcul jinduiește-o casă măreață vântul pleacă și el valul caligramei se divide-n brațe plopul fluieră la vals de frunze codrul răzbate peste freamăt de corn se-nfioară dealul plânge vremea furtuni mă cheamă-n fericire iarba se răsfață în culori stele se lumină-n clapele surori Referință Bibliografică: CALIGRAME-N STENOGRAME 4 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
CALIGRAME-N STENOGRAME 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379130_a_380459]
-
și ea de ce atât de multe garduri și chiar case, erau vopsite albastru. Să fie vreo tradiție care ar avea ceva comun cu Dunărea? Se întrebă ea. Își aminti de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul), că în 1866 a compus valsul "Dunărea Albastră", dar și că Iosif Ivanovici, compozitor român, de origine sârbă, un mare talent și o valoare indiscutabilă, a dat naștere la un alt vals nemuritor, numit sugestiv "Valurile Dunarii", pe care obișnuiește acum să-l interpreteze atât de
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
ea. Își aminti de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul), că în 1866 a compus valsul "Dunărea Albastră", dar și că Iosif Ivanovici, compozitor român, de origine sârbă, un mare talent și o valoare indiscutabilă, a dat naștere la un alt vals nemuritor, numit sugestiv "Valurile Dunarii", pe care obișnuiește acum să-l interpreteze atât de des în concertele sale de prin întreaga lume, André Rieu cu orchestra sa. A fost foarte surprinsă la un moment dat de apariția a două clădiri
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
Safir , publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. te-ai întrecut, toamnă, cu gluma, nu-mi mai spui la revedere și pleci lăsând în urmă bruma pe care nimeni nu mi-o cere. voiam să te invit la vals, nu să-mi pui lacăt pe buze și să dansăm ultimul dans pe-un covor țesut din frunze... îți faci valiza și grăbită îmi lași pe cap copacii goi. mă lași cu inima zdrobită și cu vinul în butoi!? pășind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
și, bombănind, precum o soacră, (bună doar de melițat) Citește mai mult te-ai întrecut, toamnă, cu gluma,nu-mi mai spui la revedereși pleci lăsând în urmă brumape care nimeni nu mi-o cere.voiam să te invit la vals,nu să-mi pui lacăt pe buzeși să dansăm ultimul danspe-un covor țesut din frunze...îți faci valiza și grăbităîmi lași pe cap copacii goi.mă lași cu inima zdrobităși cu vinul în butoi!?pășind, ca o prințesă acră,pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss. La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest an artiști de valoare din Țară Bucovinei, din Maramureș și din Viena. În deschidera festivalului, într-o frumoasă poeniță din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss.La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest an artiști de valoare din Țară Bucovinei, din Maramureș și din Viena. În deschidera festivalului, într-o frumoasă poeniță din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
pier. Frunze de gând istovite de toamnă Dezbracă amintiri răvășite de tăceri, Lacrimi ascune în perlele tale doamnă, Purtând în plete surâsul unei veri. Clipe culeg din foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine trăiesc speranță și regret, Mă amăgești în noapte cu vise nevinovate Pe buze îmi picuri clipe, sărut de catifea, Cu îngerii mei pășesc într-o nouă carte Cu tine de mână în amurgul din tinerețea mea
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
fiecare dimineață, am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață, cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte, sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte, tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri, ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri, și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină, eu, marele nebun, mai, cred c-o să mai vină... Mai bine părăsit decât uitat în burgul de sfârșit, iluzia că mai exiști îmi macină tristețea, liniștit! Citește mai
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
fiecare dimineață,am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață,cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte,sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte,tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri,ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri,și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină,eu, marele nebun, mai, cred c-o să mai vină...Mai bine părăsit decât uitat în burgul de sfârșit,iluzia că mai exiști îmi macină tristețea, liniștit!... XXII. PLACENTA
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat.” Elementele reale se îmbină cu cele fantastice, încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste nuditate, lăsându-i dezvelite coapsele frumos conturate. - Vino, iubitul meu! - îl chemă ea cu o voce
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
Jean de la Bruyère În 2012 scriam un eseu, inspirată de realitatea unei întâmplări a momentului, cu titlul UȚA-UȚA CU BĂRCUȚA. Îl transcriu acum, deoarece nu l-am mai găsit în volumele mele publicate și este bine să ne reamintim: „Celebrul vals „Valurile Dunării” care s-a bucurat de un enorm succes la sfârșitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasă poveste de dragoste petrecută în orașul Lugoj, din România. Autorul celebrei melodii care s-a cântat la deschiderea Expoziției Universale
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
care s-a cântat la deschiderea Expoziției Universale de la Paris, în anul 1899, în aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un bănățean hărăzit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare și compozitor. Creația sa a însumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspirație populară, marșuri militare, dar și piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici și-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziție „Valurile Dunării”. Datorită popularității
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici și-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziție „Valurile Dunării”. Datorită popularității, în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss - fiul, care compusese o altă piesă celebră - „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut în toata lumea. „Valurile Dunării” a fost publicat și în Statele Unite ale Americii, câțiva ani mai
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
strălucitoarea compoziție „Valurile Dunării”. Datorită popularității, în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss - fiul, care compusese o altă piesă celebră - „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut în toata lumea. „Valurile Dunării” a fost publicat și în Statele Unite ale Americii, câțiva ani mai târziu. Marlene Dietrich îl cânta la pian într-un film de mare succes al anilor 1930. Câțiva ani mai târziu piesa a
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
care și-au pierdut membri de familie sau agonisirea de-o viață sub ape. O plimbare cu barca pe valuri trasă de niște vasali, chiar dacă apa era de câțiva centimetri adâncime, a fost plăcută, se putea fredona în gând frumosul vals scris din amor... Trebuie că a fost plăcut, nu-i așa? „Barca pe valuri plutește ușor, ce-mi pasă mie de necazul lor ...”. Compasiune? Să fim serioși! Spectacol grotesc! „Tu ce faci fă/mă aicea? Aveai chef de niște inundații
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în dogoare de șfori. Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer, Umbră ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, incep iar să mă doară. Referință Bibliografica: Ochii tăi, umbră ta / Ines Vândă Popa
OCHII TĂI, UMBRA TA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379399_a_380728]
-
Când, durerea mea de-acum, învie, Și n-o asculta nimenea...doar golul! Nespus de frumos e, să zbori ca-n visuri Și să înțelegi această ceremonie pură, Ca pe o lege simplă desprinsa din natură, Ce te poartă-n valsul alb, pește abisuri. Referință Bibliografica: Elegie / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELEGIE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379462_a_380791]
-
A sufletului speriat ce inundă Cu bucuria efemerului Sângeriul din macii câmpului Ce -ascund frumusețea cuvântului. Ridic privirea-nlacrimata De roua dimineții ferecata În florile sufletului demodat Cum cred cei ce simplitatea Au scos-o la mezat. Dansez în Ritm de vals și armonie cadența ploii de afară Căci bob de viață pe-altarul poeziei Cuvântul simplu face să rasară Dând culoare simfoniei Ce cânta orchestră stelara Din țară visului diamantin Ploaia și noi mereu vom scrie Istoria cuvântului divin, cuvântului simplu
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
că dar al iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau singură să cresc florile inocentei copilăriei dansând ultimul vals dispar prin Poartă Sărutului luând cu ele lacrime plăpânde lasanu-mi
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]