1,522 matches
-
idei novatoare prin raportare la epocă, vizând: organizarea și dezvoltarea învățământului profesional din Moldova; explorarea, descoperirea, exploatarea și valorificarea unei bune părți din potențialul geologic al țării, adăpostind mare parte din resursele ei naturale; stimularea preocupărilor practice înnoitoare și folositoare variilor comunități locale; promovarea civilizației urbane ca dimensiune indispensabilă a progresului social; ameliorarea căilor și mijloacelor de transport, spre a înlesni astfel libera circulație a mărfurilor, implicit a ideilor; încurajarea industriei, agriculturii și apiculturii, domenii pe care le-a slujit și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
specifice unuia dintre protagoniști, ale cărui însușiri sau virtuți se regăsesc ilustrate și capitalizate, diferențiat, la vrednicii săi congeneri. Cartea se adresează, deopotrivă, specialiștilor, nu doar istorici, economiști, geologi, ingineri sau tehnicieni, ci și cititorilor de rând, dornici a cunoaște varii aspecte, îndeletniciri, ipostaze, năzuințe și caractere deloc singulare pentru o epocă agitată a istoriei naționale, insuficient focalizate istoriografic de-a lungul timpului și rămase, prin urmare, mai puțin cunoscute generațiilor de azi. Or, lumea de ieri, percepută îndeobște la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
s-ar fi așteptat, poate, executantul, ca și beneficiarul, îndeajuns de vremelnică, din cauze ce exonerau de răspundere pe proiectantul lucrărilor, Carol Mihalic de Hodocin. De altfel, tot lui îi va reveni misiunea dregerii acelor segmente din rețea, care, din varii pricini, cedaseră încă din primii ani ai noii administrații politice reprezentată la vârf de ultimul voievod al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Fig. 4. Schiță profil havuz NOI OBIECTIVE EDILITAR-GOSPODĂREȘTI Reorganizarea administrativă impusă prin înființarea noului Departament al Lucrărilor Publice 1
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
rețelei stradale, conjugate cu măsurile vizând curățenia și înfrumusețarea orașului, incluzând și "disciplinarea" lucrărilor de construcții, n-au încetat în timpul lui Sturdza 4 și au continuat, cu aceeași stăruință, în vremea lui Ghica Vodă, chiar dacă reușitele în domeniu 5 din varii motive nu s-au ridicat la nivelul bunelor intenții. "Către sfârșitul domniei lui Mihail Sturdza consemna în a sa Istorie, Manolache Drăghici s-au paveluit mai multe uliți cu bucăți de lemn smolite, pentru care au pus o dare, de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dacă nu și curente, ale lui Mihalic de Hodocin cu Gheorghe Asachi, cărturar ale cărui gesturi sau acțiuni separatiste din ajun îl situau departe de tabăra unionistă și, implicit, de cercurile influente ale noii administrații. Specialist cunoscut și recunoscut în varii domenii tehnico-economice ale societății moldave, el pare să fi ignorat, totuși, convulsiile politice din perioada Unirii, neînregimentându-se în vreuna din cele două tabere, fapt ce ar putea explica aparenta-i izolare. Evident, este o simplă ipoteză, neconfirmată însă de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-lea, un veac cunoscut ca fiind al emergenței și al construcției naționale. Activând în Moldova într-o vreme în care societatea românească, în ansamblul ei, a fost supusă unui proces de transformări structurale și de adaptare la cerințele modernizării din varii perspective, Carol Mihalic de Hodocin și-a depășit condiția de angajat oficial al statului și de expert pentru un anume domeniu, devansându-i pe toți ceilalți contemporani ai săi cu statut similar, printr-un generos profesionalism, prin gama variată a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
1852, p. 16. 39 Colecție de ofisuri domnești..., pp. 236 și 250. 40 I. Cojocaru, op. cit., pp. 63-64. Data exactă a înlocuirii sale din funcție, ca și numele succesorului său rămân încă controversate. Operând cu informații de arhivă provenite din varii depozite aflătoare la Iași sau București, C. Turcu și I. Cojocaru ajung și la concluzii diferite. Cel dintâi afirmă că, în 1843, Ion Ionescu de la Brad a fost numit director la "Școala de maeștri" în locul lui Hodocin (op. cit., p. 189
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
enumera: Școala de la Chicago, Școala Austriacă, Școala de la Cambridge, Școala de la Lausanne, Școala de la Stockholm sau cea Neo-Walrasiană. De asemenea, o serie de personalități marcante ale "noii ordini" fie nu și-au întemeiat școli distincte, fie nu au aderat, din varii motive, la cele deja enumerate. În acest sens, îi putem enumera pe marginaliștii anglo-americani John Bates Clark, Francis Edgeworth, Irving Fisher, Stanley Jevons sau Philip Wicksteed. În ceea ce privește noțiunea de echilibru sau dinamică economică, nu exista, în interiorul familiei de școli de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către cei care o suportă, respectiv limba "evazată", cea care, dimpotrivă, permite unui prea-plin sufocat din varii motive să evadeze și să guste libertatea. Fluidul lingvistic e același, însă contururile și visele pe care le generează sunt variabile infinite, cu conotații multiple, însă asimilabile, în mare, celor doi poli menționați mai sus. Pe de o parte, avem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de acea dulceață catifelată a Orientului, de acea spiritualitate sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-ale lui Rumi, Hâfez, Khayyâm, din poezia populară a femeilor paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și protector temporar al mult mai celebrului François Villon. Să nu uităm, mai apoi, nici rolul de frunte jucat de literatură în consolidarea absolutismului (Voltaire scrie apologetic despre secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar și Academia se întrece în varii elogii...), sau instuția Saloanelor literare, din secolele XVII-XVIII, saloane în care s-au născut și comentat multe texte remarcabile, dar s-au țesut și numeroase intrigi politice. A urmat o întreagă pleiadă de scriitori deveniți oameni politici, precum Chateaubriand, Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai e nedumerire, ci trăsătură definitorie a timpurilor noastre, e că atunci cînd vorbim de toamna literară pariziană (la rentrée), toată lumea se apucă să numere romanele proaspăt ieșite pe piață, cifre comparate apoi cu cele din anii precedenți și generînd varii speculații sociologice. Eseurile trec aproape neobservate, deși numărul lor nu e deloc neglijabil, cît despre poezie sau teatru, ce să mai vorbim?! Literatura contemporană pare să fi devenit sinonimă cu romanul, celelalte genuri trecînd drept epifenomene ce-i servesc acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în criză. De la antiroman la nou roman, roman-document, roman oulipian, auto-ficțiune etc., de la respingerea povestirii la revenirea ei grabnică, de la eliminarea personajelor, sau reducerea lor la o inițială, la revalorizarea lor cu asupra de măsură, de la spulberarea iluziei romanești la varii formule de interacțiune directă cu cititorul, romanul cunoaște probleme succesive, de o gravitate care îi înspăi mîntă și îi încîntă simultan pe criticii literari. Doar că niciodată nu a dus-o mai bine... Niciodată nu s-au publicat atîtea romane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Conrad. A obținut Premiul Femina în 1994 pentru Port-Soudan și Premiul France-Culture pentru Tigre en papier, în 2003. În căutarea unor rețete inedite, în care ficțiunea să ajungă un fel de mutant al realității, intrînd cu aceasta în combinații varii, cît se poate de atrăgătoare și eficiente din perspectivă narativă, deși, pe undeva, neliniștitoare. E cam același sentiment pe care îl trăim în fața unor filme ca Matrix, în care nu mai știi unde se termină virtualul, realitatea unui program de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Predica corsicană Bătălia pentru Premiul Goncourt 2012 s-a încheiat destul de spectaculos, cu victoria unui tînăr filosof corsican, Jérôme Ferrari, al cărui roman, Sermon sur la chute de Rome (Predica despre căderea Romei), deși solicitant și exigent, făcînd apel la varii competențe intelectuale ale cititorilor, a întrunit sufragiile unei academii obligată, totuși, să țină cont și de practicile de lectură ale publicului vizat. Ceea ce înseamnă, încă o dată, că în Franța se citește mult. Și bine. De fapt, nu cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vital. Roxane își menaja niște zone de tăcere, acel "sas de neant care trebuie cu orice preț creat și protejat în economiile de piață"! Ruperea ritmului și ierarhiilor cotidiene se realizează și la nivelul limbajului, autoarea navigînd cu abilitate printre varii jargoane și coduri, de la cel de birou de analist financiar, la cel al străzii, al prospectelor publicitare, al manualelor etc., pînă la finețurile romanești cele mai subtile. De la Roxane trecem la poveștile de amor virtual ale mamei sale, apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
două, aflate, desigur, în ipostaze conflictuale. Cea mai frapantă caracteristică a lor rezidă în prenumele pe care le poartă, toate stranii, extrem de rare, cu rezonanțe simbolice, niciodată gratuite pentru cine stă bine cu formația literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și romancier catolic, sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o mai ferească de pulberea nimicitoare a uitării. E drept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
europene> românești într-una care să semene cu modelul pe care și l-a propus" (Pasti 1995, 21-22). Altfel spus, parcurgem o tranziție instituțională orientată spre exterior, urmând normele, legislația și beneficiind de programele de restructurare, ajustare și asistență în varii domenii venite din Occident, dublată de o tranziție atitudinală orientată spre interior, mult mai complexă și dificilă, vizând dezvoltarea și modernizarea societății românești în profunzimile mentalului său colectiv și individual. Spre deosebire de tranziția instituțională câtre democrație și economia de piață, în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Lazlo Tokes reușește performanța de a fi reunit 3,44% din voturi și de a obține un scaun parlamentar. Juriști, licențiați în științe politice sau economice, în teologie sau studii europene, în medicină sau ingineri, deputații români dețin specializării în varii domenii și în diferite universități europene sau americane. Media de vârstă a deputaților români la Bruxelles este de aporximativ 46 de ani, cel mai tânăr având 29 de ani (reprezentant PNL) și cel mai în vârstă 66 (reprezentant PDL). În
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
județ conform dispozițiunilor date de Comisiunea Aliată de Control (prin urmare, decizie unilaterală a rușilor, n.a.) și Serviciul Special pentru Repatrierea Cetățenilor Sovietici și Aliați”. Punctul II al acestei telegrame stabilea unele excepții în favoarea celor care nu voiau repatrierea din varii motive: „...acei cari nu vor să se înapoieze trebue să dea declarații scrise că nu au fost aduși cu forța (foarte importantă clauză de care se vor folosi mulți refugiați pentru a scăpa din ghearele ticăloșilor lui Stalin, n.a.) și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și de William Oxley reprezintă doar lamentabile eșecuri teoretice, nu mă voi opri asupra lor nici macar pasager. O ultimă mențiune merită sistematică lui Timothy Clark, care preia și extinde argumentația lui Harding 75. Cele șase puncte stabilite de Clark în raport cu variile teorii asupra inspirației au o semnificație aparte și le voi aborda succint. În primul rând, criticul observa că etimologia termenului sugerează existența unei forțe eminamente orale, proiectând "un model oral asupra procesului de scriere, care este figurat în ipostaza unei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gravor cu preocupări mistice, William Sharp, care este unul dintre cunoscuții lui Blake. Simplă coincidență? Nu rezidă în intenția mea să ofer răspunsuri definitive la o temă atât de controversata. Problemă influenței pe care o exercita asupra lui Blake, în varii etape și grade, secte dintre cele mai pestrițe depășește frontierele studiului de față, consacrat poeticii operei elaborate de romanticul englez. Totuși, m-am oprit asupra câtorva dintre ele tocmai pentru a evidenția că entuziasmul mistic blakean nu irupe dintr-un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
le numește "modele") ale relației dintre un fapt sau o manifestare mistica și corespondență să abordare hermeneutica: "(M1) Toate experiențele mistice sunt similare. Există unanimitate în privința expresiei mistice ceea ce indică unanimitatea experienței mistice. (M2) Toate experiențele mistice sunt similare, dar variile interpretări ale experienței depind de cadrul religios și/sau filosofic al misticului. (M3) Există un numar restrâns de tipuri de experiență mistica ce transcend barierele culturale. (M4) Există tot atâtea tipuri diferite de experiențe mistice câte expresii paradigmatice ale acestora
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]