11,633 matches
-
umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urmă, să devii legendă vie nu e o treabă chiar atât de rea. Pe vremea aceea, când bunul meu renume încă mai făcea înconjurul grădiniței și ajungea până și la urechile sângeroșilor gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare și vecină, care își arătau respectul păstrând o distanță regulamentară și față de cel mai neînsemnat scutier din tabăra noastră, pe când cealaltă grupă mare, a noastră, trăia pe piscurile semețe ale prosperității și dezvoltării maxime, Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de pornit, nu m-ar fi mirat să-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului, cît singurătății sale. S-ar putea să nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o presiune permanentă și să aibă un efect mai puternic asupra electoratului. Alternanța la putere, care a « debutat » în 1996 mi se pare absolut un fapt normal într-o democrație reală și ea a existat după 1990 în toate țările vecine din Europa Centrală și de Est cu excepția poate a Ucrainei și a Republicii Moldova. Dar, chiar și în Ucraina, după cum s-a văzut alegerile au fost contestate întrucât s-au constatat fraude și manipulări grave, precum și numeroase tentative de intimidare (mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
socialist trebuind să fie însă realizat pe pământ, goliciunea promisiunilor va apărea de la primele tentative de realizare și noua credință își va pierde în același timp orice prestigiu.” Din fericire pentru noi, comunismul a început să fie contestat în țările vecine și apoi în România la finele anului de grație 1989, an care va rămâne pentru multă vreme întipărit în amintire pentru milioane de români. A sunat ceasul istoriei și noi am redescoperit gustul libertății. „Dumnezeu și-a întors fața către
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rațiuni stau la baza acestei decizii. Dacă ar fi înăbușit în sânge revoluția, se puteau aștepta la alte revolte și mai mari (riscul fiind sporit și pentru integritatea lor). Pe de altă parte, schimbarea părea iminentă (regimurile comuniste din țările vecine se prăbușiseră deja). Situația generală actuală din România poate fi sintetizată chiar și în câteva cuvinte, prin expresia populară: „am căzut din lac în puț”. Nivelul de trai al oamenilor de rând (a majorității covârșitoare a populației) a scăzut mereu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
interese economice preocupate doar de îmbogățire rapidă sau supraîmbogățire. Restul populației sărăcește, iar cei cu inițiativă nu sunt lăsați să acumuleze capital sau să își facă micile afaceri, dacă nu intră în sistemul clientelar. În mod natural (ca în țările vecine), față de actuala putere, ca și față de dezechilibrul și deficitele acumulate în ultimii treisprezece ani, ar fi trebuit să se formeze o forță politică a dreptei democratice, a cărei principală miză economică să fie dezvoltarea capitalismului și a prosperității sociale. Singura
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe Marian Munteanu) prin aducerea minerilor în capitală, reformele făcute într-un ritm de melc (de o lentoare deprimantă aș zice) și «scrâșnind din dinți» au compromis temporar șansele României de ascensiune pe scena lumii. Am rămas în urma tuturor țărilor vecine (cu excepția Albaniei probabil și a Republicii Moldova - ultima în care trăiesc de fapt tot români). Suntem nevoiți și condamnați să jertfim și alte generații de români pentru a trăi mai bine în România? Încercând să răspund la această întrebare, pot spune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la etajul trei. Popescu stătea la apartamentul 11. Am sunat. Mi-a deschis un bărbat de înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți? a zis. - Bună ziua, domnule Popescu, mi-am început eu discursul. Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul vecin și am venit să vă spun că l-am văzut pe fiul dumneavoastră chinuind un pisoi. Cred că ar trebui să stați de vorbă cu el, să-i explicați că modul lui de a se comporta lasă de dorit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp. Nu avea sutien, și Shuoke îi admiră țâțele rotunde și îndrăznețe, cu sfârcuri mici și tari. Pe tricou scria The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mine, n-au nici o legătură cu mine; dar e suficient faptul că eu pot fi chemat la un telefon ca să fie posibil, sau măcar imaginabil, că pot fi chemat de toate telefoanele. De exemplu, când sună telefonul într-o casă vecină cu a mea, pentru o clipă mă întreb dacă nu cumva sună la mine, o bănuială ce se dovedește imediat nefondată, dar care lasă totuși o urmă de îndoială, căci s-ar putea ca apelul să fie de fapt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cîteva mici afaceri comerciale, dar atît de mici, încît mai mult de o săptămînă pe an nu se cheltuia cu ele. Măsline, covoare, mirodenii și marochinărie, toate din producția locală ce nu putea face față exportatorilor serioși din Turcia vecină ori din Liban. Dar ce era, era. Izot Soceanu avea poștă diplomatică o dată pe lună, asta la început, apoi o dată pe trimestru, apoi de două ori pe an. Se întîmplă ca după patru ani poșta să nu circule decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva decît autoritarismul care pusese stăpînire pe destule alte țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici Grecia lui Metaxas nu era prea departe. Cît se tot învîrtiseră partidele pe la guvern lucrurile erau limpezi, rău era că se învîrteau, dar era foarte bine că nimeni nu le împiedica să apară. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu impertinența, să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Luana nu știa cum să-i oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
camera de la capătul scării erau câțiva bărbați, doi dintre ei aplecați peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a zis ea. — Ia te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aș zice că nici alegerea acestui termen nu-i Întâmplătoare. Vrea să se confrunte cu toți, În special cu Malaysia. E clar că urăște tot ce reprezintă țara asta. Cred că-i e nesuferit Îndeosebi gândul că o mică țară vecină devine independentă fără prea mari greutăți și se Îmbogățește, În vreme ce țara lui e-n rahat. — Vasăzică, tu nu crezi că-i o manevră? Eu socoteam că-i doar o prostie, ceva de genul chestiei ăsteia asiatice despre obrazul crăpat de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de el Însuși. Omul ăsta-i un actor, un șarlatan. Asta face parte din slujba lui. — Bine, a răspuns. O să vin. 14 — Poetul cunoscut drept Hanawi, care-a cântat viața pescarilor și a fermierilor săraci din Perdo și din insulele vecine, a rămas necunoscut În nefericit de scurta lui viață, În ciuda unei remarcabile opere literare create În numai vreo zece ani, până la numai treizeci și doi de ani, când a fost Înghițit de mare. Se dusese cu mica lui pirogă departe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
M-am gândit că, de fapt, între mine și ea nu exista nici o deosebire, ba ea părea a fi chiar mai corectă decât mine, își afișa fără jenă intențiile. În mare secret pot să adaug că acolo, de la o masă vecină, mă fixa un individ. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar de la o vreme ocheadele îmi provocau o vie iritare. Până la urmă am reușit să-mi înfrâng starea de nervozitate, m-am întors către masa aceluia, ca din întâmplare, urmărind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al lui Eustațiu Măran, fost sufleor la Teatrul Dramatic și vecin de palier până În 22 decembrie 1989, când a fost Împușcat În calitate de figurant În spectacolul de sunet și lumină din Piața Palatului. Se afla la rude la București, ca În fiecare an În preajma Crăciunului. Fosta lui soție, giuleșteancă și asistentă medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]