1,325 matches
-
trebuie să vadă viața cu ochi lipsiți de prejudicăți, și, ca s-o vadă așa, trebuie s-o cunoască. Tu trebuia să faci Literele. Ești un naiv poet." Felix își vîrî capul în plapumă și încercă să sugrume cu întunericul vedenia supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște proiecții a ceea ce voi fi eu Însumi peste patruzeci și cinci de ani, un stimulent pe care mi-l Înfățișa viața. Îmi fabricasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pom, gest care poate fi interpretat drept mărturie a sentimentelor lui secrete, însă prințesa observă că floarea în țernă s-a îngropat (II 1). Fiica lui Priam are viziuni cumplite și rostește prevestiri sumbre : sufletul se zbate în luptă cu vedenii/ Ce nu sunt de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Lăsară În urmă biblioteca și se Îndreptară spre intrarea principală, mergînd Înspre grădini. CÎnd traversară sala aflată la baza scărilor, Julián Își ridică privirea și Întrezări o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde Într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie În puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu putință. Odată, cu cîteva luni Înainte de intrarea lui Julián la colegiu, feciorul portarului tocmai strîngea frunzele uscate din curtea interioară cînd sosi fastuosul automobil al lui don Ricardo Aldaya. În după-amiaza aceea, industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra pămîntului. Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî din Mercedes și se duse pînă la fîntînă, fluturîndu-și umbreluța de soare și oprindu-se să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atentă la cel mai mic gest al copilei. O Întreagă oaste de servitori care s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridicat privirea și m-a contemplat, deconcertat. — Am murit? — Nu. Ești În viață. Nu-ți amintești de mine? — De dumneata Îmi amintesc ca de primii mei pantofi, tinere, Însă cînd te-am văzut așa, cadaveric, am crezut că ești o vedenie din lumea de dincolo. Să nu-ți fie cu supărare. Aici Îți cam pierzi ceea ce voi, cei de-afară, numiți discernămînt. Prin urmare, dumneata nu ești o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însă cînd te-am văzut așa, cadaveric, am crezut că ești o vedenie din lumea de dincolo. Să nu-ți fie cu supărare. Aici Îți cam pierzi ceea ce voi, cei de-afară, numiți discernămînt. Prin urmare, dumneata nu ești o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă ești bun. L-am condus pe bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
te-am văzut așa, cadaveric, am crezut că ești o vedenie din lumea de dincolo. Să nu-ți fie cu supărare. Aici Îți cam pierzi ceea ce voi, cei de-afară, numiți discernămînt. Prin urmare, dumneata nu ești o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă ești bun. L-am condus pe bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Aceste expresii vagi i se păreau foarte ușor de înțeles, deși încă prea nesatisfăcătoare. Cât despre faptul că aceasta este într-adevăr „frumusețe și rugăciune“ - nu se putea îndoi deloc și nici nu-și putea permite îndoieli. Doar nu visa vedenii anormale și inexistente în acel moment, ca și cum s-ar fi drogat cu hașiș, opiu sau vin, care înjosesc rațiunea și sluțesc sufletul! Toate acestea le putea cântări cu înțelepciune după ce ieșea din starea bolnăvicioasă. Clipele acestea erau tocmai un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plictisi nici o mie de ani! Și, fie, aici n-au decât să-l uite cu totul! O, asta chiar ar fi trebuit, chiar ar fi fost mai bine să nu-l fi cunoscut nimeni, să nu fi fost decât o vedenie văzută doar în vis. Dar parcă nu-i totuna dacă-i în vis sau aievea! Câteodată, brusc, începea s-o studieze pe Aglaia și câte cinci minute în șir nu-și mai lua ochii de la chipul ei; însă privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De pildă, eram mai interesat de întrebarea de ce Rogojin, care dimineață era în halat de casă și papuci, se îmbrăcase acum în frac, vestă albă și-și pusese cravată albă la gât? Mi-a licărit și gândul: dacă e o vedenie și nu mi-e frică, de ce nu m-aș ridica acum să mă apropii și să mă conving de asta? Poate că nu am îndrăznit și-mi era frică. Dar atunci, de îndată ce am apucat să mă gândesc că mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu totul. Cu alte cuvinte, decizia definitivă n-a fost favorizată nici de logică, nici de convingerea logică, ci de dezgust. Mi-e imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai după ce, în amurg, am resimțit, în sfârșit, momentul definitiv de hotărâre deplină, m-am simțit mai ușurat. Acesta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre casa lui pe drumul care înconjura parcul. Inima îi bătea tare, gândurile i se învălmășeau și tot ce era în jurul lui semăna cu un vis. Și deodată, ca și mai înainte, când, de două ori, se trezise cu aceeași vedenie, ea i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul lui, de parcă l-ar fi așteptat aici. El tresări și rămase locului, femeia îi apucă mâna și i-o strânse cu putere... „Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul lui, de parcă l-ar fi așteptat aici. El tresări și rămase locului, femeia îi apucă mâna și i-o strânse cu putere... „Nu, nu e o vedenie!“ Și, iată, ea stătea, în sfârșit, față în față cu el, pentru prima dată după despărțirea lor; îi spunea ceva, însă el o privea tăcut; inima îi era prea plină de durere și începuse să geamă. O, niciodată după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
freamăt de neștiință și perfecțiune. Din zarea lumii, Dumnezeu e tot atât de departe ca și neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau acele nopți subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
olandeză, dintr-o Italie În Miniatură, dintr-un Disneyland... Deja Începeam să mă obișnuiesc cu alternarea aceea de neliniște și Încredere, de teroare și dezamăgire (oare nu-i acesta, de fapt, un Început de boală?) și mi-am zis că vedeniile din biserică mă tulburaseră pentru că ajunsesem În ea sedus de paginile lui Jacopo Belbo, pe care le descifrasem cu prețul atâtor enigmatice ocolișuri și pe care totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vor ei ca lumea să știe?” „Că există un secret. Altfel de ce să trăiești, dacă totul ar fi așa cum apare?” „Și care-i secretul?” „Acela pe care religiile revelate n-au putut să-l spună. Secretul se află dincolo.” 33 Vedeniile sunt albe, albastre, alb-roșiatic-deschis. În fine, sunt de culori amestecate sau complet albe, de culoarea flăcării unei lumânări albe, veți vedea niște scântei, veți simți că vi se face pielea de găină pe trup, toate acestea anunță Începutul tracțiunii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru mâine. O ștoarfă masivă Îmi arată degetul În timp ce stă pe scaunul ei Îmbărcată cu o lenjerie intimă oribilă, dar apoi, brusc, câteva uși mai Încolo, un căcănar grăsan și slinos e evacuat În stradă, iar În spatele lui am o vedenie. O să fie la fix pentru mine. Se duce iarăși Înăuntru și-mi spune, — Un minut te rog. Evident că are de gând să se spele pe pizdă și alte-alea, chestie care-mi convine pentru că vreau să fie ștearsă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
geam, nerăbdătoare ca un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a arătat astfel calea pe care trebuie să meargă băiatul în viață; avocatul, dimpotrivă, căuta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zeci de mii în situația ta și soarta le poartă de grijă tuturor cum crede de cuviință... Klapka îi strânse mâna fierbinte... În clipa următoare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit în același loc, cu ochii în gol, uluit de vedenii. Își veni în fire și, simțindu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe masă, în sfeșnicul improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]