2,609 matches
-
în neuroni sensibili la cald contribuie la realizarea reacțiilor termolitice induse de vasodilatația cutanată și sudație. Astfel, hipotalamusul coordonează atât mecanismele termogenetice inductoare de căldură, cât și pe cele termolitice de îndepărtare a excesului caloric, asigurând echilibrul balanței termice. Componenta vegetativă simpatică a termoreglării influențează simultan atât termogeneza metabolică realizată de intensificarea glicogenolizei hepatice și musculare, însoțită de lipoliza țesutului adipos brun pe cale 1-adrenergică, cât și inhibarea pierderilor de căldură produse de reacțiile vasomotorii cutanate și sudorale. Spre deosebire de fibrele simpatice vasoconstrictoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conduc la câștig caloric, însoțit de vasoconstricție și frison termic. Neuronii hipotalamusului anterior sunt sensibili, de asemenea, la variațiile glucozei, osmolarității și hormonilor steroizi sexuali, ceea ce explică interacțiunile existente între termoreglare și comportamentul alimentar sau sexual. Având rol integrativ, neuronii vegetativi hipotalamici sunt sensibili la variațiile termice ale creierului, pielii și organelor centrale, la nivelul cărora există senzori termici care, conform teoriei set-point (punct de referință), întrețin o stare de echilibru balansat între cele două categorii de neuroni termosensibili. Temperatura corpului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
menținut de către complexul preoptic/hipotalamus anterior și hipotalamusul posterior cu participare somatică și neuroendocrină multiplă. Ca mecanisme efectoare de menținere a termoreglării în limite normale, participă autoreglarea reflexă simpatico-parasimpatică și reacțiile comportamentale, întregite de veriga neuroendocrină centrală și periferică. Componenta vegetativă reflexă predomină la nivelul hipotalamusului posterior în cazul neuronilor simpatici și în partea anterioară a acestuia în cazul neuronilor parasimpatici. Orice factor exogen sau endogen care amenință echilibrul caloric determină din partea organismului reacții compensatoare neuro-endocrino-metabolice de o mare precizie, în vederea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În esență, este vorba de stimularea predominant directă sau reflexă a centrilor termogenetici din hipotalamusul posterior sau a centrilor termolitici din hipotalamusul anterior (fig. 156), urmată de reacții producătoare sau de pierdere a energiei calorice pe trei căi principale: somatică, vegetativă și endocrină. Reacțiile somatice sunt reprezentate de modificările tonusului și contractilității musculare. Frigul, de exemplu, provoacă într-un prim moment creșterea tonusului muscular, urmată de contracții musculare involuntare, sub formă de frison termic, ca modalități de intensificare a proceselor termogenetice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
striate. Pe această cale, contracțiile musculare din frisonul termic realizează în scurt timp creșterea temperaturii corporale cu 3 - 4°C. Activitatea musculară voluntară este cea de-a doua manifestare somatică care contribuie la activarea proceselor termogenetice generatoare de căldură. Componenta vegetativă simpatico-parasimpatică realizează adaptarea circulației pielii și secreției sudorale la necesitățile locale și generale ale termoreglării. Pierderea de căldură prin procesele fizice de conducție, convecție, iradiere și evaporare este direct proporțională cu fluxul sanguin cutanat. De intensitatea reacțiilor vasomotorii de la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fără a depăși granițele normalului. Asemenea variații adaptative se întâlnesc mai ales în cazul efortului fizic de performanță. Acesta determină reacții neuro-umorale de adaptare din partea întregului organism, începând cu sistemul nervos somatic, coordonator al motricității voluntare, și sfârșind cu funcțiile vegetative (cardio-vasculară, respiratorie) și endocrino-metabolice, indispensabile asigurării substratului energetic al contracției musculare. La rândul lor, suprasolicitările psiho-emoționale se însoțesc de reacții somato-vegetative de diferite grade, reprezentate de fenomene de încordare sau de presiune neuro-psihică, de predominanță simpatică (tahicardie, vasoconstricție, paloare, transpirații
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se produce activarea atât a reacțiilor baroreflexe prin zonele reflexogene și nucleul tractusului solitar bulbar, cât și a centrilor bulbo-pontini respiratori, activatori ai ventilației pulmonare. În prezent se admite existența unui „centru de comandă” a activării cardio-respiratorii din timpul reacțiilor vegetative, endocrine și comportamentale de efort fizic sau psihic (Dampney și colab., 2008). La rândul său, controlul baro- și chemoreflex al reacțiilor somato-vegetative asigură intensitatea fenomenelor complexe de inhibiție vagală concomitente activării simpatice II.11.6. REACȚII NEUROENDOCRINE Componenta neuroendocrină deține
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, controlul baro- și chemoreflex al reacțiilor somato-vegetative asigură intensitatea fenomenelor complexe de inhibiție vagală concomitente activării simpatice II.11.6. REACȚII NEUROENDOCRINE Componenta neuroendocrină deține locul principal atât în producerea actului comportamental motor, cât și în realizarea reacțiilor vegetative și endocrine. În timp ce postura și mișcările coordonate active sunt sub controlul cortexului motor precentral, al căii piramidale, cerebelului și formațiunilor subcorticale ale sistemului extrapiramidal, reacțiile de integrare, activare și adaptare metabolică din efortul fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
psihice; - oboseală, insomnii, somnolență. II.12.2. BAZE NEUROHORMONALE Deși fiziologia și neurochimia stresului sunt - în linii mari - cunoscute, suficiente componente ale interacțiunilor neuro-endocrino-metabolice centrale și periferice produse de diverșii stresori așteaptă noi precizări utile. Se știe că sistemul nervos vegetativ asigură răspunsurile rapide la stres cunoscute ca reacții de luptă sau fugă. Se știe, de asemenea, că principala componentă nervoasă a stimulărilor produse de agresiunile stresante este reprezentată de activarea sistemului nervos simpatic însoțită de inhibiție parasimpatică. Simultan cu descărcările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiilor stresante centrale. Pe de altă parte amigdala și cortexul frontal medial exercită un important control asupra anxietății și reacțiilor emoționale. Împreună cu cortexul orbitofrontal și cingulat, amigdala și hipotalamusul formează o rețea interconectată care asigură conținutul emoțional al reacțiilor stresante vegetative, endocrine și comportamentale (fig. 166). Controlul cortical al componentei emoționale a stresului este asigurat de cortexul cingulat anterior, scoarța insulară și regiunea orbito-frontală a lobului frontal. Aceste arii corticale proiectează în hipotalamus, nucleii vegetativi ai punții și bulbului și de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigură conținutul emoțional al reacțiilor stresante vegetative, endocrine și comportamentale (fig. 166). Controlul cortical al componentei emoționale a stresului este asigurat de cortexul cingulat anterior, scoarța insulară și regiunea orbito-frontală a lobului frontal. Aceste arii corticale proiectează în hipotalamus, nucleii vegetativi ai punții și bulbului și de aici la fibrele preganglionare simpatice și neuronii parasimpatici periferici. Neuropeptidele CRH, neurotensina, substanța P și somatostatina sunt principalele substanțe neurotransmițătoare la nivelul căilor polineuronale dintre amigdală, hipotalamus și trunchiul cerebral. Coordonarea reacțiilor vegetative centrale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleii vegetativi ai punții și bulbului și de aici la fibrele preganglionare simpatice și neuronii parasimpatici periferici. Neuropeptidele CRH, neurotensina, substanța P și somatostatina sunt principalele substanțe neurotransmițătoare la nivelul căilor polineuronale dintre amigdală, hipotalamus și trunchiul cerebral. Coordonarea reacțiilor vegetative centrale cu cele neuroendocrine hipotalamo-hipofizare se realizează cu participarea nucleului paraventricular. Acesta este centru integrativ hipotalamic ce primește informații umorale, viscerosenzitive și exteroceptive și conține o serie de subpopulații neuronale efectoare vegetative și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre amigdală, hipotalamus și trunchiul cerebral. Coordonarea reacțiilor vegetative centrale cu cele neuroendocrine hipotalamo-hipofizare se realizează cu participarea nucleului paraventricular. Acesta este centru integrativ hipotalamic ce primește informații umorale, viscerosenzitive și exteroceptive și conține o serie de subpopulații neuronale efectoare vegetative și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de subpopulații neuronale efectoare vegetative și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și măduvei spinării. În timpul reacțiilor de stres, NPV este activat de efectele combinate ale CRH, vasopresinei, angiotensinei II și noradrenalinei eliberată de nucleul locus coeruleus. Alți nuclei hipotalamici sunt implicați în reacțiile de stres. Spre deosebire de nucleul dorsomedial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
azotului. Interacțiuni și fenomene cumulative directe sau indirecte între cele trei categorii de specii reactive au loc la nivelul unor organe neuroefectoare inclusiv cerebrale, realizând o adevărată cascadă radicalară a stresului. PARTEA A III-A III.1. ELEMENTE DE FIZIOPATOLOGIE VEGETATIVĂ Walter BILD În urmă cu aproximativ un secol, odată cu introducerea în 1905 de către Korotkoff a metodei auscultatorii de determinare a presiunii arteriale, interesul în ceea ce privește acest parametru vital a crescut. La început, au existat nivele similare de interes atât în hipertensiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au dispărut hipotensiunea și mai ales hipotensiunea ortostatică cronică, până la nivelul ultimelor decenii. Doar acceptarea faptului că există medicație capabilă să rezolve problemele induse de hipotensiunea ortostatică, dar mai ales pașii făcuți întru înțelegerea fiziologiei controlului cardiovascular au adus fenomenele vegetative cardiovasculare din nou într-un plan mai apropiat al cercetării biomedicale. De asemenea, odată cu evoluția investigațiilor genetice, s-au putut identifica sindroame familiale și unele dintre genele implicate în controlul vegetativ (Robertson, 1992). Încă la ora actuală, afecțiunile sistemului nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
făcuți întru înțelegerea fiziologiei controlului cardiovascular au adus fenomenele vegetative cardiovasculare din nou într-un plan mai apropiat al cercetării biomedicale. De asemenea, odată cu evoluția investigațiilor genetice, s-au putut identifica sindroame familiale și unele dintre genele implicate în controlul vegetativ (Robertson, 1992). Încă la ora actuală, afecțiunile sistemului nervos vegetativ nu beneficiază de o încadrare clară. Cea mai mare parte sunt încadrate la afecțiuni neurologice, datorită asocierii cu fenomene de degenerescență neurologică. Unele sunt însă cu componentă inflamator-imună, altele sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardiovasculare din nou într-un plan mai apropiat al cercetării biomedicale. De asemenea, odată cu evoluția investigațiilor genetice, s-au putut identifica sindroame familiale și unele dintre genele implicate în controlul vegetativ (Robertson, 1992). Încă la ora actuală, afecțiunile sistemului nervos vegetativ nu beneficiază de o încadrare clară. Cea mai mare parte sunt încadrate la afecțiuni neurologice, datorită asocierii cu fenomene de degenerescență neurologică. Unele sunt însă cu componentă inflamator-imună, altele sunt infecțioase sau parazitare, altele sunt condiționate genetic. Aceste etiologii multiple
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
infecțioase sau parazitare, altele sunt condiționate genetic. Aceste etiologii multiple, asociate cu polimorfismul semiologic și suprapunerea simptomatologiei au făcut clasificarea cestor afecțiuni deosebit de dificilă. În octombrie 1995, un comitet alcătuit din membri ai American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a realiza o serie de definiții de consens pentru atrofia multisistem (sindromul Shy-Drager) și insuficiența vegetativă adevărată (incluzând hipotensiunea ortostatică idiopatică, insuficiența vegetativă progresivă și sindromul Bradbury-Eggleston). Clasificarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comitet alcătuit din membri ai American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a realiza o serie de definiții de consens pentru atrofia multisistem (sindromul Shy-Drager) și insuficiența vegetativă adevărată (incluzând hipotensiunea ortostatică idiopatică, insuficiența vegetativă progresivă și sindromul Bradbury-Eggleston). Clasificarea nosologică anterioară, mai ales folosirea termenului de sindrom Shy-Drager, nu era clară și nu reflecta cunoștințele actuale în ceea ce privește tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a realiza o serie de definiții de consens pentru atrofia multisistem (sindromul Shy-Drager) și insuficiența vegetativă adevărată (incluzând hipotensiunea ortostatică idiopatică, insuficiența vegetativă progresivă și sindromul Bradbury-Eggleston). Clasificarea nosologică anterioară, mai ales folosirea termenului de sindrom Shy-Drager, nu era clară și nu reflecta cunoștințele actuale în ceea ce privește tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de nume proprii folosite, deseori pentru tulburări similare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
consens pentru atrofia multisistem (sindromul Shy-Drager) și insuficiența vegetativă adevărată (incluzând hipotensiunea ortostatică idiopatică, insuficiența vegetativă progresivă și sindromul Bradbury-Eggleston). Clasificarea nosologică anterioară, mai ales folosirea termenului de sindrom Shy-Drager, nu era clară și nu reflecta cunoștințele actuale în ceea ce privește tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de nume proprii folosite, deseori pentru tulburări similare, ceea ce este cel puțin echivoc. În trecut, entitățile nosologice erau denumite de obicei eponimic sau descriptiv, ceea ce era adecvat, având în vedere că descripția clinică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
afecțiunii. Pe de altă parte, viteza cu care evoluează cercetarea biomedicală la ora actuală impune necesitatea unui proces permanent de reapreciere, clasificare și nomenclatură a bolilor. De exemplu, prima descriere a Insomniei Familiale Fatale a fost realizată în 1986, tulburarea vegetativă a fost caracterizată complet în 1991, și deja în 1992 s-a confirmat existența unei boli prionice (Mathias CJ, 1995). Această inițiativă a identificat o multitudine de domenii „gri”, suprapuneri ale definițiilor sau zone neclare și a demonstrat necesitatea unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
boli prionice (Mathias CJ, 1995). Această inițiativă a identificat o multitudine de domenii „gri”, suprapuneri ale definițiilor sau zone neclare și a demonstrat necesitatea unor consensuri mai largi în ceea ce privește entitățile nosologice caracterizate sub termenul generic de „afecțiuni ale sistemului nervos vegetativ” sau „disautonomii”. Este deosebit de dificil de realizat o clasificare, având în vedere multitudinea de suprapuneri clinice, etiologice, patogenice și terapeutice pe care le realizează aceste condiții. Majoritatea sunt studiate sau cel puțin menționate în tratatele de neurologie, altele în manualele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
defini o leziune (anatomică sau biochimică) sau se poate realiza o conexiune etiologică precisă (diabet zaharat, de exemplu). O altă variantă este de a le separa în localizate și generalizate, în funcție de cantonarea simptomatologiei și semiologiei. III.1.1. SIMPTOMATOLOGIA DISFUNCȚIILOR VEGETATIVE ÎN FUNCȚIE DE SISTEMELE IMPLICATE Primul semn de insuficiență vegetativă la bărbați este impotența, deseori apărând cu mult înaintea (chiar și cu 10 ani) altor manifestări. Secvența de evenimente este: -Pierderea erecției matinale spontane, -Pierderea tumescenței peniene nocturne, -Impotență totală. Disfuncțiile vezicii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]