2,332 matches
-
mare timiditate să facă dragoste cu iubita lui, acestă neputință l-a afectat mult, iubita l-a părăsit și el a început s-o ia razna, studenta de la medicină credea că o experiență sexuală ar putea să-l vindece pe Venețian, firește însă această experiență nu putea avea loc la voia întâmplării, și ea credea că n-ar fi posibilă decât cu fosta lui prietenă sau într-un caz și mai ideal Venețianul ar fi putut să se îndrăgostească de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
experiență sexuală ar putea să-l vindece pe Venețian, firește însă această experiență nu putea avea loc la voia întâmplării, și ea credea că n-ar fi posibilă decât cu fosta lui prietenă sau într-un caz și mai ideal Venețianul ar fi putut să se îndrăgostească de o fată care să aibă destulă nebunie ca să-l poată salva, Și eu mă uit la acest tânăr cu părul lung prins într-o coadă la spate cu un ușor zâmbet în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca să-l poată salva, Și eu mă uit la acest tânăr cu părul lung prins într-o coadă la spate cu un ușor zâmbet în colțul gurii, tânăr pe care abia l-am cunoscut și care spune o poveste despre Venețianul, cel neputincios în dragoste, având în față o halbă de bere aproape goală, stând pe terasă în soarele nou de aprilie, și celălalt îl întreabă curios, de unde știi tu aceste amănunte? Știu, i-a răspuns, pur și simplu știu! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citește-mi mai departe! Eu îi ascult ruga și citesc, l-aș fi întrebat dacă, 11 aprilie, Radu m-a luat astăzi cu el la atelier, l-am reîntâlnit acolo și pe Doru, cel ce cunoștea atât de bine povestea Venețianului, pentru prima dată într-un atelier adevărat de pictură, fascinat de atmosfera aceea atât de străină pentru mine, dar în care mă simțeam neașteptat de confortabil, La ușa bisericii oameni cu necazuri așteaptă nerăbdători să intre la părintele Ioan, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țigară am recunoscut tinerii pe care îi întâlnisem și la atelier, al căror nume nu l-am reținut atunci, fac încă o dată cunoștință cu ei, Sorin, Ioana, Gabriel, Dora, îl regăsesc cu bucurie și pe Doru, a cărui poveste despre Venețian nu mai pot s-o uit, ne-am instalat cu toții la două mese pe care le-am apropiat, și fata ne aduce cafele, sucuri, încep să vorbească, vezi, îmi spune Radu, care stă lângă mine, oamenii tac atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi mai departe! 6 mai, eu citesc pentru el, dar mai ales pentru mine, Ileana e cu doamna, Îl reîntâlnesc pe Doru și-l întreb direct, poți să-mi spui acum ceea ce n-ai spus atunci la masă din povestea Venețianului, Și el se uită la mine lung uimit poate că această poveste a făcut o asemenea impresie asupra mea, surâde departe și continuă numai pentru mine, Studenta la Medicină l-a întâlnit o dată pe Venețian, și asta n-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci la masă din povestea Venețianului, Și el se uită la mine lung uimit poate că această poveste a făcut o asemenea impresie asupra mea, surâde departe și continuă numai pentru mine, Studenta la Medicină l-a întâlnit o dată pe Venețian, și asta n-am spus-o atunci, într-o seară el a venit ca de obicei la ferestre și a început să recite poezia lui nebunească, și ea s-a hotărât să iasă cu el, n-am reușit nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o conving să se lase bătută, a ieșit și eu firește am urmărit-o pe ascuns să pot interveni dacă i s-ar întâmpla ceva, l-a căutat printre boscheți și s-a apropiat foarte mult de el, văzând-o Venețianul s-a tras din lumină și a încetat orice conversație cu ferestrele, s-a temut de ea, s-a dat în lături, Nu-ți fac nimic, i-a spus, Și Venețianul a început să plângă, îi vedeam bine lacrimile, Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a apropiat foarte mult de el, văzând-o Venețianul s-a tras din lumină și a încetat orice conversație cu ferestrele, s-a temut de ea, s-a dat în lături, Nu-ți fac nimic, i-a spus, Și Venețianul a început să plângă, îi vedeam bine lacrimile, Ea s-a apropiat tot mai mult până a ajuns să-i întindă mina, și-a spus numele, dar el a început să tremure în asemenea hal încât aveam impresia că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care avea luna drept cunună și un șarpe la picioare. În speranța că va primi explicații cu privire la semnificația ei, făurarul i-a arătat mensa celui care, în vremea respectivă, era considerat cel mai expert colecționar de artă: monseniorul Pietro Bembo, venețianul umanist, nobil, iubitor de petreceri, ambasador al Republicii venețiene, secretar al rafinatului papă Leon al X-lea și viitor cardinal. Monseniorul a privit masa, nu a dat nici o explicație, pentru că nu înțelesese nimic, dar s-a arătat doritor s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picioare. În speranța că va primi explicații cu privire la semnificația ei, făurarul i-a arătat mensa celui care, în vremea respectivă, era considerat cel mai expert colecționar de artă: monseniorul Pietro Bembo, venețianul umanist, nobil, iubitor de petreceri, ambasador al Republicii venețiene, secretar al rafinatului papă Leon al X-lea și viitor cardinal. Monseniorul a privit masa, nu a dat nici o explicație, pentru că nu înțelesese nimic, dar s-a arătat doritor s-o cumpere. A plătit prețul cerut și a expus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin, atât cât să i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi pași spre un scrin de lemn (ar trebui să spun „venețian” sau „florentin”, chiar așa să și zicem, un scrin din lemn florentin, dar nu se Înțelege bine dacă lemnul este florentin sau numai stilul, dar „ce-am scris, am scris“, acum nu mai pot schimba, rămâne la alegerea cititorului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stele mari și mici și cu secera de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste vârfurile, zigzagurile și coborâșurile Alpilor. Îmi mai stau și astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lucreze În intervalele dintre Întâlnirile cu prietenii, vizitele la galeriile de artă, spectacolele de teatru și alte distracții. Era bazată pe o anecdotă pe care o auzise la Veneția, cu o vară Înainte, despre un membru al unei vechi familii venețiene care se călugărise sau era pe cale să se călugărească, dar care era practic răpit de la mânăstire și obligat să se Însoare, pentru că era ultimul descendent supraviețuitor pe linie bărbătească din familie, care, altfel, ar fi urmat să se stingă. Decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl Întreba dacă putea ajunge imediat la Veneția. Apoi stupefacția, pe măsură ce soseau alte telegrame, informându-l că Înmormântarea urma să aibă loc la Roma - chiar imediat ce se Întorsese acasă de la agenția de voiaj -, oroarea cu care citise articolul din ziarul venețian trimis de un prieten, În care se spunea că Fenimore căzuse, sau se aruncase, de la fereastra dormitorului de la etajul al doilea al Casei Semitecolo, În primele ore ale zilei de miercuri, 24 ianuarie. Convingerea nezdruncinată că Își pusese singură capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Doamnă, astăzi este limpede că arătați mult mai bine decât ieri.“ Bineînțeles că arăt mai bine, cum s-ar putea altfel? Mi-am dat seama până și eu de asta, când am reușit să-mi târăsc încet picioarele până la oglinda venețiană Îpentru că în cea din dormitor nu mai văd bine) și m-am observat mai puțin palidă Își nu era lumina mai slabă de vină) și nu chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele din fața sa vede reflectarea neclară și întunecată a tabloului din spatele său, cu flori în culori strălucitoare care i-au adus de multe ori bucurie. Dar acum privește imaginea indiferent, se uită dincolo de ea și vede hârtia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte îi reapar din nou în gând, în cerc, învârtindu-se în cerc, pentru că încă nu înțelege ce se întâmplă și nu există un capăt de care, apucând, să reușești destrămarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în cadrul statului; aș putea să vă dau exemple despre ceea ce vorbesc din rîndul tuturor națiunilor europene; în fiecare dintre acestea, afacerile ecleziastice erau însuflețite de aceleași standarde și de același spirit precum cele care prevalau în timpul ultimelor zile ale Republicii Venețiene. Episcopii din hotarele sale erau toți tineri fii ai aristocrației, chemați la episcopat dinainte de a se naște; cu alte cuvinte, ei erau condamnați la episcopat de oameni nesătui, cruzi și îngîmfați care îl lipseau pe păstorul Bisericii lui Isus Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o pauză. Vacanțele astea au devenit atât de plictisitoare. —Și cum o să te găsesc la petrecere? — Voi fi fata în fusta cea mai scurtă și cu bronzul cel mai uniform. Cum or putea unii să se îmbrace ca un doge venețian în minijupă nu știu, dar dacă aș avea picioare ca ale lui Jazz, aș rescrie și eu istoria modei. Ν — Dumnezeule, e atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De partea cealaltă a mesei, negocierile pentru cel mai bine îmbrăcat invitat ajunseseră mai încordate decât nominalizările pentru premiul Pulitzer. —Louise O’Hare merită să câștige. Cine altcineva l-a mai angajat pe Olivier Theyskens să-i creeze o rochie venețiană? propuse Jolene. Nici gând, o contrazise Lara. Kelly Weltch l-a adus pe Lars Nilson tocmai de la Paris să-i facă rochia de seară, ceea ce presupune un efort mai mare. — Am auzit că Louise are o rochie de rezervă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Clubul Nautico. CÎnd i-am Întins-o, am văzut că ilustrația reproducea o fotografie, făcută de un turist, cu ea și cu Frank În fața barului Florian’s din Piazza San Marco. Înfofoliți În haine groase ca să facă față unei ierni venețiene cețoase, zîmbeau larg ca niște Însurăței În luna de miere. Văzusem cartea asta poștală pe biroul lui Frank, dar abia dacă-i aruncasem o privire. — E a ta? am Întrebat-o, Întinzîndu-i-o. S-ar zice că vă distrați bine. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu Înțelepciune. — Exact. Roger Sansom și Alice n-au fost niciodată amanți. Indiferent ce s-o fi Întîmplat În patul acela al morții lor n-a avut nimic de-a face cu sexul. — Idiotul... (M-am privit lung În oglinda venețiană atîrnată deasupra blatului pentru cocă.) Mă gîndeam la Frank. — Normal. Ești bolnav de grija lui. (Se ridică și Îmi dădu un pahar cu băutură.) Întoarce-te la Londra, Charles. Nu poți să-i dai de cap de unul singur. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]