1,354 matches
-
nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se părea că recipientul nu fusese folosit niciodată. Mai exista un exponat încântător, un tel care ar fi putut data din epoca de bronz sau putea fi chiar mai vechi. Era într-o stare extraordinară, având în vedere vârsta lui venerabilă. Aveam chiar și o carte de bucate, care fusese tipărită în 1952, conținea rețete care aveau printre ingrediente coajă de ouă și fotografii șterse, cu tentă sepia, care reprezentau niște sandviciuri Victoria decorate abundent. Era clar un articol preistoric. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-se de oauă și de paseri deosebi. Darămite de păun. Căci, ce-i păunu? O ființă, ca și Corbu Nicolae, carele și el Îl laudă pe domnul BÎrlădeanu cu Î din i, și o face „În ciuda diminuării elasticității articulare” a venerabilului, care-a scris de curînd o carte, probabil la fel de puțin elastică, așa cum se purtau izmenele pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani În urmă era adus jertfă zeilor, cărora probabil li se făcea scîrbă, de-asta am ajuns unde-am ajuns, iar acum sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar rămânea ferm în privința educației Ioanei. Nu trebuia îndopată cu de toate și trebuia lăsată să-și aleagă singură drumul. Ioana Sandi avusese două modele în viață, tatăl și bunicul din partea tatălui, un învățător înalt și subțire care murise la venerabila vârstă de nouăzeci de ani și care îi dăruise prima carte. Cât era mică, îi plăcea să-l viziteze, vara mai ales, să stea pe scăunele în curtea mirosind a iarbă și a regina-nopții, să asculte greierii și să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmă, a fost imobilizată și dusă în camera ei din Aripa de Vest, unde eficienta bonă Gannet i-a administrat un sedativ. Aceasta era atmosfera la Winshaw Towers în acea seară teribilă, în timp ce tăcerea mormântală a nopții se lăsa peste venerabila și bătrâna reședință; o tăcere care va fi spulberată la trei dimineața de zbârnâitul telefonului și, odată cu el, de vestea sorții cumplite a lui Godfrey. Nu s-a recuperat nici un cadavru după accident; nici lui Godfrey, nici copilotului său nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă cu un zgomot sec exact în locul în care îngenunchiase el — Ești teafăr? spuse femeia venid spre el. — Cred că da, spuse Michael, care se lovise cu capul de balustradă. Încercă să se ridice și nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
operelor lui Rosmini și care, prin decretul "Demittentur", l-a dezvinovățit de toate acuzele care i se aduceau. La 200 de ani de la nașterea acestei mari personalități, iată ce aflăm: Sfîntul Scaun a stabilit ca celebrarea Ritualului de Beatificare a Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu Antonio Rosmini să aibă loc în Dieceza de Novara, Duminică, 18 noiembrie 2007. Cardinalul Jose Saraiva Martins va fi reprezentantul Sfîntului Părinte Benedict al XVI-lea. S-a ajuns, așadar, în sfîrșit, ca cel condamnat și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
26 iunie 2006 a fost publicat Decretul despre virtuțile eroice ale Slujitorului lui Dumnezeu Antonio Rosmini: în document se recunoaște că el a exprimat mereu în viața și-n scrierile sale virtuțile evanghelice în grad eroic și de aceea este Venerabil. Citim în acest Decret: "Virtuțile eroice ale Slujitorului lui Dumnezeu sînt atestate de către mărturiile investigației diecezane, în perfect acord cu cele peste 200 de mărturii autografe, dintre care ne place să amintim pe cele ale Sfintei Magdalena de Canossa, a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în mod principal faptul că vechile Liturghii mențin credința neschimbată; unirea multelor popoare creștine într-un singur rit, cu același limbaj sacru, care simte mai bine unitatea și măreția Bisericii și fraternitatea împărtășite; faptul că o limbă veche are ceva venerabil și tainic, un limbaj aproape supraomenesc și ceresc, în care limbile vechi devin sacre și divine pentru neamuri și sînt păstrare prin slujbe religioase și prin rugăciuni solemne; răspîndirea unui sentiment de încredere a celui care știe să se roage
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în conducerea Bisericii, ce demnitate adăuga preoției, acestui corp unic și compact, ce forță sănătoasă revărsa asupra popoarelor. Ales și educat astfel, chiar și un Cler sărac răspundea pe deplin nevoilor Bisericilor; iar gradul de simplu Preot devenea atît de venerabil și înalt, încît nu era nimeni, oricît de mare în vremea sa, care să nu se considere adînc onorat să fie înscris în rîndurile Clerului; și era obiect al atenției popoarelor și al Bisericilor acela care era primit între prezbiteri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care i-a zămislit Providența în acea vreme tocmai pentru ca să ajute Biserica 76 aflată în nevoi. Această parte a Clerului care a preluat lucrarea Episcopilor de educare a tineretului creștin și ecleziast a primit în privința acestei prețioase moșteniri și venerabilii păstori și părinți ai Bisericii și a privit-o ca pe o normă sigură pe care să o respecte în învățătura pe care o acordă; în așa fel încît multă vreme după aceea vechii Episcopi rămăseseră prin lucrările lor învățătorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
asupra studentului care îl primește. Ca rezultat, profesorii care aveau datoria sublimă să îl comunice celorlalți experimentează un fel de respingere și aversiune atunci cînd trebuie să îl propovăduiască celor nedemni, părîndu-le că ar deveni răi prin profanarea și încălcarea venerabilei sanctități. Aceștia resimt puternic înțelesul acelor cuvinte prin care Cristos interzice să arunce mărgăritarele la porci 90. De ce vechii învățători, după cum îi descrie Clement Alexandritul, "aplicau proba timpului și judecau cu atenție, făcînd distincție între cei ce puteau asculta cuvintele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care le considerau atît de echitabile, atît de umane, și doreau să se lege prin ele și urmașii lor, prin binecuvîntate legături. Echitatea și caritatea față de popoarele lor, spălate cu apa botezului și devenite astfel frați ai lor, obiecte venerabile și sacre încredințate mîinilor lor de către regele regilor; și zelul arzător al credinței prevalară asupra ambiției, asupra amorului propriu al puterii; și pentru slava acestei credințe, pentru adevăratul bine al popoarelor, au fost atît de mulțumite să transmită urmașilor lor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
avea un lucru al său particular. Atunci cînd Constantin, în 321, a îngăduit dispozițiile testamentare în favoarea Bisericii s-a exprimat în felul următor: "Să aibă dreptul fiecare ca atunci cînd este pe moarte să-și lase bunurile prea sfîntului și venerabilului Conciliu catolic al Bisericii catolice"285. Mai tîrziu i-a fost interzis în mod expres Bisericii să conceadă unui individ aparținînd Clerului vreo parte a bunurilor, separîndu-le de masa comună, după cum demonstrează un înscris din secolul al V-lea atribuit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
hrană, nefiindu-i de ajuns serviciul public al Bisericii. Oamenii severi, cei pentru care primează teoria și care nu țin seama de împrejurări, au strigat cu putere împotriva unor astfel de instituții noi, după părerea lor, în cadrul Bisericii, necunoscute de venerabila antichitate și în disprețul funcțiunilor obișnuite ale Bisericii, ca și cum ar fi prea puțin, deși fuseseră de ajuns în primele secole. Dar cenzorii atît de severi și înfocați nu se gîndesc că sfîntul serviciu a devenit inaccesibil poporului, în vreme ce la polul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care după ce a fost construită, nu există o bună întreținere. 117 Cap. I și II. 118 "Episcopii, spune Fleury, se purtau între ei ca frații, cu puține ceremonii și multă caritate; și dacă observați că își atribuie titlul de sfinți, venerabili sau altele asemănătoare, aceasta este din cauza uzului introdus de decadența Imperiului Roman, cînd fiecărei persoa-ne i se acordau titluri proporționate cu starea sa". Discursuri asupra Istoriei ecleziastice în primele șase secole ale Bisericii, Cap. V. 119 În Conciliul de la Constantinopol
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scăpată la un pahar cu prieteni de încredere sau pentru că au îngânat un cântec interzis, eu tot mă trezesc trăncănind verzi și uscate... Totuși, despre revolta sa, față de criminala tornadă numita sistematizarea orașelor și a satelor care demolase până și venerabilul lăcaș ridicat, cândva, în negura veacurilor, atribuit lui Pătru-Mușat Voievod cel Dintâiul, nu vorbise fiindcă-l luase gura pe dinainte. Se exprimase mânios, chiar intenționat și conștient, însă, numai către cel mai tainic, cel mai devotat, cel mai de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de-al treilea vlăstar al familiei Iavorovschi, Glad, a dominat cu autoritate în campionatul național de obstacole pentru juniori, cu iapa Arizona, câștigând consecutiv trei titluri de campion. Dăruiți pasiunii Ducesa Mileva de San Marco din Comloșu Mare, ajunsă la venerabila vârstă de 88 de ani, a dispus vânzarea conacului, cu toți caii ei de rasă și, înainte de a-și da obștescul sfârșit, și-a exprimat dorința ca cei patru cai albi de călărie și cei rămași pentru trăsură și plimbare
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
că e de părere să ne opunem cu armele oricui va voi să ne-o ia, adică Europei întregi. Iar un șarlatan, un escroc literar (ale cărui escrochieri le vom publica amănunțit în curînd), un om care a furat numele venerabil al unei familii istorice românești fără moștenitori, un d. Pseudo-Ureche se scoală și insultă cu tirade șarlatenești situația de solemnă durere în care se găsește țara. El, d. Pseudo-Ureche, pe care guvernul radical și naivitatea câtorva alegători l-au ales
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvintele spuse lin și cu blândețe de arhipăstorul Moldovei, câteva naturi catilinare, câțiva roșii din Senat, câțiva indivizi, a căror ignoranță și înjosire morală îi împiedică de-a avea vro credință în lume, întrerupeau cu vorbe necuviincioase pe bătrânul și venerabilul mitropolit, ba-l înjuriau chiar [cu] jumătate glas. Oricare ar fi opinia cuiva asupra libertăței religioase și a liberei-cugetări, va îi trebuit să rămâie indignat de cinismul roșilor, de lipsa de pudoare cu care a doua zi retrag cuvinte și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
daca-i par proprii a batjocori poporul nostru. Când poporul de jos din Copenhaga a maltratat pe evrei la anul 1819 "aceasta s-a-ntîmplat poate în urma escitării comercianților germani" - o insinuațiune pentru care nu există nici o umbră de probă. Când apoi venerabilul Thibaut** și studenții din Heidelberg au apărat cu pericolul vieții lor pe evreii persecutați în contra poporului de jos, germanii au fost "mai omenește dispuși poate prin atingerea cu Franța" și totuși d. Graetz trebuie s-o știe că Thibaut era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
românilor povestește - cititorul ne va ierta parțiala incertitudine a citatului, de vreme ce nu avem cartea la-îndămînă - că romanii, pătrunzând în {EminescuOpX 411} Rhaetia, vitejii locuitori ai acelei țări le-a luat armele și i-au combătut cu armele lor proprii. Astfel venerabilul cronicar român, în asprul său patriotism (cestiune de creștere, cum ar zice "Presa"), se încumetă a combate pe toți hulitorii neamului său cu propriile lor arme. Pe un teren și mai priincios decât acela al vechiului cronicar, îmbrăcat în platoșe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
netăgăduit au dreptul la deosebită considerație și în privința cărora, în viața publică, se pot și trebuie a se face oarecari excepțiuni. Ne unim glasul cu acei ce trimit familiei răposatului sentimentele lor de condoleanță, esprimîndu-i adâncul nostru regret pentru pierderea venerabilului rector al Universității ieșene. [11 august 1879] ["DĂM ASTĂZI LOCUL ÎNTÎI... Dăm astăzi locul întîi importantului discurs ținut în Cameră de d. T. Maiorescu, deputatul colegiului I de Iași, în ședința Camerii de marți, cu ocazia dezbaterii asupra răspunsului la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]