1,883 matches
-
să cucerească gloria literară, concepe „Literatorul” - apărut în ianuarie 1880 - ca publicație antijunimistă. Citește în decembrie 1881 Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimiști rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta primea Premiul Academiei Române, în timp ce M. concurase fără succes în 1878 cu o traducere din Byron, Parisina) și împotriva poeziei eminesciene („imperfectă” formal). Petre Th. Missir dă o recenzie distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
după 1990, utilizând cu o tot mai severă parcimonie și formalizare uneltele analistului literar în paginile revistei „Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite în „România literară”, la rubrica intitulată „Contrafort”, adevărată retortă de veninuri politice, mai mult sau mai puțin justificate, scrise cu nerv, exasperare și forță persuasivă. SCRIERI: De veghe în oglindă, București, 1988; Cartea eșecurilor, București, 1990; Femeia în roșu (în colaborare cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți), București, 1990; Cărțile crude
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Datorită mărturiei Părintelui Bisericii siriene, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor e Bardesan din Edesa, iar activitatea lui a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cântării gândul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite încă în vremea lui Efrem în Siria, deși conținutul lor eterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de unde sunt preluate personaje, locul acțiunii etc.), situația imaginată fiind una în care, după moartea deputatului ales, Agamemnon Dandanache, urmează să aibă loc noi alegeri. SCRIERI: Simple întâmplări cu sensul la urmă, București, 1970; Marele Alpha, București, 1970; Clepsidra cu venin, București, 1971; Semne și repere, București, 1971; La sfârșitul lecturii, I-IV, București, 1973-1993; În jurul lui E. Lovinescu, București, 1975; Mateiu I. Caragiale, București, 1981; Simple întâmplări în gând și spații, București, 1982; Caiet pentru..., București, 1984; Petreceri cu gândul
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
XVII-XX, București, 1982; Voltaire, Secolul lui Ludovic al XIV-lea, pref. trad., București, 1983; Pierre-Joseph Proudhon, Principiul artei și destinația ei socială, introd. trad., București, 1987; Jean-Paul Sartre, Greața, pref. Irina Mavrodin, București, 1990. Repere bibliografice: Marian Popa, „Clepsidra cu venin”, SPM, 1971, 40; Călinescu, Fragmentarium, 144-146; Constantin, Prozatori-critici, 130-135; Grigurcu, Critici, 472-486; Nicolae Manolescu, Fără început și fără sfârșit, RL, 1984, 52; Ioan Holban, Text și intertext, CRC, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 215-218; Adrian Marino, Despre livresc, TR, 1987, 37
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
George, JL, 1997, 27-30; Z. Ornea, Eseurile d-lui Alexandru George, RL, 1998, 11; Daniel Cristea-Enache, „Pe cheltuială proprie”, ALA, 1998, 447; Barbu Cioculescu, Alexandru George sau un Concert de muzică de cameră, VR, 1998, 7-8; Ioan Stanomir, „Clepsidra cu venin”, LCF, 1998, 45; Cornel Ungureanu, Alexandru George și vremea jurnalelor, O, 1998, 12; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 101-108; Glodeanu, Dimensiuni, 177-180; Gabriela Omăt, Alexandru George recitit pe îndelete, RL, 1999, 25; Mircea Popa, Alexandru George sau Elogiul spiritului
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
autorul a fost practic lipsit de experiențe preexistente) nu poate fi conciliată cu imaginea - propusă adesea - a scribului mărunt ce proferează doar blesteme și își consumă, pe hârtia menită să adăpostească o invectivă poruncită, rația cotidiană de cerneală îndoită cu venin. Contemplarea și moralizarea se desfășoară sub supravegherea unui cod etic ce definește și starea de idealitate (instaurată printr-o veritabilă preceptistică a armoniei, pusă în mișcare de faptele Cantacuzinilor care au, toate, atributele solare ale unor apoteotice triumfuri ale binelui
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
mi-am dat seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conștient al insuficienței personale». Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii și lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părți din mine, să
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
mișcării noastre artistice după război). Se cuvine menționată, de asemenea, o Scrisoare deschisă d-lui Panait Istrati, în care Ioseph Igiroșianu îl atacă virulent pe scriitor, căruia tocmai îi apăruse volumul Trecut și viitor, acuzându-l că otrăvește sufletele „cu veninul revoltei inutile”. Alți colaboratori: G. Marinescu, Stelian Mateescu, Constantin Ionescu, Em. Grigoraș. I.M.
REVISTA UNIVERSITARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289270_a_290599]
-
-ncetare pădurea lor de coarne,/ Tălăzuind cu valuri de nouri și de mări.// Un verde gros ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru;// Aproape, ca veninul în ierburile moi”. Într-un loc se deplânge slăbiciunea cuvintelor de a reda flăcările pasiunilor sufletești: „Cuvintele-s puține și sarbede pe lângă/ Năpraznicele flăcări ce-ades în suflet ard;/ Turnate-n vorbe parcă aproape-s să se stingă/ Și-adăugăm
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
ipoteza selecției prin înrudire (Wilson, 1979), perpetuarea altruismului se poate explica; indivizi specializați în sacrificiu asigură protecția fraților și surorilor și, prin aceasta, multiplicarea capacităților altruiste prin nepoți. (Albinele lucrătoare, atacând intrusul prin înțepătură, lasă, o dată cu acul, și glanda cu venin, pierzându-și astfel viața. Dar mirosul, asemănător celui de banană, emanat din extremitatea acului va declanșa un atac întețit al altor albine în același punct; multe vor muri, colonia - inclusiv regina - va rămâne.) Oricâte analogii sau chiar mecanisme formale s-
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Ultima biserică, București, 1997; Muntele viu, Iași, 1998; Ritualul nopții, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Veninul metafizic, Iași, 1998; Morminte străvezii, București, 1999; Ultimul om, Iași, 1999; Domnul clipei, București, 2000; Pasărea orbilor, București, 2001; Drumul spre piatră, București, 2002; A doua zi după moarte, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Vasile Lovinescu, O icoană creștină pe Columna Traiană
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Din mărturia Părintelui Bisericii siriace, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor este Bardesan din Edesa, a cărui activitate a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cîntării gîndul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite în Siria încă în vremea lui Efrem, deși conținutul lor heterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
să consume opiu, obiceiuri spre care era Înainte atras. Nu după mult timp, am fost informat că fusese mușcat de un șarpe. De Îndată i-am trimis niște medicamente pe care le-am socotit potrivite să prevină efectele rele ale veninului. În aceeași după-amiază l-am vizitat și l-am găsit Într-o stare bună de spirit. La Început am atribuit Împrejurarea efectului produs de remediile pe care i le trimisesem, dar am fost surprins să aud că nu le luase
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
am vizitat și l-am găsit Într-o stare bună de spirit. La Început am atribuit Împrejurarea efectului produs de remediile pe care i le trimisesem, dar am fost surprins să aud că nu le luase, fiind de părere că veninul șarpelui era incapabil să-l afecteze, Întrucât fusese deseori mușcat de șerpi fără să resimtă nici o daună 255. Șarpele care l-a rănit de data aceasta era o viperă pe care a prins-o și a păstrat-o, fiind dispus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mușcătura reptilelor veninoase- și reușind Întru totul să-i obțin acordul pentru aceasta, Îl prezint acum publicului. Consumatorii de arsenictc "Consumatorii de arsenic" Fachirul era un consumator de arsenic și acestei pricini a atribuit el faptul că rămâne neafectat de veninul vreunui șarpe. Probabil avea dreptate, căci În India arsenicul este un ingredient ce apare În multe compoziții recomandate ca remedii Împotriva mușcăturii șerpilor. Mi-a spus că nu și-a putut procura otrava cât timp s-a aflat sub controlul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a autorului" În numeroasele mele colecții de șerpi, am avut numai trei specii veninoase: 1) șarpele inelat (Aspidoclonion); 2) cobra di capello (Aspis Naja); 3) vipere de diferite culori și mărimi. Primul (Aspidoclonion) e vestit ca fiind cel mai veninos. Veninul său afectează imediat gâtul, de unde numele indian sungchure (strangulatorul). Se spune că mușcătura lui ucide pe cel mai viguros bărbat Într-o oră și că nu se cunoaște Încă un antidot 258. Lungimea acestui șarpe este de aproximativ 1,5
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o stare pregătită), acționând ca un substitut pentru virus. Acesta e de asemenea cazul În ceea ce privește inocularea; În lipsă de limfă, coaja dizolvată În apă va răspunde aceluiași scop. Cobra di capello e mai puțin veninoasă decât acest șarpe inelat, dar veninul ei e mai puternic decât acela de viperă. Yoghinii din Hindustan Își câștigă cele necesare traiului prezentând cobra publicului. Le păstrează În cutii, iar când cutia e deschisă, ei Încep să cânte dintr-un fel de fluier. Auzindu-l, șarpele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
veninoase, otrava să fie de Îndată suptă cu putere din rană, ceea ce nu va produce nici un efect dăunător asupra sănătății gurii sau a stomacului. E de asemenea recomandabil ca imediat să se lege un bandaj mai jos de rană, până când veninul e supt În totalitate. Chiar dacă otrava animalului e Înghițită În cantitate considerabilă, ea este cu totul inofensivă, căci va fi descompusă de chil. Orătăniile pe care le-am ucis În experimentele făcute, bucătarul meu- un mahomedan - le-a gătit, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mușcat În partea superioară a mâinii, pe care am putut observa o cicatrice (cicatrix) - și mi-a arătat numeroase cicatrice pe mâini și pe picioare, așa Încât n-am avut nici o Îndoială asupra afirmației sale. A adăugat că a supt adeseori veninul sau otrava din rănile oamenilor mușcați. Sunt de părere că, sugând otrava de la alții (În afară de cazul În care e neutralizată de saliva sa), o extrage sau diminuează; dar, În cazul lor, un virus similar aflându-se În propriul sistem, de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au fost mult fragilizate În studiile de istorie a religiilor În ultimii 40 de ani. 253. În original, faqueer. 254. Cf. sirdar < sard³r, comandant, ofițer, valet. 255. Astfel de cazuri nu sunt atestate numai În Panjab. Pentru remediul telugu Împotriva veninului șarpelui (dar nu al scorpionului), vezi informațiile părintelui Cœurdoux din 1738, păstrate În arhivele de la Versailles și publicate de Arion Roșu, „Les missionnaires dans l’histoire des sciences et des techniques indiennes, I. Un inédit jésuite sur la phytothérapie indienne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la tipurile rare de antidoturi prezentate de Jorge M. dos Santos Alves, Claude Guillot, Roderick Ptak (Hg.), Mirabilia Asiatica. Produtos raros no comércio marítimo / Seltene Waren im Seehandel, Harrassowitz, Wiesbaden, 2003. În medicina indiană, acțiunea pozitivă a otrăvurilor și a veninului apare pentru prima dată menționată abia În cap. 48 (viÌapayogșya, despre utilizarea otrăvurilor ca remedii) din AÌÚ³ògasa-graha (Uttarasth³na 48.19-20), unde ni se spune că cineva care a băut o otravă de origine vegetală poate fi tratat prin ingerarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
etc.), G. Diamandy, Ștefan Meitani, Gala Galaction, Petre Locusteanu, N. Davidescu, Ion Minulescu. Publicația se remarcă prin antiregalismul său, precum și prin atacuri dure la adresa unor personalități precum Mihai Eminescu (se reia un articol al lui Nicolae D. Xenopol, plin de venin la adresa poetului, acuzat, printre altele, că nu cunoaște limba română), Tudor Arghezi (atacat pentru viața personală; autorul diatribei, Petre Locusteanu, semnează Sfredeluș, iar altădată Spurcocea), Camil Ressu ș.a.. Mai colaborează cu poezii autori ce preferă - ca mulți dintre cei ce
SEMNALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289616_a_290945]
-
1964; ed. pref. Matei Călinescu, București, 1967; Lunatecii, I-II, București, 1965; ed. pref. Magdalena Popescu, București, 1971; Poeme, îngr. și pref. Vasile Nicolescu, București, 1969; Opere, I-V, îngr. Mircea Vaida și Gheorghe Sprințeroiu, introd. Mircea Vaida, Cluj, 1971-1978; Venin de mai, Cluj, 1971; Publicistică literară, îngr. și pref. Constandina Brezu-Stoian, București, 1977; Ora fântânilor - L’Heure des fontaines, ed. bilingvă, tr. și pref. Dan Ion Nasta, București, 1982; Săgeata și arabescul, îngr. și introd. Dumitru Hâncu, București, 1984; Opere
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]