4,259 matches
-
însuți despre ceva. Fii "the best friend" pentru cineva. Dă mai mult decat primești și dacă pierzi nu dispera. Numai cine nu pierde nu va avea sentimentul câstigului. Mergi desculț, aleargă prin ploaie..., lasă-ți ființa să simtă natura, iubește verdele... și încearcă să iubești chiar toamna. Numai iubind și înțelegând melancolia, tristețea și deznădejdea toamnei, vei iubi renașterea fragilă a lumii primăvara, nebunia verdelui văratec și lunga pribegie a iernii. Iubește-ți singurătatea atunci când o ai.Nu ești singur...te
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
va avea sentimentul câstigului. Mergi desculț, aleargă prin ploaie..., lasă-ți ființa să simtă natura, iubește verdele... și încearcă să iubești chiar toamna. Numai iubind și înțelegând melancolia, tristețea și deznădejdea toamnei, vei iubi renașterea fragilă a lumii primăvara, nebunia verdelui văratec și lunga pribegie a iernii. Iubește-ți singurătatea atunci când o ai.Nu ești singur...te ai pe tine. În singurătate te înțelegi și te cunoști mai bine. Dacă cineva îți frânge inima ...nu-ți pune leucoplast...Nu funcționează.Mămica
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
28); În celula de-alături a murit alaltăieri unul./ L-au luat și l-au dus de la noi.../ Dar, noaptea, când ploșnița suge și luna e ca tutunul,/ ocnașul mort a venit înapoi./ Vino cu mine. Din rogojină fă-ți verde trăsură./ Sunt paturi albe sus, și sunt pâini./ Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură/ și-un pahar plin cu lacrimi, în mâini („Vecinul care-a murit”, p. 45); M-au scos din celulă-ntr-o duminică, tată.../ Oftând
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
din 25 august 2011 Toate Articolele Autorului un ochi pe față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
și unul care sfidează / ironizează, precum și două ipostaze, una aparținând trecutului și alta prezentului : „ pletele unduite / de amintirea fanului copt “ - iarnă -și „ pletele mele blonde pierdeau / inocentă grâului copt “ - vară -. Sau : „ am pumnii-atât de plini / de soare și de verde / că / dacă i-aș deschide-acum / aș luneca deodată / într-o altă poveste mai lungă / cu ploaie frig și ceață “ ( Vară ). Oare cum am putut crede că voi purta întotdeauna-n „ brațe fan și-n buzunare stele “ și că voi putea
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
zile, primăvara. Japonezii sărbătoresc perioada respectivă a anului cu „hanami” (admirarea florilor de cireș), dar și ca pe un bun prilej de întâlnire și de distracție cu prietenii, la umbra cireșilor în floare. Rozul florilor se combină foarte bine cu verdele crud al ierbii. Oamenii sunt frumos îmbrăcați, unii în strai tradițional. Mai ales femeile sunt foarte cochete îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Celebrată de multe secole, floarea de cireș constituie încă prilej de inspirație în arta
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
mic clopot răsună vesel deasupra tainelor orbilor în căciulile orbilor banii albi revarsă sunetul clopotelor în hora fără sfârșit a versetelor bucuriei de a fi ochi alb în adâncul limpede al gândului și răsăritul unei zile de sâmbătă înainte de uitarea verdelui pe un colț de masă al iernii cu pasul jumătate conturat de cărbunele vieții Referință Bibliografică: ochi alb / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului gândurilor într-o simfonie a prezentului scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul Cântecului Tău veșnic Te ascultă Te tace blând câte un ignit se aude când lemnul focului aprins în tainele Cuvântului Tău trosnește și lasă umbrelor cale să redescopere redezvăluie sunete ecouri culorile imaginilor
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
de căldura visului neîmplinit scena a unsprezecea a vieții își reia tainele finalul se anunță tăcut așa cum așteptarea învelește formele în ecoul plecării unui vapor fantomă spre țărmul pe care casele se învelesc în iederă fugind de viitor sufocate de verdele înșelător lasă istoriile pe masa lui pi așteptând refacerea acoperișurilor de visuri cu alt arc de gând de vis de timp imposibile sensuri alăturând vieții banala coasă a devoratorilor de prezent Referință Bibliografică: verde înșelător / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
rămâne un Icar care încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreață de la papagal, Una fricoasă de la struș- O, ce aripi mi-am făcut!”(De-a Icar) ” Unde să fugim de-acasă”(1966) este un volum de versuri inocente în care jocul și potrivirea de cuvinte se concentrează
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului S-au așezat, pe umbră, frunze moarte, Cândva altar al verdelui divin. Ca un ecou, venit de prea departe, Se-aude iarnă,-n foșnetul puțin Copacii dorm, doar înveliți în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe care frunza l-a făcut, căzând. S-au
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
mă păstrezi Am ochii verzi, cănd apele mă-neacă Din mult prea mult Înalt Oceanul Sau Și nu mai știu de apele-or să treacă, Ce va mai fi din tine...și ce, 'eu' Amestecata, simpla feerie..., Îți plâng cu verde de destin furat Dintr-un albastru pur de veșnicie Din ochii tăi- ce mult m-au alintat; Căci înadins privirea-ți blând mă cerne Prin raze deseori de-nchipuiri Și cald nuanțe de senin mi-așterne Pe tot ce pot
...SĂ MĂ PĂSTREZI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368369_a_369698]
-
care mi-au colorat maturizarea, au demonstrat că lucrurile pot sta și altfel. Americanii, bunăoară, nu-și cocoloșesc progeniturile, decât eventual până în momentul acela clasic, prezent în destule filme de-ale lor, în care, pe o pajiște întinsă de un verde ireal, printre baloane și tonete cu hotdog, are loc ceremonia absolvirii colegiului, iar tinerii americani, îmbrăcați în robe și înfășurați în acel zâmbet alb și larg, specific Hollywood-ului, se pregătesc să-și ia zborul ... Și, după genericele de final ale
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
administrație pe Raluca Radu - anul trei. Se întoarse pe călcâie și porni spre vestiare. Studenta veni în urma lui. Mirosul pătrunzător de clor care îl lovi la intrarea în vestiar, îi înfundă instant sinusurile. Toaletele arătau jalnic. Pe pereții vopsiți în verde, se întindeau pete maronii de la nivelul bazinelor vechi cu pârghii strâmbe și lanțuri mâncate de rugină. Man trase de un lanț, apoi de celelalte două. Într-adevăr, apa nu curgea pentru a spăla mizeria depusă pe vasele de faianță. Se
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
trăiesc fazani? Uneori, dimineața, se aude cântecul masculului chemând femela. E un cântec ascuțit, ca un țipăt poruncitor, sigur l-ați auzit și voi. Când colegii ei dădură din cap râzând, fata se întinse pentru a atinge penele de un verde metalic care acopereau capul și gâtul exemplarului împănat. Acesta este un mascul, se întoarse spre ceilalți surâzând enigmatic. Nu sunt păsări sociabile, încheie făcând câțiva pași spre locul ei de la masă. Mihai Man trase adânc aer în piept. Intuind acum
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
mai multă dovadă de respect, dar se abținu când dădu cu ochii de capul fetei. - Doamne sfinte și-ndurate, sărmana copilă! O frizeriță își bătuse joc de capul ei, lăsând-o pe jumătate fără păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
am pornit către Cipro,stația de metro.Am avut noroc,nu am așteptat mult și după trei stații am coborât la Flaminio și m-am îndreptat grăbită spre Vatican.Chiar dacă mergeam repede ,natura mă îndema insistent să-i admir frumusețea.Verdele răcoros al copacilor îți dădea o senzație de relaxare,de visare.Gazonul cu flori de pe străzile pe care le străbăteam m-a întâmpinat cu parfumul suav al său și nici nu am știut când am ajuns la Sat Pietro,dar
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
țărmul când mă îmbrățișează prăpastia și vântul. Și-n clipă când pe umeri marea-mi cântă cu dor Un munte să-mi fii tu, învăluit sfios de-un nor. Să-mi fii toamnă și iarna, culori, si albul pur când verdele si-albastrul pe ochi îmi pun contur. Și când pe tâmple se-nvalmasesc iar frunze ruginii Om de zăpadă fi-mi, redevenind copii.. Referință Bibliografica: Să-mi fii... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
stâncă ta, eu m-am născut. Eu chipul l-am avut în piatră. Căldură ta din măruntaie m-a umplut, Suflet că soarele îmi arde-n vatra. Că bradul mă înalt, eu, din sămânță, Din ridurile tale cuaternale. Poala lui verde mi-e aripi în ființă Cioplită-n rocă muntelui, mariei sale. Eu mă înalt spre cer cu vântul, Cu firele de praf ce le ridică ; De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul Și îl coboară-n stropii care
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
fin și auriu încep timide să se strecoare. În această lume a infinitului, nu poposești însă prea mult... te trezește la realitate anunțul sec, glacial, montat pe peretele din față: “Magazin social”. În stânga, domnește însă un mic castel de un verde primăvăratec, ce te încântă. Raza privirii urmărește din nou însetată, fiecare detaliu, fiecare rotunjire a minunatelor capiteluri din marmură. Starea de feerie dispare rapid. Căci privirea cade pe panoplia rigidă, fixată pe fațada clădirii, în dreapta, la doi metri de sol
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
lui Iisus se află un buchet de crini. Din punct de vedere cromatic predomină culoarea albă, simbolul purității, crinii și îngerii sunt albi, Iisus și Maica Domnului sunt îmbrăcați în haine de culoare albă. Celelate culori sunt și ele simbolice: verdele culoarea vieții, albastrul a cerului, a liniștii și păcii. Fântâna de Argint prefigurează deja motivele centrale ale spațiului în care pătrundem: Divinitatea, apa, crinul (lumea vegetală), crucea, piatra. Ea amintește de Fântâna Samarinencei din Biblie, fiind o dovadă a protejării
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată în nisipul plajei, deoarece conform unei vechi superstiții românești banii aruncați în apele de la lăcașurile religioase aduc noroc sau poți poposi si face fotografii pe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
albă a Maicii Domnului care ține în mână o navă, simbol al mării și al trecerii, al călătoriei omului prin viața de aici și prin cea de dincolo. Albul ei se armonizează cu acela al castelului și totodată contrastează cu verdele plantelor care o înconjoară. Spațiul din fața castelului este delimitat de mare printr-un gard mărunt de piatră, în colțurile căruia se află o cruce de piatră, cu rol protector, un tron de piatră ros de ploi și de vânt și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
se înalță zvelt și luminos minaretul de culoare albă, ce poate fi ușor confundat cu un far și care te-ar putea trimite la o localizare într-un mediu musulman. Imaginile și culorile ți se întipăresc fascinant pe retină, de la verdele copacilor și arbuștilor crescuți pe panta terasată, la roșul acoperișului, albul minaretului, auriul plajei, albastrul cu nuanțe de smarald al Mării Negre, albul stâncilor de la marginea golfului, acoperit pe anumite locuri de verdele copacilor. Privind atent ai impresia că vezi marinari
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
culorile ți se întipăresc fascinant pe retină, de la verdele copacilor și arbuștilor crescuți pe panta terasată, la roșul acoperișului, albul minaretului, auriul plajei, albastrul cu nuanțe de smarald al Mării Negre, albul stâncilor de la marginea golfului, acoperit pe anumite locuri de verdele copacilor. Privind atent ai impresia că vezi marinari sau conți englezi care coboară din corăbii și se îndreaptă grăbiți spre castel. Urcând pe alei, printre copaci de diverse specii poți ajunge la vilele „Suita”, „Izbânda”, „Ciuperca”, toate construite în stil
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]