1,213 matches
-
senzația că se mișcă cu Încetinitorul. Curând simți că nu mai are suficient aer și Înjură. Ce s-a Întâmplat? — Nu pot să merg repede. Se uita tot timpul spre nord, așteptându-se din clipă În clipă să vadă strălucirea verzuie a calmarului apropiindu-se, dar orizontul rămânea Întunecat. — Te descurci minunat, Norman. Totul e bine. Ajunsese la jumătatea drumului. Putea vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a submarinului și atinse podeaua. De dincolo de metalul protector, radioul său se trezi imediat la viață: — ... acolo? Norman, ești acolo? Răspunde, te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o sută de metri de habitat. O auzi prin intercom, respirând din greu. — Se vede ceva, Norman? — Nu, nimic. Își concentră atenția spre orizont, acolo unde Își făcea Întotdeauna apariția calmarul. Primul lucru care se ivea mereu era strălucirea aceea verzuie de la orizont. Dar acum nu se vedea nimic. Beth gâfâia. Simt ceva, Norman. Simt apa... În valuri... puternice... Pe ecran apăru: AM SĂ VĂ UCID. Nu se vede nimic? Întrebă Beth. Nu, nu văd absolut nimic. O văzu pe Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Blue Apple, vă rog să lămurim lucrurile: care este acel cuvânt, care a semănat atâta discordie? S.H.B.: Cât privește cuvântul pe care Nina îl tăia mereu, acesta se găsește în poemul Ușile (The Doors), în al cincilea vers: "de papuci verzui ca două urechi lungi" este tradus "of greenish slippers with long ears". În urma discuției cu Eva, am considerat că "like" sau "as" e mai slab în sensul redării comparației decât metafora realizată prin "with"/"cu", mult mai puternică, după cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i fiu un tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două piese de câte cinci lei. Îi scăpărară ochii, într-un fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești, boierule, să-ți dea Dumnezeu sănătate... Asta nu-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice să asist măcar la unele, cum avusese norocul, cel mai adesea fără să vrea și indiferent, Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o spun eu, tu să taci.“ Patricia se uita la el încremenită, apoi și-a adus din spatele perdelei un scaun alb de bucătărie și se străduia să-și acopere genunchii. Andrei Vlădescu îl privea liniștit. A sorbit încet din păhărelul verzui, apoi s-a ridicat să plece. „Nu, domnu’, se poate?“, a zis bărbatul apucându-l de haină. „Stai aici, schimbăm și noi o vorbă, ce dracu’?. Ești prietenu femeii, ești și prietenu meu, nu pleacă nimeni. Bem sticla asta până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu apa, amintindu-și de apele negre din Nantao și de sutele de litri de apă pe care Îi fiersese pentru Basie. Oare În carcasa vasului blindat era un echipaj de cadavre? În turela de fier, acum spălată de apa verzuie a canalului, zăcea poate căpitanul acestui vas naval al regimului marionetă chinez. Jim aproape că putea vedea sîngele morților curgînd În canal, stingînd setea acestor prizonieri britanici, iar apoi hrănind rădăcinile culturilor de orez destinate unei noi generații de renegați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cădea peste bancă și masă peste bancă și banca peste masă și masa peste bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îi tremura. Danny o întrebă: — Cine era? — O, un prieten de-al unui prieten de-al meu. Odinioară eram înamorată de cântăreții de jazz. Mulatrul își croise drum spre scenă. Danny îl văzu strecurând ceva în mâna contrabasistului - o sclipire verzuie, culeasă și dosită în aceeași clipă. Considine despre De Haven: și-o trăgea în venă și era o consumatoare înrăită de droguri farmaceutice. Danny se așeză la loc. Claire își stinse țigara și își aprinse alta. Luminile scăzură în intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era de frumos aici, exact cum trebuia să fie. Livada se potrivea cu un lucru pe care și-l imaginase toată viața: milioane de globuri cu piele verzuie crescând dulci-acrișoare și minunate pe panta unui deal cu destui copaci ca să umple privirea și destule fructe ca să parfumeze aerul. Frunzele acestora erau doar cu o nuanță mai întunecate decât fructele, iar scoarța se cojea ca bronzul, dezvăluind o paloare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în același timp inexorabile. Nici chiar eu nu sunt de neînlocuit. \ BĂNUIESC CĂ TE REFERI LA AFACEREA TRASK, SPUSE MARIN. NU MI-AM DAT SEAMA CĂ INTRAM DREPT ÎN GURA LUPULUI. SLATER CLĂTINĂ DIN CAP. PRIVIREA OCHILOR SĂI DE CULOARE VERZUIE RĂMASE FIXĂ CÂTEVA CLIPE. \ NU AI ACȚIONAT AȘA NUMAI FIINDCĂ IGNORAI PERICOLUL, CI ȘI FIINDCĂ AI VRUT SĂ FACI PE PROTECTORUL. ÎN VOCEA TA ERA UN TON PE CARE NU MĂ AȘTEPTAM SĂ ÎL AUD. ERA UN ACCENT DE MÂNIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le unse cu straturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mine. Despre tine. Se întoarse dinspre chiuvetă și mă privi. Își spălase fața și își pieptănase părul, dar nu se fardase deloc. Pielea îi era maronie de la după-amiezile petrecute în curte cu copiii. Ochii ei mari, căprui deschis cu străluciri verzui și mult prea încrezători se îngustară. Ce anume despre mine? — Nu trebuie să vorbești în șoaptă, i-am spus. Tu nu ți-ai pierdut vocea. Se întoarse la mașina de spălat vase. Nu voiam să par supărat, dar nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Aș fi făcut orice pentru el și pentru surorile lui. I-aș fi dat orice mamei lui. Trebuia doar să ceară. Madeleine stătea ridicată în patul de spital, buclele scurte îi erau lipite de frunte, pielea ei avea o nuanță verzuie nesănătoasă, deși se putea să fie doar reflexia pereților de spital. Nu arăta foarte bine și o iubeam mai mult ca niciodată. Bineînțeles, nu i-am spus asta. Nu avea nevoie să îi spună cineva cum arăta la câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dărâmă din cupola îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de Monte Cristo... de răzbunările lui teribile, căzând din cer ca un trăsnet globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind, scriind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]