1,001 matches
-
veselească. Aici Îmi cer scuze celorlalți creștini - mai grăbiți - decât majoritatea ortodoxă, deși motivul, anume calendarul, nu le poate fi imputat. Cât mă privește, voi Încerca să privesc problemele din afară; se vede mai bine... Spuneam că bunul creștin se veselește; dar tocmai pentru că e bun, n’ar trebui să uite că și natura vrea s’o poată face. Ca și cel de sus, ea este și iubitoare, dar și dreaptă. Și, mai ales, nu obișnuiește să uite. În ceea ce privește poluarea de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
copil. De aici privesc satul; un sat mare și vesel, sat de țărani - în cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ajunse celebre, ale lui Paul Reboux și Charles Muller (À la manișre de...) [...]. În afară de amuzamentul delicat ce-l oferă aceste scrisori atât de abil construite și suficient de transparente În reactualizarea unui subiect de discuție literară curentă, ele ne-au veselit redacția cu rezultatul neașteptat de a fi fost luată de bună povestea descoperirii lor sub zidurile anticei Luteții, de către cine nu gândești. Profesorul de latină G. Popa Lisseanu, membru corespondent al Academiei Române, autorul, Între alte multele, a XII volume cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neglija orice dogme din afară și a urma, În schimb, lecțiile naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli, de a mă Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce antice predispoziții de un gust sau de o esență aticistă. Așa mi-a ieșit Înainte Într-un ajun de Crăciun, privind amân doi la vitrinele cu păpuși și jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-au eliminat aceleași paragrafe de Început și de sfârșit, și anume: „Dragă Beldișor, Dar spune-mi ce faci de te absoarbe atâta să uiți de orice datorie, măgarule. Țin mult să știu cum petreci... La revedere, dragul meu, petrece, veselește-te, dar fii cuviincios, scrie-mi și mie câteva rânduri și caută dacă se poate să-mi faci rost de reducere [CFR]. Arată salutările mele la prieteni. Ce face Nae? Cum suportă lipsa mea? Cu drag, Cora. Beldișor, trimite-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-uri și BMW-uri prin serviciul Aprovizionare. „E de încredere?“, au întrebat hoții de mașini în prima sâmbătă, când Andrei C. și-a zis: „Fie ce-o fi“ și s-a dus la petrecerea golanilor lui. „Da’ de unde!“, au răspuns veseli nevoie mare aceștia, ca și cum cooptarea în grup a unui turnător îi îndreptățea să-și lărgească afacerile invitând la bairam și câțiva spărgători de vile de-ale barosanilor. „Cine mai e azi de încredere?“, au adăugat ei, și acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exemplare întâlnite la "treabă" să mă fi dus la descoperirea unei comori fabuloase ca în "Scarabeul de aur", tulburătoarea povestire a genialului scriitor american născut în orașul Boston. Din păcate, scarabeii ăștia erau niște gândaci scârboși, care înotau în balegă veseli nevoie mare, iar la vederea lor te simțeai cuprins de o repulsie profundă. Și așa, mergeam în cercuri concentrice de aproximativ 100 de metri, roată-roată, până realizam stocul de 30-35 de "plăcintuțe" perfect uscate, apte să întrețină focul dătător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfântului mormânt și locuința sau casa Stăpânei noastre, privind fiecare colț în parte; de asemenea odaia, locul de rugăciune. 221. A treia introducere. Este să cer ceea ce vreau; aici va fi să cer harul să mă bucur și să mă veselesc adânc de atâta slavă și bucurie a lui Cristos, Domnul nostru. 222. Primul punct, al doilea și al treilea sunt cele obișnuite, pe care le-am avut la cina cea de taină a lui Cristos, Domnul nostru 1. 223. Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luat o țigare din porte-țigaret și s’a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu singură, nimeni și nimic nu merită să vă închideți în această izolare. Veniți la masa tinerilor, o să râdem, o să ne veselim toți; vă rog veniți! Vă roagă Mania asta, bețivanca asta parșivă, care vă iubește mult, de când vă vede așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mercurie (Mercuria, a patra zi de Paști), În târgul Rădășeni din nordul Moldovei : „Atunci și ovreii se pot plimba În voie pe ulițele satului, iar rădășanul poate zice, privindu-i, Încă o dată : O singură dată-ntr-un an se pot veseli și ei la noi, săracii !” <endnote id="(411, p. 277)"/>. De bună seamă, „arta de a-i snopi În bătaie pe evrei” nu era specific românească. Ucrainenii și rușii o practicau și ei, cu mult succes. „Pogromul este o specialitate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-o pe Maria, care i-a devenit soție. Era prin anul 1910, flăcăii și fetele cutreierau satele din jurul Pungeștilor, Gârceni, Trohan, Lipova, Valea Hogii, Porcăreț, Doagele, Armășoaia, Cursești Deal și Vale la hore, unde jucau până ce le săreau cămășile, se veseleau și de ce nu, uneori se mai și încăierau. în zilele sfintelor sărbători ale Paștelui, Costache împreună cu alți băieți și fete, după ce au petrecut la câteva hore prin satele vecine au mers și la cea din Cursești Deal. Ca în toate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de meserie, de amorul artei, și ca să nu risipești darul primit de la Dumnezeu. La corturi activitatea a stagnat. S-au ridicat două corturi și jumătate și e ora 13.00. Mai e mult până diseară. E! De-acum sunt veseli. Fac glume, râd. De aia e ușor la români și acestora le place munca. Se mai și glumește, se mai și povestește... Ca la noi, la nimenea. Îmi amintesc de o secvență din Spania, de la San Pere, lângă Barcelona unde
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gânduri, privește focul ce arde în cămin și spune încetișor: A fost greu... Dar am izbândit. Să nu ne pierdem capul. Am câștigat o bătălie numai. Războiul continuă... Brusc, se smulge gândurilor: Cu drept cuvânt Moldova are de ce să se veselească! Și Transilvania e în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în târg, când un călăreț, alb de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl mai vechi, să se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala Doamnei Maria, care, ușor, își retrage picioarele. Ștefan îi vorbește cu pasiune: Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inegalabila mea Doamnă... La picioarele tale, depun biata mea inimă însângerată de iubire... Maria, îmbujorată, zâmbește și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Dunăre, de Siret... Dumnezeu doar să-i numere. Că veniseră apele mari, cu sloiuri. Ștefan, întors cu spatele, bolborosește: M-or blăstăma moldovencele... Cuvintele lui sunt luate în volbura fulgilor de zăpadă. Închide fereastra, se întoarce și continuă: Ne veselim... Să recunoaștem: ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu un petecuț, cu o sforicică două, vă cumpărați ditai moșie în Grădina Raiului. Un chilipir, zău așa! Haideți! Curaj, boieri dumneavoastră! Care mai dați?! Care?! Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost cinstea... Numai să ai grijă de tine, Ștefane... N-ai grijă. Mie nu mi se poate întâmpla nimic, se grozăvește Ștefan. Nu știi? "Sunt fermecat!" spune și se uită la șomoiogul de cârpe legat cu sfoară, ridică piciorul veselindu-se. Mai bine așa! E grozav chiar! Pune mâinile pe umerii lui Daniil. Îl privește în ochi, lung, adânc, în tăcere... Apoi, încetișor, vorbește: Dacă nu te lași și nu te lași... nu poți fi înfrânt"... Noi, Mușatinii, avem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în jurul lor e vanitate. Unii, ca mine, își ridică fața târziu, să cadă peste ea fulgii de zăpadă, deschid gura ca să primească pe limbă acel gust sălciu, dar bun, impregnat de melancolia copilăriei, când, plini de sete și foame, gustam veseli dintr-un bulgăre de zăpadă ca dintr-un măr. Ultima zi a anului. E alb peste tot. Am în mine parcă toate „zăpezile de altădată”. Zăpezi care s-au amestecat cu pământul, ascunzându-se în hrana de toate zilele, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar fânețele umezite de ploile căzute s-au umplut de iarbă și de flori. Țăranii au scos animalele dornice de libertate și de verdeață la pășunat. Oamenii erau veseli, mai siguri pe ei și mai prietenoși. Era frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au fost stăpâni. Uneori mă opream
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau a usturoi, a țuică și erau puși pe glume. Pană, fostul primar de la B., văzându-mă, îi spune instructorului fără nici o jenă, ca și cum ar fi fost ceva firesc: Ce-ar fi să luăm fata asta și să mergem până la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un proscris m-au ocolit. De ce gândeam, le era teamă, Cuvântu-mi n-avea crezământ, La ce făceam, priveau cu spaimă, Parcă luptam cu mori de vânt. Când am iubit au râs de mine, Iar când am plâns s-au veselit, Nicicând nu m-au vorbit de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]