1,899 matches
-
nimic din ceea ce este al aproapelui tău» Prezenta poruncă se intersectează cu a 7-a, întrucât, în ambele porunci, tema o constituie apărarea proprietății aproapelui. Cuvântul pe care îl traducem prin a “dori”, include toate uneltirile care vin din gândurile vicioase de însușire a bunurilor altuia. A 10-a poruncă interzice, prin urmare, toate planurile, toate acțiunile și tentativele pe care cineva le întreprinde pentru a-și însuși proprietatea aproapelui. Dacă ne amintim că a 7-a poruncă, la origine, interzicea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
-a porunci și un alt sens independent. Aceasta se observă în cazul celei de a doua redactări a celor zece porunci transmise prin Vechiul Testament. Într-adevăr, aici se găsește un cuvânt care dezvăluie o poftă lăuntrică. Astfel, porunca interzice gândurile vicioase. De aici, rezultă în mod clar: în autorealizarea omului în fața lui Dumnezeu, nu contează doar faptele sale exterioare, după cum apar prezentate în alte porunci. Adevăratele și propriile hotărâri sunt luate în adâncul lăuntric al omului, în inima sa. Răul începe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ești. Dacă ai avea un dram de minte, te-ai ocupa de niște spelunci ca Bucuria Nopții, unde iubita mea mamă și cu mine am fost maltratați și jefuiți. În ce mă privește, am căzut, din păcate, pradă unei fete vicioase și depravate, angajate să îndemne clienții să bea. În plus, patroana este nazistă. Abia am scăpat cu viață. Du-te și cercetează banda aia și lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și în consecință câștigul pe care îl aducea acasă era tot mai mic, iar mama lui tot mai acră. Când și cum avea oare să se sfârșească acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică de femei deschisese o expoziție de pictură în Pirate’s Alley. Închipuindu-și că exponatele jignesc suficient bunul-gust ca să-l intereseze un timp, își împinse căruciorul pe aleea pietruită îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Poate că nu voi afla niciodată numele tatălui meu. Dacă am să continui să mă gândesc la el, am să o iau razna. Așa că mă Întreb ce nevoie am să dezgrop secretele astea. Nu Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-jos pe străduțele unduitoare, fiecare cartier arăta atât de diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
80, Florin Faifer („Între umbre și penumbre: Al. Bogdan-Pitești“, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989). Istoricul literar ieșean vede în B.-P. un „boier și bădăran” animat de plăcerea negativistă a scandalizării, un estet vicios, exasperat de minoratul sentimental, monoton și lipsit de profunzime al poeziei/artei autohtone, pe care spera să o deprovincializeze prin contactul cu modernitatea franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai sus, B.-P
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aer, pe lângă fruntea Giuliei, ca omul boem, și pe urmă a început să se gândească la o povestire cu fantome: Ion Grecu moare și se transformă într-un vârtej alburiu, o tornadă invizibilă care se hrănește cu sufletul femeilor vicioase. Și, bineînțeles, povestirea se răsucește după tot felul de întâmplări porcoase, scrise special pentru bizonii lui Andrei Ionescu. Din capul locului, individul i-a displăcut total lui Zogru, dar a rămas agățat de fața Giuliei, care i se părea căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totul de-a gata, preferând comoditatea. Autorul afirmă de asemenea că “i se pare ciudat” acest spirit de turmă, care se dezvoltă în fiecare individ, tot mai mult pe zi ce trece. Singura metodă de a evada din această conjuctură vicioasă e întoarcerea la origini, revenirea la stadiul de ‹‹ homo singularis ›› și acceptarea propriei ființe așa cum este, nu cum ar vrea societatea să fie. Omul trebuie să reușeașcă să se desprindă de obiceiurile cu care s-a obișnuit, să învețe să
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
gay pride), ar putea fi un suprem omagiu al portretistului. În Statele Unite, political correctness, un fenomen de societate foarte greu de Înțeles de la distanță, a făcut ca marginalitatea asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să‑i oblige pe ceilalți s‑o admire, nu doar s‑o accepte indiferent și s‑o evite prin segregare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cred că de la Ovidiu, nu văd de ce am început discuția asta. Mai am un pic și termin. Am avut și eu tragediile mele. Dar nu sunt cu adevărat tragedii, spre deosebire de ale Alexandrăi, care parcă s-a născut într-un cerc vicios din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și pună problema siguranței, a securității, a perfecțiunii relației, a justei raportări la cerințele societății. Cum să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimeni nu s-ar gândi să treacă „dincolo”, în lumea care marginalizează războaiele adevărate la simple lupte de gherilă purtate la adăpostul junglei sau în munți. Cu toții vor rămâne și vor da sens morții celor dinaintea lor, într-un cerc vicios aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am încercat să-i urmez exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat, căci odată ce simțeam cum mă înăbușea tristețea și obrazul mi se umezea, răscolirile interioare deveneau de nesuportat - s-ar fi zis un cerc vicios - și plângeam ca un apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și aceea nu era singurătatea războinicului victorios, nici măcar a celui învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i place Luciei să facă dragoste, și beau J&B. Termin paharul - al câtelea e oare, dar ce mai contează?, auzi vocea interioară -, apoi merg către frigider, scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, Însă fărĂ să alunece În sarcasm, așa cum se Întâmplă cu oame- nii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsĂtor, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost Împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el În cameră să mă felicite. Stătea Întins În pat, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din față și m-am gândit pentru prima oară cu adevărat În viața mea la ÎnvățĂturile lui isus Cristos. De asta isus a și contrazis acel „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“ din Vechiul Testament, care menține omul În ciclul vicios al acțiunii și reacțiunii, spunând discipolilor să nu se Împotrivească celor care le fac rău și dacă cineva Îi lovește peste obrazul drept, să Îl Întoarcă și pe cel stâng. iubirea și iertarea sunt singurele mijloace de tăiere a firelor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, însă fără să alunece în sarcasm, așa cum se întâmplă cu oamenii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsător, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el în cameră să mă felicite. Stătea întins în pat, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din față și m-am gândit pentru prima oară cu adevărat în viața mea la învățăturile lui isus Cristos. De asta isus a și contrazis acel „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“ din Vechiul Testament, care menține omul în ciclul vicios al acțiunii și reacțiunii, spunând discipolilor să nu se împotrivească celor care le fac rău și dacă cineva îi lovește peste obrazul drept, să îl întoarcă și pe cel stâng. Iubirea și iertarea sunt singurele mijloace de tăiere a firelor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
precizie, nu se pot zămisli decât figuri regulate, că, îndoind cu forță un pătrat pe diagonala sa, rezultă două triunghiuri isoscele; dar nu vedeți, nefericiților, că aceasta, pentru care mă vedeți zicând, implică o cerere de principiu sau un cerc vicios? Da, cunosc sofismele lor pompoase; conduși de originea lor superbă, susțin cu convingere că pietrele rostogolite s-au format în pur frecuș de albia râului și nu pentru că au fost făcute de la început a se rostogoli pentru ca să reziste mai bine
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
culminînd chiar și cu hotărîrea de a-i pedepsi pentru a se răzbuna. Iată deci cît de ușor pot apărea astfel de comportamente ne-normale În viața de familie. Se pare că unii oameni intră Într-un fel de cerc vicios din care nu știu cum să iasă. ─ Și asta pentru că mulți nu Înțeleg că de fapt, cauza pentru care ei ajung În situația de a suferi, este lipsa satisfacției, sau chiar propriile lor greșeli: poate au greșit când și-au ales o
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
se transforme - fără vina niciunuia - în cei mai mari dușmani ai comuniunii, continuând să dea naștere unor conflicte și neînțelegeri în care se exercită, în mod necesar, o violență care produce suferință, creând un vârtej ce, uneori, devine un cerc vicios, în detrimentul unei vieți virtuoase. Comuniunea, ca semn al vieții Bisericii la toate nivelurile, a fost una dintre redescoperirile Conciliului Vatican al II-lea. Acest principiu este valid înlăuntrul colegiului episcopal, care este dator să trăiască în comuniune și nu în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]