2,248 matches
-
avea acces la exact același gen de informații care-l făcuse pe Kasser să adopte o soluție disperată, ca și cum întregul Univers ar mai fi avut doar câteva săptămâni de trăit. Îi spusese că aveau să se mai revadă. ― Ești tare viclean, rânji Alarik. Nu mă așteptam să spui asta. ― Ce anume? se miră Kasser. ― Vrei să te duci și să-l înghesui puțin pe Severus. Ar trebui să fie simplu. Părerea mea e să încerci cu o femeie. Nu ai nevoie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din dilemele care se născuseră în minte lui în vreme ce studiase puținele texte creștine pe care le considerase semnificative. ― De ce oare o fi creat Dumnezeu mărul dacă e atât de periculos? ― Pentru a-l pune pe om la încercare. ― Dar șarpele viclean ce rost a avut? ― La fel. ― Interesant... Dar oare de vreme ce tot Dumnezeu îi crease pe acei primi oameni și le rezervase un destin clar, de sub spectrul căruia nu puteau evada, eșecul din Grădina Edenului nu a fost el oare programat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cea mai mare furtună din Univers. Primul meu adversar este Abația. Dumnezeul vostru o să mă privească în ochi și o să vadă acolo un loc unde nici măcar el nu poate ajunge. ― Ba or să te distrugă într-o clipită. Crey zâmbi viclean. ― Recunoști deci că Armaghedonul de care ați tot vorbit vreme de generații începe acum? ― Se prea poate. Nu știu... clătină din cap Isidor. ― Ei bine, eu știu, hohoti Crey. Și mai știu că în orice bătălie câștigă de obicei acela
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
natura adevărată a femeilor”. Evenimentele centrale - căsătorii, divorțuri, nașteri, avorturi - trebuiau și ele scoase cât mai mult din sfera de decizie a femeilor, fiindcă ele erau tratate ca mai puțin raționale, mai temătoare (româncele măritate cu ungurii) sau chiar mai viclene (unguroaicele măritate cu români). Femeile divorțate aveau „trecut pătat” și era bine ca o autoritate să vegheze asupra lor. Faptul de a practica avortul sau contracepția era judecat În funcție de potențialul eugenic și pedeapsa direct proporțională cu acesta. Pentru „disgenice”, avortul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să ia În căsătorie neromâni, În special soți sau soții de etnie maghiară 45. În argumentele care explicitau efectele disgenice ale unor căsătorii de acest fel, eugeniștii descriau femeile ca fiind fie slabe, În căsătoria cu un bărbat neromân, fie viclene și conspirative, dacă era vorba despre femei maghiare care luau În căsătorie bărbați români. În ambele cazuri, soluția din punctul de vedere eugenist revenea capului bărbătesc al gospodăriei, care avea responsabilitatea de a exercita un control mai strict asupra alegerilor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o obținem.” (A. Schopenhauer) Numai așa se pot explica acele situații paradoxale, de glorii false/nemeritate, cînd renumele este obținut prin exploatarea vicleană, ipocrită a meritelor altora (În basmele noastre populare este ilustrativ comportamentul Spînului, care se folosește Într-un mod necinstit și, totodată, laș, de calitățile sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste gînduri ascund discreția unui menajament față de cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd doarme; nu-i nici o diferență Între visele unui băcan și ale unui poet.” (Emil Cioran) „Visul” este, prin excelență, un tărîm al iluziilor, al tuturor ficțiunilor posibile. În schimb, „viața” pretinde o simbolistică responsabilizată
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să alungi caracterul cu furca, el va reveni mereu” (Horațiu); „Mulți Își ascund caracterul fals sau viclean, adaptîndu-se după Împrejurări. Dar totdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia” (Teognis). * „Ceea ce se petrece după o lungă așteptare este mai ușor de suportat.” (L. A. Seneca) SÎnt totuși și excepții: unii oameni intră În panică pe măsură ce așteaptă să se producă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
revoluționară pentru secolul al XVII-lea, ba chiar și pentru zilele noastre, îndeosebi în ochii profesorilor preocupați de cazul ei - infamul Paul Bonnefon, în 1898, jalnicul Mario Schiff, în 1910, bietul Pierre Villey, în 1935, sinistrul Maurice Rat, în 1962, vicleanul Constant Venesoen, în 1993 etc. -: bărbații și femeile sunt egali, nici o superioritate a primilor. Dar și îiar această opțiune este premonitorie și efectiv postmodernă) inexistența vreunei superiorități a soțiilor și a mamelor asupra soților și copiilor lor. Căci inegalitatea este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Întotdeauna un Învingător, astfel că cine știe să le ațâțe sau să le Întrețină poate avea siguranța că va afla, În timp, lucruri surprinzătoare.) Vulpea, moartă-n cale-o vezi, și tot parcă nu o crezi. (Pe omul știut ca viclean Îl Întâmpinăm de fiecare dată cu neîncredere.) „Trădarea s-a sprijinit Întotdeauna pe ruda sa umilă, fățărnicia.” (St. Zweig) Sumanul alb se poate negri, cel negru nu se poate albi. (Cinstea se poate pierde, transformându-se chiar În necinste, dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
când un necaz nu vine singur, următorul pecetluindu-l pe primul, prin imprevizibilitatea sau asprimea sa: „A fugit de popă și a dat peste dracul”.) „Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Pasărea vicleană dă singură În laț. (Cel prea Încrezător În șiretenia sa subestimează capacitatea altora de a-l trata cu aceeași șiretenie.) Alege până culege. (Cel care, din vanitate sau dintr-o exigență exagerată, așteaptă să obțină ceva mai deosebit trebuie să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
i-e milă de copil nu-l iubește”; „Copilul spune că-i bătut, dar nu spune de ce”.) Pedepsirea nu trebuie să presupună Însă bătaia: „N-am văzut ca bătaia să dea alt rod decât un spor de lașitate și Încăpățânare vicleană a sufletului” (Montaigne). Îți dai seama cât datorezi părinților numai atunci când ai și tu copil. (Înțelegem cu adevărat greutățile sau suferințele altuia numai atunci când trecem și noi prin situații asemănătoare; de aceea Îi vom Înțelege pe părinți numai atunci când vom
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suflă și-n iaurt. (Cel care a trecut printr-o experiență de viață traumatizantă devine Într-atât de precaut, Încât vede pericole chiar și acolo unde ele nu există.) Vulpea nu se prinde de două ori În capcană. (Pe omul viclean cu greu Îl vom putea păcăli a doua oară, folosind același procedeu sau aceeași stratagemă. Va trebui să-l surprindem Într-atât cu ineditul unei noi propuneri, Încât curiozitatea lui Înnăscută Îl va face să devină imprudent.) Cărarea bătătorită e
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Atenție, așadar, la obiectivele pe care ni le propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să știe numai ceea ce vor ei săștie. Μ Dacă un text Îl citim și cu inima, atunci paginile lui devin trăite, iar imaginația Își ia zborul. Μ Rațiunea elevează, de obicei, sentimentul, dar poate să-l facă să fie și viclean, șiret, ascuns. Iată motivul pentru care unii sunt circumspecți față de apariția oricărui nou sentiment, considerând că acesta nu poate trăi doar prin el Însuși. Μ Când evaluăm opinia cuiva, pentru ca acest lucru să capete un aspect serios și onest, trebuie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
umane, pentru uciderea unui semen poți deveni, uneori, erou!... Μ Cum se explică existența, la un moment dat, a unei considerații caracterizate, În același timp, de respect și de teamă? Desigur, procedeul care o determină nu poate fi decât unul viclean: cel În cauză are grijă ca acelora care doresc de la el anumite informații să le formeze convingerea că au În față o persoană care știe Întotdeauna mult mai multe lucruri decât a fost dispusă pe moment să spună. Μ De
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dovedesc foarte interesante pentru Înțelegerea luptelor pentru putere În interiorul partidului comunist autohton. Deși au ajuns la putere la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniștii români nu au reușit să elimine balastul practicilor clandestinității: au continuat să fie dogmatici, vicleni și chiar cruzi Între ei, nu doar față de adversari. Deletant discută cu competență aceste chestiuni. El subliniază (este o axiomă) că relația dintre PCR/PMR și URSS era la sfîrșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 de „dependență absolută”. Dej
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
echipă Giorgioiu Constantin în tri țări sau în Scrisori), având predilecție pentru un anume tip de personaj, de psihologie și discurs: omul simplu, de la țară, în primul rând orgolios, atent să nu se facă de râs, deștept (intuitiv), poate chiar viclean sau prost (neinstruit), inocent, încercând să se adapteze și să înțeleagă noua realitate (a societății urbane și „civilizate” din perioada de după 1944) prin intermediul unei percepții de ordin arhetipal. „Magicul” rezultă tocmai din această perspectivă a personajului-narator, care privește lumea cotidiană
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
din timpul revoluției din Ungaria), dar mai ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori mai brutali sau mai „stilați”, așadar mai vicleni, directori și ofițeri politici cu porniri sadice, gardieni proști și răi, dar și unii omenoși, în stare să fraternizeze cu deținuții. Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare, ce nu ocolește gesturile și cuvintele obscene, sau
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „Revista de filosofie”, „Manuscriptum” ș.a. A mai semnat versiuni românești din scrierile lui Francis Jammes, Thomas de Quincey, Heinrich Mann și a tradus în limba franceză Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu. Romanul Nevinovățiile viclene, pe care revista „Viața românească” l-a publicat în 1920, rod al colaborării cu Luca I. Caragiale, este o tentativă, în linii mari reușită, de analiză a psihologiei adolescenților. Efortul de depersonalizare a stilului face greu detectabile contribuțiile proprii ale
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, I-II, Paris, 1938; ed. București, 1938; ed. (Eul și lumea), tr. Mariana Noica, îngr. Gh. Vlăduțescu, București, 1984; Amintiri, București, 1968; Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Luca Ion Caragiale), București, 1968; Despre câteva absurdități folositoare, București, 1971; Eseuri, pref. Șerban Cioculescu, București, 1971. Traduceri: Thomas de Quincey, Spovedania unui mâncător de opiu, București, 1946; Francis Jammes, Romanul unei fete pătimașe, București, f.a
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]