1,948 matches
-
gura roșie, de culoarea cărămizii arse, era fermă, exprimând bravură: o nobilă fecioară aflată înaintea execuției. Și Lizzie arăta mai bătrână, oricum mai bătrână decât fetișcana băiețoasă, radioasă și năstrușnică de care-mi aduceam aminte. Dar fața ei avea o viclenie prudentă, reținută, care-i dădea formă și o făcea încă frumoasă, cu fruntea-i înaltă și linia impetuoasă ce luneca spre nasul delicat, aproape răsfrânt. Ochii căprui, luminoși, erau încercuiți de roșeața unor lacrimi de curând vărsate. În timp ce o priveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-vă unul altuia, și felul în care vă vorbeați!... am spus într-o ultimă izbucnire de exasperare și trebuie să mărturisesc mânat totodată de dorința de a o răni. Calma ei stăruință îndărătnică și, acum, această expresie de superioritate și viclenie mă scoteau din sărite. — Ce vrei să spui? — Am ascultat, m-am ascuns sub fereastră și v-am auzit pe amândoi discutând, am auzit vocea lui grosolană, felul lui brutal de a te teroriza, l-am auzit cum striga la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este faptul că, la un moment dat, pentru a-mi ușura mie situația, am hotărât, aproape pe ascuns, că o consider pe ea drept o mincinoasă. Pentru a mă ușura de povara propriului meu atașament torturat, am început, cu acea viclenie caracteristică egoului uman care se autoprotejează, să văd în ea o biată scorpie isterică; și mila degradantă pe care i-o purtam, și în care mă străduiam să văd un soi de compasiune spirituală, a fost începutul de cale al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe activistul de partid. Muncitorii scoși din fabrici și trimiși la sate ca activiști, lucrau pentru noul regim. Ziarul „Opinia”, joi 2 ianuarie.. relua o declarație a Guvernului: „...Nu vom face socializări și nu vom înființa colhozuri!”, a declarat cu viclenie domnul P. Groza primul ministru al țării. Totuși, țăranii forțați au început să iscălească pentru intrarea în „Colectivă”. Odată ce problema moșierimii a fost „rezolvată”, prin expropriere; pasul următor era lichidarea gospodăriilor de frunte ale satelor, a așazișilor „chiaburi”. Au început
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
puțin, ca să îți păstrezi ușurința! Rămâi personaj. Nu se cântă niciodată aria aceea cu voce de Azucena! Cine ești? O prințesă superbă, cea mai fascinantă femeie de la Curtea Spaniei și povestești despre un trecut maur, numai dantelă și senzualitate și viclenie. E un moment fericit, poate singurul din operă. Dacă îmbraci haina mezzosopranei sumbre și cu prune în gură, adio și-un praz verde! — Adalgisa din Norma? — Grea, dar o iubeam foarte tare, pentru că mă scotea din repertoriul meu curent. Trebuie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
vadă lumea ce martiră a fost ea, ori să-i spună, în sfârșit, ceea ce intenționa chiar din prima zi: „Ce, crezi că eu n-am știut că mă înșeli? Dar m-am sacrificat pentru copii“. La bătrânețe, profund afectată de viclenia domnului Capră, care precis avusese zeci de amante, fiindcă altfel nu s-ar fi chemat bărbat, i-a spus: „Ce proastă am fost! Trebuia să te înșel și eu! Nici nu știi câți m-au curtat. Ce câștigam dacă te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Statul și propaganda, Călin Hentea • Transilvania reîntoarsă (1940-1944), Ablonczy Balázs • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu 1 Vezi și Richard G. Lipsey, K Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999, pp. 56-58. 2 Jesús Huerta de Soto, Băncile centrale și sistemul de free-banking cu rezerve fracționare, www.mises.ro, p. 1, " Problema
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
URSS, și așa tensionate, n-aveau nevoie de motive în plus pentru iritări ale "marelui urs". Celălalt capitol, "traduceri", era și mai impracticabil. Cum să traduci în română o carte scrisă... în limba română? A fost nevoie să apelăm la vicleniile de rigoare, inventând un nou capitol, intitulat "alte lucrări", pe care l-am ornat cu titluri... derutante. O carte a lui Fl. Gheorghiță despre OZN-uri, după care urma cea a lui Grigore, cu un titlu la fel de... astral, "Steaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spre a deveni "mai juste!"), cere acces liber la presa străină și racordarea la pulsul literaturii universale, solicită valorificarea moștenirii literare și-și permite să discute mult mai nuanțat o temă tabu: libertatea de creație. Cei ce cunosc perioada înțeleg vicleniile prin care semnalizarea la stânga ascundea tentația, dacă nu chiar și intenția, virajului spre dreapta: după ce conturează un tablou întunecat, apăsător, sufocant, al vieții culturale românești, Ralea, spre a drege oarecum busuiocul, conchide că lipsurile n-ar fi de natură structurală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
simt o umezeală neplăcută pe partea superioară a labei piciorului. Cad iar pe mână, se umflă. Diabolic aparat: arată ca o capcană micuță pentru vulpi, cu două fălci în loc de trei. Mă duce gândul la o plantă carnivoră. E ascunsă cu viclenie printre tufișurile de ferigă. Nu pricep cum de nu s-a prins niciun animal. După șocul inițial îl examinez mai înde-aproape: "îndepărtarea sau dezactivarea aparatului se sancționează. Proprietatea Insp. de Stat pentru Animale". Trebuie să fie o găselniță a lui
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
musique en Hongrie, 1859) susținea aceeași idee, dar dădea o altă explicație : „Pentru că În ultimele douăzeci de secole și-au reprimat toate sentimentele, având grijă să ascundă tot ce ține de inima lor și să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii, evreii pot studia artele, dar n-au Învățat niciodată să creeze” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Publicistul antisemit Edouard Drumont (La France Juive, 1866) scria că „semiții nu au dat nici un geniu”, pentru că „omul de geniu este o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
României În 1879 -, dar „neobosit Întru Îndeplinirea misiunei sale” <endnote id="(465)"/>. Cam În aceiași termeni scria În 1859 maghiarul Franz Liszt despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că evreii sunt inteligenți (prin „ascuțirea minților elevilor”), dar fățarnici (prin „nevoia lor imperioasă și permanentă de a ascunde adevărul”). Acestea ar fi caracteristici cultivate de evrei (prin natura credinței lor), dar devenite „instincte” (ei se nasc, chipurile, cu o „viclenie naturală”, specifică unor insecte parazite). Astfel de „daruri [În]născute și cultivate” i-ar face pe evrei foarte bine dotați „pentru negoț”, „pentru presa politică” (ei fiind „bandiți ai condeiului”) și pentru „profesiunea de avocat” (ei având „darul de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu seamănă de loc a ovreiu [...]. N-are nici agerimea de minte, nici istețimea, nici Îndrăzneala ovreilor, nici mai ales ahtiarea lor după bani” <endnote id="(766, p. 137)"/>. Unii scriitori au asociat „viclenia naturală” a evreului cu cea a vulpii din blana căreia se fac tradiționalele căciuli evreiești. Astfel, șiretenia este localizată atât În capul evreului, cât și pe capul lui. „În Bucovina mai puteți vedea evrei purtând blană de vulpe la pălării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și „mai cerebral popor”, dar și „cel mai obraznic”, caracterizat prin „vampirism”, „agresivitate”, „cinism” etc. <endnote id="(512, pp. 130-144 ; vezi și 513, p. 222)"/>. „Evreii se bucură de reputația unor inteligențe alese, din care n-ar fi lipsind nici viclenia, dusă la nevoie până la diavolism”, scria În 1937 F. Aderca, preocupat de imaginea evreului În ochii românilor. „Această reputație nu e susținută numai de dușmanii evreilor - În scopul de a-i prezenta cât mai periculoși -, dar chiar de bieții evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dușmanii evreilor - În scopul de a-i prezenta cât mai periculoși -, dar chiar de bieții evrei Înșiși” <endnote id="(510, p. 119)"/>. Clișeul pozitiv basculează În contrariul său, păstrându-și totuși caracterul stereotip. Inteligența evreului, se crede, Îi face viclenia mai primejdioasă. Sociologii au observat existența acestei teme antisemite : „Evreul este o amenințare serioasă tocmai pentru că este un adversar valoros” <endnote id="(424, p. 120)"/>. Așa cum observă Leon Volovici, Emil Cioran Îl elogiază pe evreu ca fiind un „adversar detestabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre evrei (Carmen de Iudaeis), o satiră care nu conține nimic altceva decât o sută de vicii ale evreilor, enumerate fără nici un comentariu. Printre ele se găsesc vreo patru atribute privind prostia evreilor și de două ori mai multe privind viclenia lor Înnăscută (682, p. 33). Cu alte cuvinte, pentru renascentistul polonez, evreul nu ar fi „inteligent, dar viclean”, ci „prost și viclean”. 712. Cronici și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), ediție Îngrijită de Dan Simonescu, Editura Academiei Române, București, 1967. 713
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Sate dispărute. Sate amenințate, Stelian Dumistrăcel • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea civilă, John Keane • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Terorismul, Jean Servier • Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane, Paul Dobrescu • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Prin culisele serviciilor secrete, Mària Schmidt În pregătire: Intelectualii și puterea, Vasile Boari, Natalia Vlas, Nicolae-Radu Murea (coord.) LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
a schimbat viața națiunii. Ea seamănă încă cu strămoșii ei și Europa mai are încă a se apăra împotriva sciților. Împărăția de la Constantinopol a fost altădată expusă pustiirilor lor; același pericol o amenință și astăzi, și toată puterea pe care viclenia o poate adăuga barbariei este întrebuințată pentru a o lovi. În toate războaiele de pe urmă, fruntariile ei au fost rând pe rând cotropite. Crimeea, Kubanul, provinciile Chersonului, Oczacovului au căzut în puterea Rusiei și când puterea a dat greș în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia ei este de o perfecțiune monstruoasă. De aceea trebuie să ne rugăm necontenit, și ne păzește pe noi de cel viclean. Fiindcă aceasta-i cea mai deșteaptă creatură a lui Dumnezeu și-i cel dintâi personaj al lumii ce ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
revelată. Orice conținut, care va fi „turnat” În „forma” Întrebării, trebuie să se modeleze În spiritul ei. Răspunsul „se ascunde” in nuce În Însăși Întrebarea care este pusă, Încât și aici funcționează acel principiu pascalian - oarecum tăinuit, căci ține de „viclenia” rațiunii - și anume: „nu te‑aș căuta (În plinătate) dacă nu te‑aș fi găsit (În parte)”. Când plec la drum am deja o parte a drumului În mine, când doresc să-mi aproprii ceva fac deja corp comun cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Iar când s-a Întâmplat să găsesc o floare pe catedră, un gest de Încurajare din partea unui coleg, sau o anumită privire În ochii unui elev, acestea n-au făcut decât să zdruncine scepticismul sau neutralitatea unei așteptări, afișate cu viclenie mai degrabă din motive tactice (temerea de a nu fi decepționat) decât de evidența unor stări de fapt. N-aș putea spune că nu am avut satisfacții, dar nu pur profesionale, girate direct de meseria pe care o profesam. Ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și inițiații păzesc aceste presupuse secrete cu o viclenie imbecilă. De exemplu, iarba trebuie tratată, altfel rămîne verde și zgîrie gîtul. Dar Întreabă-l pe un fumător cum se tratează buruiana și o să se uite la tine cu un aer viclean și cretin și o să-ți bage o vrăjeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de mai multe ori. S-a uitat la mine cu o complicitate specială, cum se uită un homo la alt homo. Arăta ca un vas din ăla de teracotă În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să bem ceva și a comandat Coca-Cola. Mi-a spus că-l cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prea multe pentru a le putea pomeni. * "Opera magna" a profesorului Nae Niculescu a fost Spitalul de copii din Iași. Cine cunoaște, cu realizările și cu lipsurile lui, acest spital, își imagiează ce efort, câtă energie, ce inteligență și câtă viclenie a necesitat construcția acestui spital. Este greu de crezut ca în temelia acestui edificiu să nu se audă inima profesorului Nae Niculescu, inimă care a încetat să mai bată în 1985. La înmormântarea lui Nae au bătut, simultan, clopotele bisericilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]