1,839 matches
-
osteneală. Acestea trec pe lângă noi precum imaginile efemere care apar doar pentru a se risipi, lăsând În urma lor semnele adânci ale trecutului. Eram stăpânit de un impuls tainic, o voce lăuntrică ce mă Îndemna Înspre Orient, spațiu În care a viețuit primul om menționat În istorie și loc din care, pentru prima dată, cultura și-a răspândit cărările, unde arta și știința au Înflorit pentru Întâia oară; tot de aici religia, lumina noastră celestă, a Început să-și reveleze căile. Patriam
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Spirit, iar lumea este doar simbolul acestui spirit, deci noi trăim în Cuvânt, iar acesta dispersat pretutindeni ne face pe noi să vedem opera magna creată de Dumnezeu. Aici, sensul mântuirii își dezvăluie dimensiunea sa supracosmică și supratemporală. Blake: "omul viețuiește prin frăție și dragoste universală. Veșmântul oricărei forme în veșnicie este lumina... iar ea se cheamă libertate. Libertatea este deci lumina omului în veșnicie". Cetatea n-are nevoie de soare, nici de lună, să o lumineze, căci o luminează măreția
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Poetul cavaler din timpurile medievale visa la cucerirea infinitului sentimental. Sunt armături greoaie și bulgări albi de var și schelării mișcate de-o tăinuită febră. Crescând pe locul aspru și-n liniște avar, se-alcătuiește casa, vertebră cu vertebră... Ei viețuiesc în miezul unui poem intens, ce-n furtunoase ritmuri se zămislește încă. A scăpărat un fulger. S-a luminat un sens. Țâșnesc din zid efluvii de forțe, ca din stâncă. Parc-ar trăi-n geneză, pe-o stea cu zimți
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu mai e în niciun fel dincolo de ei și nu mai reprezintă parte integrantă a existenței, pentru că nu sunt suficient de instruiți încât să își folosească agilitatea motorie pentru a se curăța ei înșiși de tina zilelor în care au viețuit ceva mai bizar decât ar fi trebuit. Și norma de conduită e o formă de uitare, pentru că, de vreme ce numeroasele principii invadează sfera comportamentală a individului, acesta uită în formalitatea de care dă dovadă un fel de parte a sinelui, încălcând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
răul s-a instalat în lume"59. Starea primordială a omului a fost, deci, una de necunoaștere, de bine și echilibru datorat acestei necunoașteri, în care nu exista curiozitatea ca manifestare specifică. Este starea de puritate absolută în care omul viețuia alături de animale și nu avea deprinderi diferite legate de folosința lucrului sau uneltei. În această stare, omul percepe lumea într-o perfectă unitate, într-o nediferențiere funciară, nealterată de detalii sau accidente. Când conștiința omului a deosebit lucrurile, prin detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Dincolo de recunoașterea liberului arbitru, trebuie să ne recunoaștem dependența de natură și lumea înconjurătoare. Cercetările matematice 827 ale comportamentului uman din cursul secolului XX ne-au convins că suntem ființe predictibile, cu un comportament natural, profund integrat cosmosului în care viețuim. Există, din această perspectivă, un gen de devenire, de darwinism social și economic. Nu spunem lucruri noi. Matematica era considerată principiul "originar al tuturor lucrurilor încă de pe vremea filosofului grec Pitagora"828. În dezbaterea despre contribuția lui Descartes la regândirea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
apariția civilizațiilor, situându-le cu 1000 de ani mai devreme, adică în jurul anului 4000 î.Hr. Vezi Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 68. Toynbee adaugă: Dacă am înțelege, prin istorie, întreaga perioadă de când viețuiește omul pe pământ, vom găsi că perioada în cursul căreia s-au născut civilizațiile, departe de a mai coincide cu durata vieții omului pe pământ, acoperă numai 2% din această durată, ceea ce înseamnă a 50-a parte din întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care conține toate ființele umane, ci pentru că prin "caracter" și prin permanența sa, acestea ocupă un loc alături de toate celelalte instanțe spirituale date în eternitate: originalitatea altor popoare, permanența umanității și a legii morale: Prin popor înțelegem totalitatea oamenilor ce viețuiesc laolaltă în societate, reproducându-se ca fire și intelect necontenit din ei înșiși și găsindu-se în întregime sub o lege cu caracter special, potrivit căreia se dezvoltă divinul din această colectivitate. Faptul că legea de mai sus cu caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
egal cu Metrodoros sau cu dedicatorii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Menoiceus. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că genul feminin și filosofia viețuiesc pe două planete absolut străine. 16 Puteri ale contractului hedonist. Ceea ce domnește în Grădină, dar și în relațiile dintre indivizi, fie că fac parte sau nu din comunitate, este contractul. Trei maxime capitale vorbesc de el - altfel spus, o cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și XI, acest voievodat (ducat) a fost cucerit de unguri, care căutau mereu expansiunea spre est. Localnicii din Cuvin și-au mutat locuințele pe deal, de frica popoarelor năvălitoare, fiind ascunși de pădure. Drecin afirmă că locuitorii satului Cuvin au viețuit mai bine în perioada aceasta decât după venirea regilor unguri. Când regii unguri au stăpânit peste cele trei voievodate din Transilvania, au dorit o delimitare a teritoriilor pentru a clădi o organizare administrativă bazată pe legi care să fie în favoarea
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
dată”. În felul acesta fiecare Persoană este unică și irepetibilă. Faptul de a fi unic se justifică printr-un ethos, acea ființă morală care atribuie Persoanei o valoare individuală, făcând prin aceasta ca ea să aibă caracter de unicitate. A viețui reprezintă faptul de „a trăi” al Persoanei, prin trupul carnal; a exista reprezintă faptul de „a fi ca subiect sufletesc pur”. Acest fapt Îmi este revelat de conștiința de sine. Viața se află sub semnul principiului vital, care reprezintă factorul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sa fiind cea biblică, însă mult mai umanizată. Aceleași credințe propun imaginea, grandioasă, a cosmosului și pe aceea a vieții pământești, cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile fundamentale ale românului, modul lui de a gândi și de a viețui, o viață trăită în respectul unei ordini etice, cosmosul fiind o prelungire a sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
nici măcar demnitatea mioritică de a ne asuma destinul. De fapt, am pierdut sensul istoriei, pentru că nu mai avem ideile noastre, fălindu-ne cu fel de fel de formule de împrumut, iar "o societate fără idei nu are istorie, ea doar viețuiește" (Max Dimont). Societatea noastră a devenit informă, constrîngerile se multiplică, marile mize par să ne scape, iar jocurile se fac peste capul nostru. Capitalismul vestic trece peste noi, Rusia va deveni capitalistă înaintea noastră, în pofida unor greutăți mult mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Mamin-Sibireak. Preocupat de relația dintre om și natură, Z. își axează schițele, povestirile și publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru Dumnezeu. Dacă nu ating ei nici această țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și gândul la moarte, celei de-a doua, supunerea și ocara, iar celei de-a treia, îi opune defăimarea neîncetată de sine1<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
cărții? Limpezirea acestei relații este capitală pentru calificarea umanismului profesat de N. B. și, după el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al întregului Ev Mediu) între hieratic (hieratismul celor ce se roagă - oratores) și dinamic (dinamismul luptătorilor - bellatores), între idealul ascetic și pornirea epicureică, cărturarii români își însușeau viziunea religioasă prin lecturi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
operele, chiar dacă era Întocmit un singur exemplar ce urma să fie așezat undeva pentru a fi consultat: așa se spune despre Heraclit că și-ar fi depus faimosul tratat Într-un templu și poate din acest motiv tratatul a supra viețuit pînă la jumătatea secolului al IV-lea, cînd l-a citit Aristotel (vide Diogenes Laertios IX 6). Copiile se mul tiplicau și se răspîndeau probabil Într-un mod limitat: se poate presupune că primele opere care să fi ajuns la
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
unchi care împletea coșuri din nuiele, țesea rogojini, se regăsește în picturile sale, precum și alte personaje din mediul rural. El și-a păstrat lângă suflet această pasiune pentru pictura naivă, pictură ce reprezintă cu autenticitate un univers prin care am viețuit de-a lungul istoriei. Dacă la început Valentin a practicat pictura ca joc, azi această formă de manifestare a eului său a devenit un modus vivendi. Timpul liber îl petrece în fața șevaletului și printr-o călătorie în transcendent, coboară acolo
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
urbană, inducând însă profunde disparități teritoriale ce au generat în cursul secolului al XX-lea, creionarea a două societăți paralele asimetrice. Dinamica în timp a restructurării ruralului inițial din Magreb este elocventă: în secolul al XIX-lea pe teritoriul Algeriei viețuiau 650 de triburi, iar în 1954 teritoriul era organizat în 3 departamente, în 1965 în 15 wilayate, iar astăzi există 48 de asemenea unități teritorial-administrative. În momentul obținerii independenței (1962) teritoriul algerian cuprindea 300 de unități comunale, în 1974 - 704
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
alt fragment, de data aceasta din Pseudo-Dionisie Areopagitul, Teologia mistică: „Iarăși urcând, spunem că dumnezeirea nu e nici suflet, nici minte și nu are nici închipuire, nici opinie, nici rațiune, nici înțeles. [...] Nu e nici putere, nici lumină. Nici nu viețuiește, nici nu e viață. Nu e nici ființă, nici veac, nici timp, nici nu există atingere spirituală a ei. Nu e nici știință, nici adevăr, nici împărăție, nici înțelepciune. Nu e nici unul, nici unitate, nici dumnezeire, nici bunătate, nici Duh
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lăsa omului o libertate lipsită de orice constrângere nu înseamnă a-i oferi privilegiul unei libertăți naturale, ci "a-l împinge printre fiare, abandonându-l într-o stare mizerabilă, cu mult mai joasă decât cea umană, asemănătoare celei în care viețuiesc animalele"103. Prin urmare, libertatea se fundamentează pe rațiune, aceasta îi face cunoscută omului legea naturală după care trebuie să se conducă. Dacă libertatea se întemeiază pe rațiune și lege, aceasta din urmă, la rândul ei, nu poate obliga decât
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mai rezistente la atacul acestui agent patogen. . 5.3.11.Cancerul negru al ramurilor Physalospora cydoniae Boala este caracteristică plantațiilor bătrâne de meri, peri, gutui și se întâlnește foarte rar pe cais, prun, cireș. După cercetările mai recente, ciuperca poate viețui saprofit pe numeroase specii lemnoase. Boala a fost semnalată prima dată pe fructele de măr de către C.H. Peck (New-York, 1879) iar pe frunze de către J. Alwoode, în 1892. Astăzi ciuperca atacă mărul în toate țările din zona temperată, fiind prezentă
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
aplicarea legii, dar nu se sfărșește cu ea. Continuă cu educația și schimbarea de mentalitate. Greu, foarte greu, ca să nu spun imposibil. Românul trebuie schimbat. Or, românul din Italia nu există. Există românii din Italia. Ei sunt foarte diferiți. Acolo viețuiesc oameni neâmpliniți profesional, șomeri de cea mai bună credință nevoiți să se exileze pentru a căștiga un ban adevărat pentru ei și familiile lor, extraordinari specialiști, intelectuali de cea mai bună condiție etc. Forța de lucru oferită după 1990 de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vorba de ideea că lumea are totul în ea dintru început. Noi vedem însă doar ceea ce am fost deja pregătiți să vedem. Chipul lumii e mereu schimbător pentru că noi înșine suntem așa. Mentalitățile noastre creează lumea în care trăim. Dacă viețuim crispați sub semnul fatal al nesfârșitelor crime otevizate, dacă citim viața doar prin grila apocaliptică a războiului din Gaza, dacă suntem blocați de posibilele urmări ale crizei mondiale, atunci așa va fi și viața noastră! Un trist și nedisimulat amestec
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]