1,834 matches
-
peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată, devenită străină, ostilă uneori, lipsită de principii ordonatoare sau de semnificații. Salvador Dali „Timpul ireversibil” “Valorile ghid” se relativizează într-o “morală a ambiguității” ce deturnează totul în deriziune și grotesc - un grotesc care nu rezidă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai bine zis, scara ce duce spre adevărata mântuire. Scara se afla În el, rezemată de un zid prăbușit În bezna de nepătruns. Bezna nu-l Îndepărta Însă pe Oliver de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Întretaie cu cele ale timpului trecut pentru a alcătui o buclă a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît irealitatea ce se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda să parcurgă același drum? Care era diferența dintre eu și un alt eu? De ce spiritele nu pot migra din timp În timp dintr-un trup În altul, pentru a se Înțelege și a se armoniza, și se limitează să viețuiască doar Într-un sigur lăcaș, care, oricât de larg și generos ar fi, nu le poate conferi decât un anumit mod de a percepe realitatea? Cum ar putea Înțelege bărbatul femeia și femeia bărbatul odată ce-și Închipuie că simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Apa era bună doar pentru acvariu, unde Înotau cei doi pești, dar și acolo, pentru a-i Întări esența, Noimann era nevoit să adauge votcă sau coniac Alexandrion. Peștele mare Îl Înghite pe cel mic sau viceversa. Universul În care viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să fie umplută cu ceva. Și cu cât o umpli, cu atât gaura simte nevoia să fie umplută și mai mult. Dacă bagi degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și el a trebuit să-și modifice calitățile caracterului. I-a fost frică, frică, tot timpul. Și Încercând să se adapteze ai văzut ce-a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu grijă pe pat alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E greu oricând, chiar și visând, E greutatea unei zbateri Din cercul fără de abateri În care viețuim arzând... Când, rareori liniștitoare, Zări, trec peste-un decor știut, În noi un paradis pierdut Se-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
ar opune inamicii creștinismului. Legionarii sunt citadela permanentă și focul nestins al nădejdii românești! Noi trecem cu părinții, plecăm cu ei în moarte, dar urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întîmplările pline de haz din viața istețului școlar-negustor Mogîldea. Cum?! Era cu putință oare ca acest iubit poet să moară? Nu ne venea să credem. ― Să nu uitați, copii, vorbi mai departe nea Tomiță: Vlahuță a fost prieten și a viețuit ani și ani alături de cei mai de seamă scriitori români... L-a cunoscut îndeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea și Caragiale au fost nedespărțiții 1ui prieteni. A tăcut câteva clipe, apoi a adăugat: ― M-am gândit că ar fi frumos din partea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc încă din copilăria lor, i-am urmărit cum s-au înălțat an de an, ajungând să umbrească etaj după etaj, semețindu-se acum să depășească etajul șase. Până în urmă cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
făcut copii cu o vară a tristului soldat Cocrișel (căruia, până la urmă, i-a răscumpărat libertatea). Când sărea peste măsura obișnuită la băutură, bătrânul valon grecizat și Împământenit pe-aici bolborosea pe limba lui de acasă stihurile unui poet-tâlhar ce viețuise pe la Paris cu vreun veac și jumătate În urmă. Uriașul și stufosul arbore genealogic, ale cărui ramuri și rămurele nu le poate nimeni cuprinde, nu s-a oprit nicidecum din crescut. Memoria ascunsă se păstrează și se transmite din generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor. $23 1. Pavel s-a uitat țintă la Sobor și a zis: "Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta..." 2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură. 3. Atunci, Pavel i-a zis: "Te va bate Dumnezeu, perete văruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și constat că e mare lucru să fii un remarcabil bucătar, precum „Măria-sa Boul”, din volumul în discuție. Titlul e incitant, cu o adresă și o țintă directă, raportat la o epocă nu prea îndepărtată, când, tuturor celor ce viețuiam pe meleagurile mioritice, ni se impuneau anumite meniuri delicate, preparate tuturor din „capete, gâturi și gheare (scurmace) de pui și chiar râturi și picioare de porc de la genunchi în jos”. Și noi, „fericiții de atunci”, ne băteam ore în șir
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tipărite s-a reamintit originea romană și unitatea de neam și de limbă a românilor, iar unele traduceri prin frumusețea limbii și a capacității de evocare s-au impus și au rămas ca adevărate monumente literare. În chiliile mănăstirilor au viețuit caligrafi și miniaturiști care, cu talentul lor au copiat și decorat textele sacre. Alți călugări au avut talentul de a făuri obiecte din metale prețioase, alții au realizat broderii cu fir de aur și argint. Unii și-au exprimat talentul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
starețul de la Hadâmbu. Este ucenicul cu care părintele Mitrofan s-a mândrit cât a trăit, deoarece l-a ascultat în tot ceea ce a făcut la această reînființată mănăstire. În anii de păstorire a arhimandritului Mitrofan Băltuță, la Mănăstirea Cetățuia a viețuit discret și smerit un mare duhovnic al Iașului și al Moldovei, părintele Protosinghel Teofan Merlă. A fost duhovnicul, rugătorul și povățuitorul întru Hristos a multor credincioși, vreme de mai bine de 50 de ani. S-a născut la 8 septembrie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unui stat național maghiar, pe ruinele neamurilor neungurești.” Deci Goga atenționa de atunci că națiunea maghiară încearcă să se ridice pe ruinele neamurilor neungurești și de aceea caută pe orice cale să ruineze spiritul național al națiunilor pe teritoriul cărora viețuiesc. Dar maghiarii sunt conștienți, că viețuiesc pe teritoriul unei națiuni infantile, care refuză constant maturizarea și care îmbrățișează imediat orice obicei adus de peste mări și țări cum ar Sfântul Valentin, care nu este în calendarul ortodox sau și mai nou
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
neamurilor neungurești.” Deci Goga atenționa de atunci că națiunea maghiară încearcă să se ridice pe ruinele neamurilor neungurești și de aceea caută pe orice cale să ruineze spiritul național al națiunilor pe teritoriul cărora viețuiesc. Dar maghiarii sunt conștienți, că viețuiesc pe teritoriul unei națiuni infantile, care refuză constant maturizarea și care îmbrățișează imediat orice obicei adus de peste mări și țări cum ar Sfântul Valentin, care nu este în calendarul ortodox sau și mai nou circul ilar, numit Haloween pe care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gândul. Apoi așa o vreme îi numai potrivită pentru a vorbi despre mănăstirea Socolei, una dintre puținele mănăstiri în care au trăit călugărițe. Dacă tot ai deschis vorba despre o asemenea mănăstire, poți să amintești și altele în care au viețuit călugărițe? Aș aminti că pe lângă această mănăstire se numără Metocul Maicilor, Biserica Curelarilor și, după cum se spune la începuturi, Biserica Sfântul Vasile ar fi fost mănăstire de maici. Până aici îi bine. Așa că încearcă să-mi spui ce îți amintești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în mirenie Cefut Manole, iar acum se află la sfânta mănăstire Galata și voiește să ia acele vii și grădini de la sfânta mănăstire Sfântul Sava”. Vodă îi dă voie călugărului să aleagă la care dintre cele două mănăstiri dorește să viețuiască, dar nici nu vrea să audă de înapoierea daniei făcute... „El să n-aibă treabă la acele vii, nici grădini, să fie călugării din... Sfântul Sava tari și puternici... și dacă ar voi el să-i turbure, ei să aibă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi”. Iată ce scrie, părinte, și grămăticul domnesc la „Vălet 7174 (1666) ghenarie 25”: „Un ispisoc de la Duca voievoda (Gheorghe) întărind mănăstirii Hlincei pe șase fălci de vii la Cotnari,... ca să aibă a ține și 15 liude
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care Hasan Îl desemnase să-i succeadă; el Însuși era chemat să devină, la moartea tatălui său, cel de-al patrulea Mare Maestru al ordinului. Dispunea de un avantaj considerabil asupra predecesorilor săi: născut după moartea fondatorului, nu trebuise să viețuiască sub teroarea lui. Studia locul În care trăia cu interes, cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadavre. Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp supraînălțat. Sub pământ viețuiesc comori și taine; la suprafață, pășuni. Într-o bună zi, va trebui să se descopere totul, să se dezgroape casele și străzile. Astfel eliberat, Samarkandul va putea să ne povestească propria-i istorie. Se Întrerupse. — Sunteți arheolog? — Nu. Orașul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și a îndoit antenele de televizor. N-aveam de unde să știu dacă la marginea orașului Roma nu viețuiau cumva porci mistreți, urși sau lupi. Ori, poate, extratereștri. Am uitat pe loc povețele iscusite ale indienilor și nu voiam decât să ajung cât mai repede la tata. Dar nu mă depărtasem prea mult, când am auzit din nou geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Între regatul Agartthei și Sinarhie...” „Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți știu că Agarttha a fost fondată acum șase mii de ani, la Începutul epocii lui Kali-Yuga, În care viețuim și actualmente. Misiunea ordinelor cavalerești a fost Întotdeauna aceea de a menține raportul cu acest centru secret, comunicarea activă Între Înțelepciunea Orientului și Înțelepciunea Occidentului. Iar În acest caz e clar unde trebuie să se producă cea de-a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]