1,302 matches
-
demonstrației sale din eseul Câteva păreri, el aduce disocierea între "infinitul mare" și "infinitul mic", consecutivă cu această poetică a oglinzilor sferice. Pentru a discerne "esența stilului" în contextul macroși microcosmosului (abilitatea individului de a se strecura în ritmul propriei viețuiri și în ritmul lumii). Caragiale preia exemplul eminescian al picăturii de rouă în care se reflectă tot văzduhul. Se mai întâlnesc cei doi scriitori și pe alte "teritorii", mai mult în abordarea structurilor de contrast. Antitezele, în concepția lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care a fost investit să păstreze în echilibru drepturile și îndatoririle acestuia, o fundamentală antiteză eșuată, disputa tranșându-se pentru omul modern în favoarea drepturilor, o uriașă eroare cu un echivalent paremiologic românesc pe măsură: "a-ți tăia craca de sub picioare". Viețuirea în afara adevărului și a libertății înseamnă eliminarea posibilității sacrificiale, deci, a iubirii și a modelului christic, ceea ce pentru Eminescu era de neconceput. Pentru el, martirul, eroul și înțeleptul trăiesc în adevăr (ș.a.), fiindcă ei sunt victime sacrificiale de bunăvoie, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin acte de rostire și gândire, prin făptuiri, într-o măsură mai potrivită decât cele desprinse din logos-ul formal? În cercetarea care urmează, este vizată șansa de a căpăta răspunsuri și la aceste întrebări. Ceea ce se află în orizontul viețuirii omenești, la un moment dat, este autorizat din perspectiva convențiilor formale instituite de gândirea autonomizată. Faptul că aceste convenții sunt luate drept elemente a priori ale constituirii oricărui gând, ale constituției oricărei rostiri sau făptuiri, pare a fi mai degrabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altă natură decât cele formale, sau care ar pretinde o "necesitate" structurală (gândirii) mai degrabă decât o simplă posibilitate de a fi a gândirii înseși. Dar problema acum ar fi următoarea: dacă știm cum ne raportăm la elementele orizontului viețuirii omenești, care este dominat de "tradiția eficace", aceea care atrage într-o anumită măsură atenția "contemporanilor" din orice moment al istoriei gândirii, aceștia, la rândul lor, socotind tradiția eficace semnificativă pentru "viața" lor, nu înseamnă nicidecum că știm și cum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istorică", fiindcă tocmai această știință a proclamat preeminența gândirii autonome pentru orice fapt uman (care accede la un sens), altfel spus, prioritatea faptului-de-a-fi-formal al gândirii, și tot ea a extins această valabilitate, inițial particulară, la tot ce ține de orizontul viețuirii omenești. După cum se vede, ceea ce numim "filosofie" (mai bine zis, "istorie a filosofiei") va constitui, în primă instanță, universul de discurs (logica aflându-se și ea în acest univers). Condiționările judicativului constitutiv vor fi dezvăluite în privința rostului lor filosofic. În
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Reglementările analitice și dialectice, socotite expresii ale dictaturii judicativului, reprezintă și ele "obiect de critică" pentru demersul acestei lucrări. Și nu doar în măsura în care operează în interiorul filosofiei, ci în genere, adică extins la toate gândurile, rostirile și făptuirile acreditate în orizontul viețuirii omenești, orizont "public" în esența sa. Evenimentul constituirii dictaturii judicativului, având înțelesul general de formalizare a logos-ului, reordonează însuși orizontul logos-ului, impunând drept dominante conceptele de adevăr, judecată, raționament, argumentare; logos-ul este rostirea, adică gândirea expresivă, enunțată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe care îl capătă toate aceste fenomene corespunde asigurării dominației unei părți a însuși spațiului public, asupra celorlalte părți, și ridicării la nivel de excelență a viețuirii umane în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, fapt care nu neagă, ci, dimpotrivă, pretinde "imaginarea" (constituirea imaginativă) a unui dincolo de acest orizont. Desigur, în contextul de față trebuie să ne limităm la indicarea formală a acestor fenomene, descinse prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
provoca această trecere, veritabilă schimbare de statut ființial; totuși, nu este vorba aici decât despre atașarea, prin discurs, la semnul prin care apare un lucru public în conștiința oamenilor, a unor semnificații tot publice, dar în acord cu exigențele corespunzătoare viețuirii omenești în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Simbolurile nereflexive pot fi ușor descoperite, astăzi, în cele mai diverse forme de exprimare publică (de tipul ideologiei); iată câteva, cu bună știință adunate din cât mai multe segmente ale spațiului public
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
erau prezente, în formele mai vechi ale ideologiei, dar nu ele constituiau temeiul, ci doar cele "naturale". Lista lungă a simbolurilor nereflexive, precum și coincidența nominală dintre acestea și anumite ființări veritabile, care se află în mod "natural" în orizonturile de viețuire omenească, în unitățile de viață umană, pot conduce către confuzii în privința conținutului ideologiei ca ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului și conținuturile celorlalte ipostaze ale acesteia, logica, filosofia, știința. Dar ieșim din confuzie pe o anumită cale: cercetând modalitățile proprii gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după normele unei unități de viață pe care istoria a îngăduit-o la un moment dat chiar ca fenomen public desigur, foarte limitat în "publicitatea" sa lăuntrică -, dar pe care a trecut-o, între timp, într-un orizont secund de viețuire omenească, față de cel propriu-zis public, și care tocmai de aceea poate fi reactivată tot public: este vorba despre învățământul filosofic esoteric din Antichitate și din vremuri mai apropiate de noi. Tăcerea "publică" a inițiaților este semn al gândirii. Cum bine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în funcție de specie. Această noțiune este cu atât mai cuprinzătoare cu cât o urmărim la animalele superioare și la om. Innenwelt-ul îi permite individului să-și găsească drumul în mediu și să se insereze într-o relație de comunicare, interes și viețuire pe care o are în comun cu semenii din aceeași specie sau cu indivizi din alte specii. Dacă ne referim la specia umană, putem lua ca exemplu modul în care un individ preia selectiv anumite elemente din mediul social în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu „vitalist“ al existenței comune, ci o invitație la asumarea exigentă a fiecărei experiențe de viață (de la artă și ritual la mâncare și îmbrăcăminte), din pers pec tiva actului spiritual care o instituie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
momentul în care își atinge scopul, practica filozofiei, înțeleasă ca „medicină a sufletului“, se auto-suspendă. Filozofia, spun stoicii, nu trebuie să fie nici teorie pură, nici trudnică exegeză de text. Ea trebuie să producă un îndreptar, o „tehnică“ a optimei viețuiri. Odată ce ai tehnica, nu mai e nevoie să filozofezi, pentru că nu mai e nimic de căutat. Or creștinismul recuperează tocmai prestigiul căutării. Și al aventurii individuale. El nu propune rețete, ci indică direcții. Nu se închide în reguli, ci se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lume? Ca și acum, ca dintotdeauna, și atunci, plantele și animalele sau, pentru cel care mă știe de mai Înainte, autotrofele și heterotrofele, au fost complementare, atât În ceea ce privește nevoile pe care și le doresc satisfăcute de mediu, cât și efectul viețuirii asupra acestuia. Urmarea firească este că ele nu-și pot Împărți egal puterea, ci poartă o luptă, cam În genul stângii și dreptei politice, dobândind rând pe rând hegemonia, a cărei exercitare le uzează atuurile, dând În același timp apă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar fin pulverizat, acoperit - fiecare particulă În parte - cu o fină peliculă de apă care, la rândul ei, Înglobează dizolvând, o câtime de aer. Așa vorbind, solul e un material entropic, o expresie a degradării. Firesc, căci el e rezultatul viețuirii unei mulțimi de organisme care, asociate În de-acum obsedanta biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei solului crește mereu. Am prins o vorbă din zbor: că’n sol există mai multe specii decât În leagănul vieții, care e apa. Mi se pare firesc. Căci În apă rezultatul viețuirii unei categorii oarecare de organisme, de pildă autotrofele, se manifestă rapid, evident inhibitor asupra tuturora, determinând „căderea“ lor de la putere și Înlocuirea cu altele. Iar fiecare schimbare e bună pentru a provoca speciația, nu conservarea rezultatelor ei. Solul e un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
microorganisme sau Între ambele. Cât privește partea animală a concurenței, ea ascultă de o altă biochimie, a feromonilor, adică a mesajelor purtate de un soi de parfum care atrage, alarmează, alungă, câte și mai câte, după caz. Și, cum orice viețuire naște deșeuri - cineva spunea că Natura s’a născut din materie, spirit și gunoi - omul nou trebuie să se descotorosească și de ele. Iar cu cât omul e mai „nou“, cu atâta produce mai multe. Dacă demult, puținele care apăreau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Luând În considerare și perfecționarea unor „conducte“ propriu-zise, doar drum pentru sânge, Închizând un circuit din ce În ce mai complet și complex pe măsura evoluției, menit a alimenta fiece celulă cu cele necesare traiului: hrană și oxigen, și a o „salubriza“ de deșeurile viețuirii. Dreptu-i, evoluția nu uită niciodată, iar etapa vaselor conductă și pompă deopotrivă supraviețuiește În arterele noastre, Înzestrate cu fibre musculare... Rămânea perfecționarea „pompei“. După avansuri și retrageri, de care e plină zoologia, firești căci Natura experimenta, Începe adevărata evoluție, odată cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
demult În instituirea unui An Nou primăvăratic, precum la romani. Doar că Natura nu doarme niciodată, darmite să moară. Cu toatele, ființele „lucrează“ asupra mediului, fiecare după feleșag. Nu doar omul, care-și atribuie - acum - sieși cele mai apocaliptice consecințe ale viețuirii lui, dar orice ființă degradează/mai degrabă modifică mediul În acest timp. O face chiar și pașnica și imobila plantă. Dar nici o ființă, nici planta abia invocată, nu știe ce urmează: autoinhibiția, consecință a „edificării“ unui mediu ostil; culmea, planta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin care transformă chimismul oxidant caracteristic epocii actuale a evoluției Terrei Într’unul reducător, specific epocii „copilăriei“ aceleiași planete. Noroc că Natura e Înțeleaptă și, cel puțin În zona temperată, trimite plantele la dormitor, toamna, În finalul și consecința efectului viețuirii lor. Dar efectul reductiv, care rămâne, este exact ceea ce-și doresc heterotrofele din sol, „săracii“ În ale energiei care, scutite de ochiul stăpânului vegetal, valorifică aceste deșeuri, resturi, adică ceea ce au Împrăștiat, scurmând dezinvolt ca găina Într’o grămadă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de porumb puse la Încolțit Într’o soluție nutritivă cu mult azotat au căpătat reflexe violacee: erau antocianii, semn că soluția devenise reducătoare. Și, Într’adevăr, analiza a dezvăluit azotitul. Dar eu știu că ăsta e un efect firesc al viețuirii oricărei plante. Desigur, nu tot azotatul pe care omul Îl Împrăștie pe ogor e folosit de plante. Unii spun că doar o treime. Restul e inevitabil transformat În azotit, mânat de apa ploilor pe drumul știut de ea spre râu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lase În urmă câțiva urmași, nu o droaie, sacul de semințe vânat de noi. Uneori, ca În acest caz, sunt deci necesare/se manifestă și mecanisme limitative, redundante la hibernala refacere a solului, ce constituie tot o neutralizare a efectului viețuirii plantei, mecanisme care acționează „instant“, nu doar sezonier, dar tot Întru menținerea aceleiași homeostazii a condițiilor de mediu. Și ce-am putea spune despre cultura mixtă care e borceagul, „cârdășia“ Între o monocotiledonată, orzul, cu cel mai puternic efect reductiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un heterotrof, bacteria Rhizobium, are un efect reductiv minim. Decât că e vorba, În cadrul unei relații Între autotrofe propriu-zise, din nou de un „autotrof“, excedentar energetic, parazitat de un „heterotrof“, deficitar energetic. Firesc deci ca autoinhibiția care se instalează consecutiv viețuirii exclusive a unui autotrof, orzul, via substanța alelopatică secretată În sol, să fie diminuată În cazul culturii mixte, cu urmarea firească a unei productivități superioare. Iar borceagul o demonstrează cu prisosință. Poate că ar trebui să găsesc și puricelui ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la om?“ Ciuperca nu face fotosinteză dar, mai mult, se colorează nu cu antociani și flavone ca florile, ci cu melanine, ca animalele... Dar ele, ciupercile, au un rol dosebit de important În Natură: ele mineralizează substanța organică reziduală a viețuirii celorlalți parteneri de biocenoză, făcând compatibilă substanța plantei, aceea care e „ștecherul“ Împlântat În sursa de energie primară - Soarele - a ecosistemului, a biosferei În genere. Permițând reluarea indefinită a spectacolului vieții. Dar, cum tot ce trăiește slujește de hrană altcuiva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
temă de mare actualitate, protecția socială a persoanelor ajunse în pragul unei vârste respectabile-dar și din cauza împrejurărilor- sunt determinate să apeleze la colectivitatea numita<Căminul de asistați sociali>. Dacă pentru animale, câini în special, există sau se inițiază posibilități de viețuire până la sfârșitul dumnezeesc, existând o seamă de Asociații sau Instituții de profil în domeniu care le protejează, cu atât mai mult omului îi este necesară grija cuvenită nu numai din partea Statului - obligat constituțional - dar și de către societate, de noi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]