1,115 matches
-
repetarea secțiunii I, care se va mai auzi pentru a doua oară - dar foarte prescurtată și într-un tempo mai rapid (presto) - trecând fără întrerupere în mișcarea următoare. Partea IV (allegro). Compozitorul sugerează aici dezlănțuirea înfricoșătoare a forțelor naturii: tunetele, vijelia. Este o muzică descriptivă cu momente onomatopeice, așa cum întâlnim și în încheierea părții II. Beethoven a scris intenționat în aceste pagini chiar și figuri ce nu pot fi executate în mod riguros, cu claritate, în tempo-ul indicat. Totuși expresia
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
tot spațiul din cubul negru a fost unificat, nu există demarcații între cameră și hotel, afară și înăuntru. Spațiul devine sunet: prezența frigului de afară, a ninsorii suedeze, a exteriorului e marcată doar de deschiderea frigiderului și de sunetul de vijelie care vine dinspre acesta. E-o lume de desene animate, cu mișcări bruște, expresii exagerate, cu răsturnări de situație comice, argou și sexualitate. Vezi lista ingredientelor dintotdeauna (de la Alge la Kinky ZoOne) pe care regizorul le pune în poveste, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în banal și business. Confruntați cu vitregia naturii, oamenii totdeauna au dat măsura posibilităților - mai ales a celor distructive. La Woodstock n-a fost cazul. Operatorii au prins imagini de o mare frumusețe cromatică și cinetică. Dacă mișcarea provocată de vijelie nu e balet, ceea ce fac oamenii după ploaie se încadrează într-un soi de dans, venit dintr-un reflex ancestral. O serie de inși fac un derdeluș pe noroi și se tăvălesc, parcă în elementul lor natural. Alții încropesc un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
bău cafeaua și ea un element de exotism cotidian, rătăcit pe meleaguri mai reci -, imaginația începu să lucreze în alt sens și asta îl bucura oarecum. Mai zăbovi câteva minute în restaurant, căldura și liniștea de acolo erau de preferat vijeliei de afară. Își aplecă capul, privind desenele ciudate formate în ceașca de cafea, încerca, distrat, să le descifreze mesajul. Parcă vedea ceva și totuși nu. Insistă luând-o de la capăt: un desen semăna cu un copac înflorit sau unul plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acustice produse în afara scenei, în culise, fiind, însă, într-un raport direct cu situația teatrală. în Macbeth, de exemplu, vin dinspre culise zgomote ce umplu noaptea agitată în care Macbeth, instigat de soție, îl ucide pe regele Duncan. Ele reprezintă vijelia ca un corolar al crimei, răul provocat de om se repercutează asupra naturii perturbându-i elementele. La crima împotriva firii, macrocosmosul răspunde prin furia și haosul stihiilor. Modalitatea fundamentală de expresie dramatică este dialogul. Ca mod de expunere și de
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie? GS. Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce vreau să pun stavilă minții. Mi se pare că mintea e un motor prea stângaci pentru a explora ariile de interes pentru mine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să dea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o bucurie cu atât mai intensă cu cât stavila ni s-a părut mai de netrecut. Sublimul presupune deci o disproporție puternică între forțele noastre și covârșitoarea lui măreție, care, numai după o luptă biruitoare, ne devine accesibilă. Izbucnirea unei vijelii, ce ne surprinde în mijlocul câmpului, ne violentează în primele clipe și ne dă impresia de nimicire, dar în clipa următoare, după ce ritmul nostru lăuntric s-a dedat cu suflul ei uriaș, trăim un sentiment de exaltare, de parcă noi am dezlănțui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate îi o proiectare a acestei voințe. în jurnalul său, auto-analistului Henri-Frédéric Amiel spune : "Un peisaj este o stare de spirit", între om și natură există legături evidente, simțite foarte intens (dar nu exclusiv) de romantici. Eroul pătimaș, furtunos înfruntă vijelia, iese în furtună, în vreme ce un suflet senin preferă un cadru însorit. De asemenea, cadrul poate fi un element determinant masiv - mediul privit ca determinant fizic sau. social, ca o forță pe care individul nu o poate influența decât într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe care țăranii le lucrau pentru el) și acordă fiecărui țăran o bucată de pămînt numită tenure 12 (al cărei stăpîn excepțional rămînea). Or, numeroase castele feudale au fost devastate, țăranii au fugit, iar pămînturile au căzut în paragină. După vijelie trebuie începută refacerea domeniului, înainte ca o nouă tragedie să nu pună piedici efortului de reconstrucție și să amenințe supraviețuirea ansamblului. Dar această reconstituire a domeniului are loc în împrejurări nefavorabile pentru seniori. Lipsa mîinii de lucru determină pe proprietari
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
convocării vreunui sinod general. Papalitatea, care apare tot mai mult ca o simplă putere politică, cade în nepotism și desfrîu, odată cu Inocențiu al VII-lea și Alexandru al VI-lea Borgia. Peste această Biserică în plină destrămare se va năpusti vijelia Reformei. Bisericile naționale și ereziile Lunga criză care zguduie papalitatea nu rămîne fără consecințe în organizarea și funcționarea Bisericii. Cu atît mai mult cu cît nașterea statelor naționale în Europa de vest și aspirațiile naționale în Europa centrală se repercutează
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
limba latină. Prin aceasta ei încearcă să lipsească Biserica instituțională de rolul ei de mediatoare obligatorie a Mîntuirii. În afară de aceasta, ei critică ritualurile formale, închinarea la sfinți, ba chiar și autoritatea spirituală a Bisericii, în acest sens, umanismul anunță deja vijelia Reformei. Amplă repunere în discuție a regulilor și valorilor pe care s-a bazat Europa în timpul Evului Mediu, în ciuda diferențelor lingvistice sau rivalităților dintre prinți, umanismul se răspîn-dește în toată partea occidentală a continentului. Prefigurînd mișcarea Iluminismului din secolul al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fragile ?i ele nu pot servi că fundament edificiului social. A lucra la restaurarea unei anumite autorit??i, a reda un sens sacrului �n via?a social?, a favoriza o �ntoarcere la comunitatea original?, acestea erau, la ie?irea din vijelie, obiectivele contrarevolu?ionarilor, care credeau c? pot ?ine �n acest fel piept adversarilor lor politici, liberalilor. De la Ideologi la Saint-Simon Liberal, liberalism, f?r? �ndoial? nu exist? termeni care s? fi cunoscut accep?îi at�ț de divergențe. La �nceputul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Știam că pe ruta aceasta, de câteva zile, avioane Rata patrulau fără încetare atacând avioanele de transport germane. La <greu descifrabil Katargi?> se cunoșteau urmele lăsate de vizita ce făcuseră cu o seară înainte. 14 Oct <sic> <1941>. Frig, ploaie, vijelii ce îndoaie aripile morilor de vânt. Ne apucă pe toate un dor de casă nemaipomenit, cu atât mai mult cu cât stăm în inactivitate. Dar ăsta este un semn bun. Cu cât mai puțină nevoie de avioane sanitare cu atât
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
oameni cu o anum ită stare. O suplimentam cu mămăliga prăjită. Sau chiar așa rece, după cum ne organizam activitatea și modul de a ne hrăni. Odată, după ce terminasem de cărat ulcelele cu povirla în beci s-a stârnit o mare vijelie. A pornit un vânt puternic, iar pe cer au apărut niște nori negri-negri și o ploaie torențială, care ne-au luat pe nepregătite. Dar, parcă, omul poate fi, vreodată, pregătit pe deplin în fața naturii dezlănțuite? Am fugit repede în casă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fără să scoată o vorbă. Grigore îl asigură că Nicolae nu trecuse încă pe-acolo, dar că va trece sigur, înainte de a merge la șeful gării care îl invitase la masă. Așteptându-l, locotenentul se așeză la pian. În timp ce cânta, vijelia proiectă înăuntru un bărbat pe cap cu o căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și mai repete invitația, se lăsă dus fără să protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Primăvară la Bugaz. Locotenentul se întorcea, frânt de oboseală, peste plajă, cu calul la pas. Nu se uita spre mare, pe care soarele o făcea orbitoare, privea absent înainte. Până dincolo de marginile privirii, în adâncurile spațiului geografic, aflat în plină vijelie. Se băteau pe mări și oceane, se băteau în nord și se băteau în vest. Se băteau în toate colțurile pământului și se vor tot bate... Masive concentrări de trupe erau semnalate în regiunile Kievului și Odessei, iar dincolo de frontieră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip îngust și sever de vestală, își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cartea înapoi. Privirea ei blândă deveni străpungătoare: am descifrat corect semnul înscris pe fața ta! Și mâna ei duse clinchetul inelelor, ca pentru a verifica stabilitatea cocului, la ceafă, acolo unde aristocrata rusă simțea un suflu fierbinte și, simultan, înghețat: vijelia o ajungea din urmă, dar ea nu mai avea nici putere, nici loc unde să se ducă. Se despărțiră animate una față de alta de o ostilitate pe care o hrănea sentimentul obscur al unei afinități secrete. Gabriela se duse drept
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noului cabinet. Până la această demisie fusese iadul și în Parlament, și în presă. În presă, generalul Radu Mihai, ministrul de Interne, a fost acuzat că a furat un ceasornic de la un ofițer. În Cameră, debutantul Nicu Filipescu a strigat în mijlocul vijeliei: — Nu mai putem tolera ca pe banca ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între timp, urletele vijeliei își coborâră glasul. Zbuciumul văzduhului se mai potoli. Un tunet îndepărtat abia se mai auzi. Noi am ajuns cu bine acasă. O baie caldă m-a readus la realitate. Părinții erau înspăimântați. Nu-și mai puteau reveni. O droaie de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica lui Wilfriede, agitându-se Împreună cu alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă fiartă de care erau agățate multe pânzeturi albe. În clipa următoare intră ca o vijelie În odaie și moașa, bătrâna moașă care Îi adusese și pe ei pe lume, și ceru prosoape curate. și ea avea ochii roșii. Urs se năpusti asupra ei, apucând-o de mână, și Întrebă cu glas răgușit ce se Întâmplă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sprinteneală de mult uitată de la pupitrul unde verifica niște socoteli cu acea minuție care-l făcuse bogat cu ani În urmă pe bunicul său, azvârlind cu furie pana de gâscă, astfel Încât tot pergamentul se umplu de pete. Trecu ca o vijelie În odă i ța de alături, unde, printre bucoavne, suluri de pergament și lăzi uriașe, trona prietenul și omul lui de Încredere, Solomon din Mainz. Acesta avusese odinioară un birou Înfloritor În orașul de pe malul Rinului și nu puțini nobili
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]