2,160 matches
-
acest caracter instantaneu este indiciul unei formațiuni reacționale patologice (1973). Isabelle a manifestat încă de la 5 ani anumite „tendințe erotice foarte accentuate, atingându-se fără nici o pudoare și mergând până la a-i cere mamei să o mângâie pe pântece. Era vioaie, dar dezordonată și murdară. La șapte ani, s-a schimbat brusc, spălându-se foarte des pe mâini și manifestând obiceiuri de ordine și curățenie ce contrastau în mod straniu cu felul ei anterior de a fi. Să subliniem că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Reuniunii Femeilor Române”. Oradea - 1925-1939 După ce Reuniunea reușește a se consolida din toate punctele de vedere, având la bază un capital moral foarte apreciat și un capital material însemnat, ea continuă a urca calea activității sale într-un ritm foarte vioi, spre culmi, spre apogeu. În anul 1925, se retrage din prezidenție doamna Elena Horvat, fiind aleasă - în urma meritelor sale nepieritoare - de prezidentă de onoare, iar în locul ei ajunge în fruntea Reuniunii o energică româncă, bihoreană: doamna Veturia Candrea. Activitatea de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158; Popa, Ist. lit., II, 1166-1167; Lefter, Critica, 381-383. C.H.
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
satirice curente, precum și locuri comune propagandistice. Limbajul poetic este aerisit și modern, uneori chiar proaspăt. Umorul, ironia ori șarja sunt folosite și în romanele Singur în fața dragostei (1966), Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurtă durată (1986). Dialogul este vioi, acțiunea se desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de replici (Radu Ștefan întâiul și ultimul). SCRIERI: La pădure, Chișinău, 1955; Prafuri amare, Chișinău, 1955; Piatra de încercare, Chișinău, 1958; Aventurile lui Nătăfleață, Chișinău, 1961
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
al unei înșiruiri cronologice pe stagiuni, i-a solicitat ani îndelungați de muncă. Paginile de memorialistică și traducerile întregesc portretul acestui cărturar cu largi disponibilități. Relatările pline de umor ale experiențelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi și antrenant. Pus în situații neprevăzute, de cele mai multe ori comice, povestitorul, înzestrat cu mult bun-simț și istețime, găsește rezolvări fericite. B. este primul care a făcut o călătorie la vlahii din Arabia, trimiși acolo de împăratul Justinian. În această amintire
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de lungi valuri tăcute, pierzând treptat conștiința a ceea ce mă aștepta, orice amintire referitoare la țara de dincolo de coastă (America, Florida, rostea în sinea mea o voce perplexă), orice legătură cu vreo dată, cu vreun loc. Câte un val mai vioi se ivea uneori din beznă, mă acoperea cu spumă, dispărea în noapte. Mi-l aduceam aminte pe omul pe care urma să-l revăd (o amintire incontrolabilă: obrazul lui Vinner, brăzdat de o zgârietură fină, lăsată de aparatul de ras
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-și Întrebări, căutând răspunsuri, Într-un cuvânt, interesându-se. Firește, nu suntem nici la jumătatea drumului, dar, chiar și numai la jumătatea drumului fiind, pot spune că am atins ținta principală: formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine Împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut În Idei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1913 și 1914, la București, revista „Românismul”. Înzestrat cu o vie curiozitate, citea enorm, atras de mai toate domeniile culturii. Și-a spus părerea în chestiuni de religie și teologie, geografie umană, etnofolcloristică, filologie, în texte scrise într-un stil vioi și accesibil. A analizat cu precădere mișcările religioase la români, stimulat de situația confesiunilor din Transilvania și încercând să afle în ce constă „sentimentul național”. Așa au apărut studiile despre Ioan Inocențiu Micu-Klein, despre autonomia Bisericii Ortodoxe, dar și despre
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
au Însoțit cu dragostea și Înțelegerea lor În cursul anilor. Hotărârea pe care am luat-o nu se datorează nici unei sănătăți șubrede, nici unei eventuale depresii, nici vreunui alt accident. Dimpotrivă, mă simt destul de tânăr pentru vârsta mea, relativ sănătos și vioi, Însă de foarte multă vreme am hotărât să-mi pun capăt zilelor la 80 de ani, dorind, printre altele, ca cei din jurul meu să-și amintească de mine astfel cum m-au cunoscut. Socot că am avut o viață Îmbelșugată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ne veselim./ Puiul III: Ciugulim, ne zbenguim./ Puiul I: Piuim întreaga vară. Puiul II: Nu știm când vremea trece./ Puiul III: Creștem într-o zi cât zece. Toți puii: Și-apoi să te uiți la noi/Vom fi toți cocoși vioi! Cocoșul (bate din aripi) : Trei cocoși frumoși ! În curte intră Ana Ana: Bravo! Bravo! Puii se agită de bucurie Cocoșul: Ana?! Ana: Eu, Moțatule. Bine v-am găsit. Dar unde sunt ceilalți ? Apare Miki, somnoroasă, cu mers leneș Miki: Ce
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
m-a hrănit cu biberonul. M-a botezat Suru’. Raluca a plecat la școală iar eu am fugit în pădure. Oare o să mă recunoască ? Și, Moțatule, te prind eu... Cocoșul: Puișori, am terminat rockul pentru Raluca. Am găsit un ritm vioi/ Ritmul foarte adecvat/Pentr-un rock adevărat! Un pui: A venit și-un cintezoi!/ Un pui: Pădurea cântă cu noi./ Un pui: A venit și-o privighetoare!/ Cocoșul: Este zi de sărbătoare. Lupul: Bravo Moțatule, când e multă gălăgie se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
înainte de a veni pădurarul cu pușca). Se aude motor de mașină; în curte intră Ana urmată de Raluca cu ținuta descrisă de Miki: brățări, lănțișoare, medalioane, inele. Gazdele încep cântecul de primire: Râde soarele cu noi/ Și pășim în ritm vioi/ Cu toții ne pregătim/ Pe Raluca s-o primim!/ Ritmu-i foarte adecvat/Pentr-un rock adevărat! Raluca: Dar aici e mare sărbătoare? Ana: Pentru toți, ea este sora mea Raluca, Miss Collegium! Raluca: Pe uni dintre voi vă cunosc din alte
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
am procedat oare bine cu faptele Lupului și ale Vulpii? (reacții diverse) Ana: La viitoarea întâlnire vă ascultăm părerile. Dar vă amintiți cum ne pregăteam s-o primim pe Raluca? Cântă cu totii: Râde soarele cu noi/ Noi pășim în ritm vioi/Cu toții ne pregătim/ Pe Raluca s- o primim/Azi e veselie mare/ Și în curte-i sărbătoare/ Lui Raluca să-i mulțumim!... Se repetă în timp ce toți, Ana, Raluca, Lupul, Vulpea se prind într-o horă. Raluca o trage în horă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de-o viață, nu avea nici un fel de familie În America, așa că se atașase de a noastră. În fiecare duminică, sosea În Buickul său vișiniu un bărbat Înalt, cu fața scofâlcită, având o Înfățișare tristă și un cap ridicol de vioi, acoperit cu păr ondulat. Nu-l interesau copiii. Susținător al seriei de „Cărți fundamentale“ - pe care le citise de două ori - unchiul Pete era pasionat de gândirea profundă și de opera italiană. Îl pasionau: În istorie Edward Gibbon și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marele pod suspendat. Milton apăsă pe accelerație. Motorul imens al Cadillacului vui. Pe țeava de eșapament ieși spumă albă. În acest moment cele două mașini deveniseră ceea ce se presupune că sunt mașinile: o prelungire a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic și apoi apărea iar, așa cum făcea acesta pe după altar, În biserică. Cadillacul Eldorado, puternic și cu o alură de vapor - ca și Milton - se dovedea dificil de manevrat târziu În noapte, În aglomerația de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chiar așa, trebuie să mai fac rost de un scaun! Deschise mai multe uși pe culoar, pînă cînd găsi ceea ce căuta. La două fix, polițistul de serviciu bătu la ușă și spuse: — Doamna Dubois. Aceasta intră. Era mică de statură, vioaie, cu părul negru. Privirea ei jucăușă se opri pe rînd asupra celor doi bărbați. — Cui trebuie să mă adresez? Lecoeur se prezentă, fără să pomenească nimic de Maigret, care se așeză Într-un colț. — Nu știu dacă ceea ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
principele îl con templă un timp în tăcere pe cel din fața sa. Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată că înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin capitalul investit de tatăl său. Dacă nu cumva are chiar toată afacerea harapului! Își ridică privirea, în care clipește o luminiță vioaie. Încetul cu încetul, deslușește și dedesubturile acestei afaceri. Flaccus Vascu larius are tot interesul să-l piardă pe Libo, pentru ca profitul să se împartă la mai puțini parteneri. Întrucât trebuie să mai fie și alții. Foștii debitori. Înalță apreciativ din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
practici ilicite... Se gândește însă la Mariamne și spune încet: — E un bătrân octogenar, Theogenes... Îi tresaltă inima. Chiar, de ce n-ar afla de la Theogenes ce s-a întâmplat cu Rufus? — Îi întrece cu mult pe semenii lui prin inteligență, vioi ciune și profunzime. N-am cum să fac comparația, se apără prietenul său în glumă. Râde încordat: — Nu cunosc nici un mag malefic. Mintea lui Herodes Agrippa sesizează involuntar conotația negativă a cuvântului „malefic“. Enervarea pune din nou stăpânire pe el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înțelegeam eu că fără un tată, șansele să se petreacă asta erau foarte mici, dacă nu chiar nule. Așa că, deși am dezvăluit deja mai mult decât am plănuit, asta ar fi prea mult, așa că trag aer în piept și spun vioi: ― Câteodată, dar nu prea des. Mi-era bine de una singură. ― Uite, spune Brad după ce l-am familiarizat cu cele mai profunde detalii ale copilăriei mele, în cele nedureroase. Poate sună nebunesc, pentru că e prima oară când discutăm cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pică cu un craiu de mahala... Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, {EminescuOpI 163} {EminescuOpI 164} Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos... A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cerdac și se uitau în jos la șuvoiul de oameni și de trăsuri care forfoteau în jurul turnului Giralda, mândria locuitorilor din Sevilia. Pe râul Guadalquivir se adunaseră o sumedenie de vase, iar negustorii își vindeau marfa târguindu-se cu glasuri vioaie. Văzându-l pe Velasco, însoțitorii se înclinară și ieșiră în liniște. Alăturându-se celor trei soli în cerdac, Velasco le arătă vapoarele care pluteau sub soarele blând de toamnă în susul și în josul râului Guadalquivir și le spuse că multe vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarce în Japonia. Nu știu nici eu. Dar nu se poate ca Stăpânul și oamenii săi de seamă să nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]