2,276 matches
-
Am încercat să privesc prin el, cum făcuse Carmina cu perla, dar nu ieși nimic din asta. În slava cerului soarele ardea parcă duduind. Am privit cercul lui de metal topit până când, mutîndu-mi privirea, n-am mai văzut decât pete violete și vinete. M-am uitat apoi spre geamul lui Egor, dar perdeluțele transparente erau lăsate. M-am hotărît: aveam să ne jucăm de-a căsătoria. Inelul avea să devină o verighetă. Eu trebuia să fiu mirele, iar mireasa urma s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cu două brațe pletorice, îmbîcsite de filamente ca niște brațe de meduză. Marele sintetizator era acum și el un element intern al imensului corp. În momentul în care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai des ceasul din vestă și să mă uit la el, deși nu-mi servea la nimic. între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu un cap cu trăsături mari și dizgrațioase și ochi de imbecil visător, așezat puțin strâmb pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost student și să copieze acte doar pentru a se întreține, pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr brunet În frunte, tunica Îi e descheiată, iar cataramele bocancilor, nestrînse, și ne privește mirat cu o pereche de ochi albaștri, un albastru Închis, aproape violet, conturați de gene negre. Ne privește de parcă am fi de pe altă lume. Sau de parcă el ar fi de pe altă lume. Sau de parcă toată lumea ar fi de pe altă lume. Ceva Îl nemulțumește În permanență, dar nu se exprimă niciodată, doar că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
culeagă polenul de la flori. - De la flori? Se miră gărgărița. - Da de la flori, privește în jurul tău câte au apărut. Într-adevăr, printre pâlcurile de zăpadă au apărut așa, niște clopoței gingași de culoarea zăpezii, ceva mai încolo câteva flori de culoare violet numite brândușe și printre ele câteva viorele ce împrăștiau un parfum suav ce ajunsese până la năsucul gărgăriței. - Ce dimineață frumoasă! Abia aștept să ne jucăm, gândăcelule! - și eu doresc să mă joc, dar trebuie să avem grijă să nu ne
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
iubea pe Ada; nu era gelos! Era, pesemne, urma acelei mișcări atavice de indignare masculină în astfel de împrejurări; era apoi mânia de a se fi turburat și grija de a-și opri turburarea. 172 Lăți pe dinții rari buzele violete, și ochii cu pete galbene îi închise ca să se apere de vederea lor supărătoare . . . Mizerabila! De ce nu-1 păstrase ascuns ca să nu-1 vadă, ca să se poată face că nu știe! Poate că vrea înadins să-1 omoare și să rămână cu cel-alt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înainte de a mă întoarce. M-am oprit și m-am uitat, îndelung, într-o stare nelămurită, în care se amestecau fascinația și panica, închipuindu-mi cămile cu poveri în spate și beduini cu fața acoperită sub lumina care, seara, devine violetă. Cu toate acestea, cred că nimic nu m-a fascinat mai mult ca soarele toxic din deșert, creator de iluzii la tot pasul. Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
armament pentru front. Până la urmă, inevitabilă, catastrofa s-a produs. Ne-am despărțit. La vreo două săptămâni, ușa dintre sufragerie și camera mea s-a deschis pe neașteptate. Ironic și răutăcios, "unchiul George" flutura un plic alb, căptușit cu hârtie violetă. "Ce-i asta?" Am bănuit că era o scrisoare venită de la Sibiu și m-am înroșit, probabil, până în vârful urechilor. Socotisem că la acea adresă de pe strada Vasile Lascăr era și "domiciliul" meu. Am înțeles, însă, că mă înșelasem. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre cu pietre scumpe și aurării; aromele toamnei din livezi și vii intră-n cameră pe trei ferestre deschise larg așa ca brațele atâtor miri spre mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
uitat la peretele plin de poze cu copii blonzi, și nepoți blonzi, și nunți și botezuri și aniversări. El a pus pe masă ceașca ei preferată și lingurița ei preferată și a agățat de coada albastră a cănii o floricică violet. Ea se trezea mai târziu decât noi și el a pus din nou de cafea. Tu cum ai făcut să rămâi 40 de ani lângă aceeași femeie? Care e Secretul? Dorința amândurora de a construi o familie, mi-a zis
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
pe care le adora până le-a învățat pe dinafară - și, în felul ăsta, până a învățat singură să citească, asociind sunetele cu literele din carte), cântatul ăsta s-a extins, în plimbările pe munte sau pe coastele cu scaieți violeți de la 2 Mai... Pe urmă, însă, după revenirea la Brașov, bula asta protectoare, de cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
brancardier: — E-n regulă, John! Am luat-o eu! Apoi porni În urma lui pe scări. Acum era aproape dimineață, cam trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet, Încărcată de răcoare, dar și de bucuria expansivă și singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu și-au ridicat și ei ochii, ca și noi, să vadă chipul uriaș, presărat de stele, al nopții, Întunericul violet, nețărmurit, al Americii În aprilie? N-au auzit șuieratul ascuțit, neașteptat, al unei locomotive ce pleacă? Oare n-au așteptat, gîndind, simțind, văzînd continentul nesfîrșit și misterios al nopții, pămîntul sălbatic și poetic, atît de banal de plăcut și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un fior de viață și de bucurie Întregii lumi. Toate ascundeau parcă făgăduiala tainică a unui lucru ciudat și minunat, care stătea gata să se Împlinească și care făcea parte din noapte, din misterul și bucuria vieții, din bucuria Întunericului violet, așa cum făcea parte din ele și parfumul fiorilor, al frunzelor, al ierbii și al pămîntului. Probabil că de-aceea m-am Înfuriat atît de tare cînd l-am auzit pe polițist că-i spune „comedia aia“, deși atunci nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cei care stau și-așteaptă pot fi de folos!“. Așa că am trecut de ei și i-am lăsat mult În urmă, pînă ce nu s-au mai văzut, iar acum nu mai rămăseseră În jurul nostru decît noaptea, stelele strălucitoare, Întunericul violet din parc și Dumnezeu, dar tare mai era frumos. Era chiar la Începutul lui mai, apăruseră toate frunzele și toți mugurii fragezi și pufoși, pe cer se zărea doar o fîșie de lună și era o răcoare atît de plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o explicație a acestor numere să reiasă din amintirile lui Ashargin. Nimic. Ori Ashargin nu mai intrase niciodată în această încăpere. Erau casete cu numere albastre, casete cu numere galbene, casete cu numere verzi, portocalii și gri roz, purpurii și violete. Și mai erau unele în care cifrele alternau, de culori diferite. Era vorba, desigur, de un procedeu ce înlesnea cunoașterea unor evenimente într-o singură privire, dar evenimentele însele erau instabile. Cifrele variau de la o secundă la alta, în girații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la claviculă, se întindea un cioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și continuară drumul. Ceața coborî și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am mai rămas un timp acolo, mă simțeam bine în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o explicație a acestor numere să reiasă din amintirile lui Ashargin. Nimic. Ori Ashargin nu mai intrase niciodată în această încăpere. Erau casete cu numere albastre, casete cu numere galbene, casete cu numere verzi, portocalii și gri roz, purpurii și violete. Și mai erau unele în care cifrele alternau, de culori diferite. Era vorba, desigur, de un procedeu ce înlesnea cunoașterea unor evenimente într-o singură privire, dar evenimentele însele erau instabile. Cifrele variau de la o secundă la alta, în girații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]