1,136 matches
-
tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe sine pentru a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
târziu, să-mi întemeiez o familie, să o respect etc., livrându-mă astfel unui sentiment destul de modest la începuturile lui, cu mult mai potrivit mi-ar fi fost un mod liber de a trăi, desprins de servituțile inimii ! Ah, mult visată indiferență ! Recitind pagina scrisă, mă întreb dacă nu cumva această ușurare o datoram nu unei indiferențe veritabile, ci, dimpotrivă, faptului că o știam în fine pe Sophie într-un loc izolat, nemaifiind silit să o păzesc. Venindu-mi acest gând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce face e mediocru ! Și, zi de zi, a reparat casa, în special s-a îngrijit de camera mică, să se poată locui în ea pe vreme friguroasă, deși nu vine nimeni aici iarna. Competiția cu marii fizicieni ai lumii visată în adolescență, cînd era olimpic, a ajuns o banală și repetabilă la nesfîrșit discuție cu cei de la casele de filme, de la Radio, TV sau editură nici măcar dialog; ascultă sfaturile constructive, tributul lui înainte de-a ajunge la public. Ridică ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stat împreună în spitalul de ortopedie de pe litoral. Pentru asta m-a plătit. Dar a făcut-o înainte, că după aș fi fost în stare să plătesc eu! Femeia tînără ce eram avusese șansa de-a se întîlni cu tinerețea visată... adaugă cu glas domol, ca un oftat. Mihai tace. Își tamponează îndelung fruntea cu batista, să șteargă broboanele mari de transpirație. Ar trebui să-mi cer scuze, dar n-am s-o fac! îl asigură Violeta. Ani în șir am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla în permanență dincolo de noi. Sîntem mereu înaintea noastră, sîntem în pasul plănuit, în forma visată, în hotarul râvnit. Trăim în raza voinței, dorinței, hotărârii, libertății. Trăim în acest mănunchi de raze, în acest fascicul care ne precede, care ne scoate din noi, cerîndu-ne să-i parcurgem spațiul de lumină. Hotarul e mereu de atins și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne să o trezească; atunci el Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ivi și putu să se Înalțe pe vîrful picioarelor și să simtă că era acceptat În grupul lor, la urma urmei avea și el cîteva milioane. Prin căsătorie desigur. Către ora unu dimineața, arhitectul la modă mutase casa mult visată undeva pe o plajă din sud și o construise pe o colină, cu vedere la mare. — Pentru tine, Susan. — Ce-ți trece prin cap, darling... MÎine o să te simți rău. Dar el nu se lăsa și voia să mai danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropie și-l luă prietenește de braț. — Prietene artist... Arhitectul la modă auzi ceva care-i plăcea și se Întoarse să-l privească, trebuia să-i facă o casă... GÎndul acesta sau cine știe ce alte gînduri se amestecară cu casa mult visată și vru să danseze din nou. — Da, da... toți vrem să dansăm, dar mergem la un cabaret, Într-un loc mai vesel... Îi făcu semn lui Susan să dispară și se ocupă mai departe de artist. „Mergem cu toții; o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd dădu cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
miez și atât de frumos că parcă e păcat să-l pângărești cu neîncrederea ta veche, Îmbolnăvită de alte femei, de alți bărbați... Iubirea salvează chiar și greșelile reale... inevitabile cumva... le iartă, le uită, aduce mereu În cearceafuri ființa visată, fierbinte, inocent de sălbatecă În gesturi intime, grațioase... Dragostea, patima, uită de trecut, totul e Într-un mustos prezent copilin, fraudulos confiscat de inimile noastre vieții cotidiene, ticăite, uscate de facturi pentru lumină, gaze, apă... smochinite de chitanțe incredibile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
vreo ficțiune mă reped, nici la vreun documentar de National Geografic TV, ci la Monterey International Pop Festival - filmul, spectacolul, coloana sonoră. Edenul bucolic și crud al lui Steinbeck e, mai degrabă, în propria copilărie a fiecăruia dintre noi. Edenul visat și parțial împlinit de mișcarea flower-power a devenit azi relicvă muzeală, parte a unui San Francisco mitic. N-am avut curiozitatea să-l străbat cu piciorul, ca turist, nici nu mă împinge necesitatea să-mi găsesc de lucru prin zonă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
lume și de ceilalți, ăștia, și ei, tot mai străini de-aceeași lume (ori de alta...), străini de ei, de vii, de morți, de nenăscuți, curând vom fi cu toții neam de "străini" într-acest chip înfăptuindu-se, în sfârșit, mult visata înfrățire între seminții, pas important către pacea internă, vis frumos, n-ar mai fi nimic de sperat pe planeta pământ, așadar străini din toate țările uniți-vă întru gloria MARELUI STRĂIN AL UNIVERSULUI... OVIDIU GENARU OSLO Ea cânta boreal la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
plocon o „sumă fabuloasă“! Atunci, entuziasmat numai la gândul acestei posibilități colosale, am scris câteva poezii, două dintre ele publicate. Găsesc în registrul cu scrisori trase la indigo încă o încercare, un rondel abia schițat în fuga lacomă spre deliciile visate... De-aș avea o sumă fabuloasă/ Mi-aș lua o mie de femei/ Și le-aș da, în pielea goală, -n casă,/ Drumul să-și mângâie prin odăi/ Fesele-n aoreole groase,/ Sânii (pentru una câte trei!)./ De-aș avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
prinsese niciun pește de aproape trei luni ? Cititorul face de fapt patru pași, patru, pe terenul minat al acestei fraze și la fiecare dintre ele se produce o explozie, una mai puternică decît alta. Știu, la o astfel de frază visați și dumneavoastră. Ați observat deja că frazele noastre s-au dus în general la scriitori care au luat ulterior premiul Nobel. Sau poate că ei au luat premiul Nobel pentru că s-au lăsat inspirați de noi ? N-am să vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se amuză de prezentul meu. De ce mă împingi la astfel de lucruri ? strig eu aruncînd cu cocktailuri molotov de pe acoperișurile orașului. La ce bun ? Dar Vocea continuă să nu tacă, îmi sfredelește acum viitorul, visele care nu au fost încă visate, mă inundă cu lucruri netrăite încă. sunt cățărat pe turnul orașului, acolo unde, în tinerețe, am făcut dragoste cu orașul. Dacă mai continui, mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata lor viață, câtă autenticitate exista în urma lor, Minciuna le intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pare că, atunci când te trezești, după ce ai avut un vis sau mai multe, îți amintești, în linii mari, cele întâmplate în somn (uneori, nici măcar atâta), dar nu reții fiecare detaliu, fiecare replică, chiar fiacare vorbuliță. Da, dar multe din cele visate s-au petrecut aievea. Poate nici n-a fost un vis adevărat, poate cărarea gândului m-a purtat către acele imagini... Nu știu precis dacă, în asemenea cazuri, poți auzi unele sunete, ca să zic așa, mai aparte. De exemplu, muzică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pop nu i l-a mai spus. Convins că acela este o cheie. Orice s-ar întâmpla, va rămâne o taină și ar fi o eroare să-l imaginez, pentru că o taină nu poate fi deslușită, e asemenea unei comori visate și orice încercare de-a o atinge n-o face decât să pălească și rămâi cu mâinile goale și... Când doi sau trei sau zece oameni sunt împreună și-i întrebi despre ce vorbesc, nu trăgându-i de mânecă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te iubesc mai mult ca mine, A mea pe veci, tu să le spui Că nu poți fi a nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
efective și al alterității, al diferenței, aflat la răscrucea vizibilului cu invizibilul, el asociază intim piatra și umbra rătăcitoare, marcând prin stela funerară sau prin statuie posibila materializare a insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sale: fantoma, apariția de origine supranaturală și imaginea apărută în vis1. Trei forme de prezență a invizibilului în vizibil, care ne atrag atenția asupra raporturilor - în spațiul tragediei - dintre apariția fantomelor și apariția zeilor, dar și dintre fantomă și imaginea visată. Fantoma tragică ar avea, așadar, aceeași substanță ca și viziunile nocturne ori ca acele trupuri prin care zeii decid să se lase văzuți de către oameni. Invizibilul devenit vizibil, la răspântia dintre imaginea din vis și corpul divin - așa ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
troiene, acestea din urmă fiind, de altfel, singurele care vor descrie fantoma în materialitatea ei, purtând o strălucitoare armură de aur și venind să ceară cumplitul tribut datorat mormântului său. Astfel, prezente în spusele celor vii sub formă de imagine visată sau de orbitoare apariție efectivă, umbra rătăcitoare și atotștiutoare a lui Polidoros se întâlnește cu fantoma însetată de răzbunare a lui Ahile: amândouă prevestesc moartea. Jertfirea Polixenei, în primul rând, așa încât trupurile celor doi copii, Polidoros și Polixene, vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și de erinii. Și nu întâmplător vocabularul fantomei și al imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care o face să vadă poarta palatului ca pe o poartă a Infernului, în timp ce din palat ies aburi ce par să se ridice dintr-un mormânt. Viziune premonitorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
te întorci dintre ei, toate acestea nu sunt decât diverse moduri de a „privi moartea în față”, de a intra în contact cu Gorgo. Instrument și totodată victimă a lui Gorgo, eroul tragic își vede universul populat de fantome - fantome visate, năluciri interioare, dar și apariții efective -, ce anunță o moarte pe care o va comite sau care îl va lovi în curând. Și atunci nu cumva masca pe care el o poartă este semnul relației de reciprocitate dintre chipul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]