1,062 matches
-
frunze. Păsările flamingo clădesc niște cuiburi în formă de movilă de 15-45 cm, cu ajutorul ciocului, în vârful cărora așază un singur ou. Cuiburi săpate în pământ sub forma unor mici vizuine. Aceste cavități sunt săpate de păsările gazdă sau sunt vizuine deja formate pe care păsările le ocupă pentru a depune ouăle și de a le cloci, acest caz este al unei specii de cucuvele americane (Athene cunicularia) care ocupă vizuinele câinilor de prerie, taxonilor, veverițelor terestre și a broaștelor țestoase
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
vizuine. Aceste cavități sunt săpate de păsările gazdă sau sunt vizuine deja formate pe care păsările le ocupă pentru a depune ouăle și de a le cloci, acest caz este al unei specii de cucuvele americane (Athene cunicularia) care ocupă vizuinele câinilor de prerie, taxonilor, veverițelor terestre și a broaștelor țestoase. Pescărușul albastru ocupă vizuinele iepurilor sălbatici. Între speciile care își fac cuiburi săpate în pământ se găsesc: cele din familiile Procellariidae, Momotidae, Todidae, Alcedines, Geositta, Sclerurus, etc. Majoritatea cuiburilor săpate
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
care păsările le ocupă pentru a depune ouăle și de a le cloci, acest caz este al unei specii de cucuvele americane (Athene cunicularia) care ocupă vizuinele câinilor de prerie, taxonilor, veverițelor terestre și a broaștelor țestoase. Pescărușul albastru ocupă vizuinele iepurilor sălbatici. Între speciile care își fac cuiburi săpate în pământ se găsesc: cele din familiile Procellariidae, Momotidae, Todidae, Alcedines, Geositta, Sclerurus, etc. Majoritatea cuiburilor săpate sunt construite pe malul unei râpe abrupte, nisipoase sau argiloase. Unele specii construiesc tunele
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
zăpezilor vânează înainte de asfințit și dimineața devreme. La sudul arealului, de exemplu în munții Himalaya, leopardul zăpezilor iese la vânătoare numai înainte de asfințit. Ziua leoparzii zăpezilor de obicei se odihnesc, dorm, stau culcați pe stânci, etc. Deseori ei își fac vizuina în peșteri și crăpăturile stâncilor, printre mormanele stâncoase, adesea sub plăcile care atârnă, unde se adăpostesc ziua. Deseori leopardul zăpezilor ocupă aceeași vizuină mulți ani la rând. În Alataul Kârgâz sunt cunoscute cazuri când leopardul zăpezilor se folosea pentru a
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Ziua leoparzii zăpezilor de obicei se odihnesc, dorm, stau culcați pe stânci, etc. Deseori ei își fac vizuina în peșteri și crăpăturile stâncilor, printre mormanele stâncoase, adesea sub plăcile care atârnă, unde se adăpostesc ziua. Deseori leopardul zăpezilor ocupă aceeași vizuină mulți ani la rând. În Alataul Kârgâz sunt cunoscute cazuri când leopardul zăpezilor se folosea pentru a se odihni de cuiburile mari ale Vulturelui negru, care sunt pe ienupări mici. Leoparzii zăpezilor mari sunt animale teritoriale, care duc în mare
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
speciei nu sunt multe. Maturitatea sexuală apare la vârsta de 3—4 ani. Estrul și perioada de reproducere apare spre sfârșitul iernii sau începutul primăverii. Femela naște, de regulă, o dată în 2 ani. Sarcina durează 90-110 zile. El își creează vizuina în locuri cât mai greu accesibile. Puii, în dependență de zona geografică a arealului, se nasc în aprilie - mai sau mai - iunie. La naștere de obicei apar doi-trei pui, mult mai rar - patru sau cinci. După alte date, nașterea a
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
sale după miros. La capătul ciocului prelung este prevăzută cu nări, pe care și le lipește de pământul umed pentru a adulmeca râmele, larvele, insectele sau rădăcinile. De mărimea puilor de găină, păsările kiwi sunt aproape oarbe. Ele trăiesc în vizuini săpate în pământul umed își depun ouăle de dimensiuni uriașe câte unul sau două pe an, cântărind până la 450 grame, ceea ce reprezintă aproximativ 25% din greutatea femelei. Raportate la proporțiile păsării, ouăle sunt cele mai mari ouă ale vreuneia dintre
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
de dimensiuni uriașe câte unul sau două pe an, cântărind până la 450 grame, ceea ce reprezintă aproximativ 25% din greutatea femelei. Raportate la proporțiile păsării, ouăle sunt cele mai mari ouă ale vreuneia dintre specii. Bărbătușul incubează ouăle, în timp ce adoarme în vizuină, pentru ca după aproape 3 luni puișorii să spargă coaja și să iasă acoperiți cu pene. Localnicii maori considerau toate speciile de păsări sacre, ca odraslele zeului pădurilor, păsările kiwi fiind sacre. Numai căpeteniilor le era permis să mănânce carnea de
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
întâlnirea cu spiritul pe care l-a eliberat, își dă seama că nu se poate proteja deodată atât pe sine de acest spirit, cât și insulele de dragon. Își asumă un risc disperat: merge să întâlnească dragonul în propria-i vizuină. În cărțile străvechi găsește menționat un nume de dragon pe care îl presupune a fi cel al dragonului pe care îl provoacă la luptă. Riscanta lui presupunere se dovedește corectă și, prin cunoașterea numelui adevărat al dragonului, îl forțează pe
Un vrăjitor din Terramare () [Corola-website/Science/309743_a_311072]
-
Germania. Denumirea acestui câine în limba germană este cât se poate de clară: "dachs" înseamnă "bursuc", iar "hund" înseamnă "câine". Iată deci redată, încă din denumire, principala întrebuințare vânătorească a acestei rase. ul este un câine folosit pentru vânătoarea la vizuină, în general, și în particular a viezurelui și vulpilor, dar și a animalelor mai mari (mistreț, capre). La începutul secolului al XVII-lea, denumirea de teckel („câinele-bursuc”) era folosită pentru o rasă de câini cu părul neted sau lung; in
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
mult. În schimb la o masă bogată ei consumă fără măsură. Arahnidele sunt animale atât diurne cât și nocturne. Reprezentanții ce trăiesc în habitate aride, scorpioni, solifuge, preferă să iasă la vânătoare noapte, ziua se ascund de temperaturile aride în vizuini, printre stânci, sub pietre. Printre arahnide se întâlnesc și forme cavernicole, ca păianjeni, ricinuleide, palpigrade, schizomide. Cu excepția solifugelor care aleargă foarte repede, majoritatea arahnidelor sunt lente. Reprezentanții actuali ai clase Arachnida sunt grupați în 10 - 11 ordine. Principala contraversă o
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele, rădăcinile și florile ierburilor, dar și cu insecte, păianjeni și viermi. Consumă cantități mari, pentru a-și depozita grăsime suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Pentru a se hrăni, iese din vizuina sa în diminețile și în după-amiezile reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinți de vară nici nu se hrănește. Caută plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generații. Marmotele alpine sunt foarte defensive împotriva intrușilor și îi avertizează folosind un comportament de intimidare, prin marcarea teritoriului, lovituri repetate din coadă și fluierături. În caz de pericol, ele emit un fluierat strident care
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
ele emit un fluierat strident care se aude pe o rază de peste un kilometru. Sezonul de reproducere este primăvara, chiar la sfârșitul perioadei de hibernare. Marmotele alpine devin mature sexual la vârsta de 2 ani. După împerechere, femela duce în vizuină materialele necesare construirii cuibului și rămâne acolo până la fătare. Perioada de gestație este de 33-34 zile. Cel mai uzual, numărul de pui la o fătare este de 3. Puii sunt neajutorați, au ochii închiși, iar blana întunecată le crește în
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
33-34 zile. Cel mai uzual, numărul de pui la o fătare este de 3. Puii sunt neajutorați, au ochii închiși, iar blana întunecată le crește în câteva zile. Înțărcarea se produce după 40 de zile, când puii se aventurează în afara vizuinii și caută imediat hrană solidă. Blana caracteristică animalelor adulte le apare la sfârșitul verii. Ating dezvoltarea completă abia la 2 ani. Durata de viață este între 15 și 18 ani. La sfârșitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
și caută imediat hrană solidă. Blana caracteristică animalelor adulte le apare la sfârșitul verii. Ating dezvoltarea completă abia la 2 ani. Durata de viață este între 15 și 18 ani. La sfârșitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuși și a închide cu acestea intrările. De regulă, în octombrie se retrag sub pământ, pentru a-și începe somnul de iarnă. Marmota alpină petrece până la 9 luni din an în hibernare. Bătăile inimii le scad
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
de iarnă. Marmota alpină petrece până la 9 luni din an în hibernare. Bătăile inimii le scad la numai cinci pe minut și respiră de doar 1-3 ori pe minut. Temperatura corpului scade la 8 - 10 °C, până aproape de temperatura din vizuină. Dacă aceasta se apropie de punctul de îngheț, frecvența bătăilor inimii și a respirației crește, pentru ca animalele să nu înghețe. Iarna multe marmote mor dacă nu au rezerve suficiente, în special animalele tinere. Acest lucru se întâmplă în iernile deosebit de
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
Numărul de dinți este 36-40, a treia pereche de molari este absentă. Mangustele trăiesc prin locuri deschise sau în păduri și sunt active atât ziua, cât și noaptea. Majoritatea speciilor sunt animale tericole, unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cățărătoare agile. Doar două specii - mangusta zvelta din Africa, și mangusta cu coada inelată din Madagascar - își petrec o parte mai mare din timp cățărându-se în copaci. Mangustele își construiesc adăposturile într=o varietate de locuri. Unele specii sapă vizuini complicate, cu un sistem complex de tunele subterane. Altele preiau vizuinile abandonate ale altor tipuri de animale, precum burunducul și ursul furnicar. Aceste vizuini tind să fie permanente, dar unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cu coada inelată din Madagascar - își petrec o parte mai mare din timp cățărându-se în copaci. Mangustele își construiesc adăposturile într=o varietate de locuri. Unele specii sapă vizuini complicate, cu un sistem complex de tunele subterane. Altele preiau vizuinile abandonate ale altor tipuri de animale, precum burunducul și ursul furnicar. Aceste vizuini tind să fie permanente, dar unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur loc doar pentru câteva zile ânainte de a se muta în
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cățărându-se în copaci. Mangustele își construiesc adăposturile într=o varietate de locuri. Unele specii sapă vizuini complicate, cu un sistem complex de tunele subterane. Altele preiau vizuinile abandonate ale altor tipuri de animale, precum burunducul și ursul furnicar. Aceste vizuini tind să fie permanente, dar unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur loc doar pentru câteva zile ânainte de a se muta în următorul. Adăposturile și locurile de dormit pot să fie scorburi ale copacilor sau
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
dungată preiau frecvent mușuroaie părăsite de termite, săpând găuri de intrare și de ieșire și formând o camera centrală mare pentru dormit. Când grupurile pleacă în căutarea hranei, de obicei aproape unii de altii, unul sau doi adulți rămân în vizuină pentru a îngriji puii. Adesea un membru al grupului se ridică în fund în vârful unei stânci, pe o movilă de pământ sau pe un mușuroi de furnici și cercetează cerul și solul din jurul vizuini, pentru a localiza eventuali prădători
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]