1,054 matches
-
un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru Marie, vorbele astea răsunară ca un ecou al unei Îndepărtate amintiri: ca să te mănînc mai bine, copila mea... Se scutură și-i spuse fără vlagă bătrînului că nu el o trezise. - Te las să te odihnești. Ai mare grijă de Încăpățînata asta mică, mai adăugă el uitîndu-se spre Jeanne. Aceasta Închise ușa În urma lui și se Îndreptă glonț spre bucătărie. Marie o ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu un soț dintr-o dată tăcut, sau care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea însăși se lupta fără vlagă cu fierbințeala ce-i cuprinsese trupul. Se târî apoi până la pat, urmată curând de Marcel, și stinse lumina fără să-l mai întrebe. Camera era înghețată. Janine simțea cum o năpădește frigul, pe măsură ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rână, Că tata n-a venit de-o vreme bună, Și-n țarină nu-s roade de cules. De-atâtea griji și de nevoi, cu lacrimi, Ades spălat ai nurii, când avid, îi căutam pe trupul tău livid, Lipsit de vlagă, și lipsit de patimi. La pieptul tău, la sânu-ți sățios, Culcat pe braț sub ochiul tău cucernic, Tăria de bărbat, să fiu puternic, Mi-ai dăruit din sufletu-ți frumos. Când iți roiau prin curte numai fameni, Și casa era
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai bine decât ar fi reușit un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți publiciști din industria asta, s-a lăudat Vivian. Toți sunt, ca... niște morți vii. Niște zombi cu idei lipsite de vlagă. În toată adunătura asta de rahat nu există nici o perspectivă proaspătă, nici o picătură de sex appeal. Toți sunt niște snobi smochiniți... Am realizat că mă oprisem pe hol, așa că mi-am continuat drumul către bucătărie. Mă durea capul. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mult sînge, ți se face frig, frig de tot, asta trebuie să fie explicația, zice Roja simțind un fior rece în piept, chiar dacă sîntem în toiul iernii, așa mă simt eu acuma, ca după o transfuzie, la pămînt și fără vlagă. Nimic ieșit din comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în față cu Ellis Loew. — Mă aștept la lucruri mari din partea ta. Și dacă intuiția nu mă înșală, în curând vom fi colegi. M-am gândit „Ești un ticălos subtil“, dar am spus: — Da, domnule! Loew îmi strânse mâna fără vlagă și plecă. M-am frecat la ochi, iar când privirea mi-a revenit iar limpede, am văzut că în birou nu mai era nimeni. Am coborât cu liftul, cântărind în minte metodele savuroase de a-mi recăpăta greutatea pierdută. Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era bolnav doar ca să-l mai țină încă un an la pieptul ei, după ce-l înțărcase pe fratele lui. Nașterea celor doi gemeni aproape o omorâse pe Rebeca, care sângerase atât de mult încât nu mai rămesese nici un pic de vlagă în ea pentru un alt copil. Când înțelesese că nu va avea niciodată o fiică, începuse să-i spună poveștile lui Iacob. Rebeca îi băgase în cap lui Iacob că averea lui Esau i se cuvenea lui, pentru că altfel de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut de treabă, încercând să fac pur și simplu ce mi se cerea. Ar fi putut fi o perioadă senină, dacă n-ar fi fost Ruti. În săptămâinile în care noi ne pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească. Lea a încercat s-o convingă să se ridice, să intre în cort, să mănânce ceva, să se liniștească. Dar Ruti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strângând pumnii. Eșecul e un sfârșit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiționează să fac ceea ce n-am reușit să fac... Am izbucnit în râs: Eu nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Zise din nou: - Și totuși, dacă nu veneam noi aici, sau măcar dacă ne păzeam luntrea, nimic nu s-ar fi întîmplat... - Cum nimic? zâmbi trist Auta. Regele și preoții ar fi stors mai departe poporul și sclavii de toată vlaga. Crezi că e vreo deosebire între un sclav care trăiește și unul care a murit? Numai aceea că mortul nu mai e folositor nimănui. Cârmaciul părea nerăbdător. - Să plecăm cât nu e prea tîrziu! spuse el, iar Auta îi zâmbi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dictare prelungită, nu În Întregime coerentă, dar plină de expresii izbitoare și de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cele ale Jitniței Vechi (din strada Sf. Nicolae Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dicționarul cine i le-a vârât în brațe? Și pălăria i-a dăruit-o, i-a arătat până și locul de unde era obligatoriu să decupeze. Cu mâinile sale a condus mâinile bineintenționatului domn, când micul domn n-a avut nici vlagă să agite pălăriuța... Era o pălărie obișnuită, tip borsalină, cu o calotă semicirculară, panglică roz și, poate, soarta ne va îngădui, vreodată, ca măcar ea să fie recuperată. Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu trebuia să dea emoții oamenilor din jurul ei, nu voia să îngrijoreze pe nimeni cu stările ei de slăbiciune. Fiecare întâlnire cu acest personaj era pentru ea un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Oboseala. Nu știu dacă s-a datorat infirmității mele, autosugestiei, singurătății impuse ori altui fapt. Cert este că o senzație perversă, neștiută, a Început să-mi devoreze, cu fiecare secundă scursă, energia, metamorfozându-mă Într-un individ confuz, lipsit de vlagă, epuizat. Mă subjugase, Îmi lichefiase oasele, transformându-mă Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă un miros de aer putred, care umilește și Îndepărtează. Am aflat de la Lisaveta, femeia de serviciu, că domnul administrator
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Alice l-a luat și pe el În pat. La puțin timp după aceea Don, partenerul ei, a părăsit-o invocând o cercetătoare de nouăsprezece ani și obiceiuri de dormit incompatibile. Mă uit la cum arată Alice acum, stoarsă de vlagă ca un dependent de droguri. De la distanță, arată la fel de tânără ca atunci când ne-am cunoscut, dar de aproape se vede cum maternitatea i-a răpit floarea tinereții: băieții par să-i fi supt literalmente sângele. O avea ea un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Uite, Fane, îmi spun, asta-i tinerețea!" Și-i mângâi părul lung și-o cert, dacă-i vreuna de-a băut sodă: "Ce-ai făcut, mă, proasto? Ce-ai făcut?" Și mă gândesc că-n carnea aia n-a intrat vlaga bărbatului, că pântecele ăla cât o lubeniță n-o să mai rodească. Și-n ochii ăia n-or să mai curgă lacrimi și n-or să mai vază minunea lumii ăsteia. Câtă frumusețe strânge cucoana asta, moartea!... Pe ea ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcu că trece pe o parte și se azvârli. Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu mai avea vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și el trecuse pe lângă moarte și furia îi crescu. Cel tânăr dădea îndărăt pas cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]