1,060 matches
-
Moștaneț, Obel, Padeș, Pokrovnik, Rilți, Seliște, Logodaj, Țerovo Banician, Borovo, Breznița, Bukovo, Gospodinți, Goțe Delcev, Delcevo, Dobrotino, Dragostin *, Kornița, Lăjnița, Musomișta, Sredna* Baldevo, Gorno Drianovo, Gărmen, Debren, Dolno Drianovo, Dăbnița, Kovacevița, Krușevo, Leșten, Marcevo, Ognianovo, Oreșe, Osikovo, Ribnovo, Skrebatno, Hvostiane Vlahi, Kresna, Gorna Breznița, Dolna Gradeșnița, Stara Kresna, Oștava, Slivnița Baskalți, Belașița, Bogorodița, Borovicene, Vișlene, Volno, Gabrene, Gega, General Todorov, Gorcevo, Dolene, Dolna Krușița, Dolna Ribnița, Dolno Spancevo, Draguș, Drangovo, Drenovița, Drenovo, Zoicene, Ivanovo, Kavrakirovo, Kamena, Kapatovo, Kladenți, Kliuci, Kolarovo, Kromidovo
Regiunea Blagoevgrad () [Corola-website/Science/297180_a_298509]
-
bizantinul Nicefor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii . Alți cercetători consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului. După moarteaa sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii vlahi din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din Șerbia (Comunitatea Românilor din Șerbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Șerbia din Timoc, Alianța Românilor din Voivodina, Mișcarea Democratică a Românilor din Șerbia din Timoc și Asociația pentru cultura
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Nicola. Conform recensământului din 2011, în Voivodina locuiesc 25 410 de români. Numărul total al cetățenilor sârbi care s-au declarat români pe întreg teritoriul Șerbiei în 2011 a fost de 29 332 iar al celor care s-au declarat vlahi, de 35 330. Conform recensământului din 2002, în Voivodina locuiau 34 576 de români concentrați în 42 de localități, reprezentând 1,50 % din populație. Localitățile cu cele mai mari comunități românești sunt Alibunar, Vârșeț, Panciova, Becicherecul Mare, Covăcița, Jitiște, Cuvin
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
afectat puternic distribuția demografică internă a Albaniei. Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară puternic omogenă din punct de vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile minoritare (greci, macedoneni, muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând că ponderea lor în cadrul populației este subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii și muntenegrenii, și două
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Vlahii, în sensul strict actual, sunt populațiile romanice care se găsesc în Grecia, Bulgaria, Albania și Macedonia, vorbind limbi (Aromâna, meglenoromâna) înrudite îndeaproape cu limba română vorbită de vlahii (românii) de la nord de Dunăre. În sensul larg și anterior secolului XX
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Vlahii, în sensul strict actual, sunt populațiile romanice care se găsesc în Grecia, Bulgaria, Albania și Macedonia, vorbind limbi (Aromâna, meglenoromâna) înrudite îndeaproape cu limba română vorbită de vlahii (românii) de la nord de Dunăre. În sensul larg și anterior secolului XX, denominativul Vlahi („Βλαχοι” (Vlahi) în grecește, „Volohy” în rusă, „Wołochy” în poloneză, „Olah” în maghiară, „Walachen” în nemțește, „Vlachs” în engleză, „Valaques” în franceză) a desemnat toți vorbitorii
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
sensul strict actual, sunt populațiile romanice care se găsesc în Grecia, Bulgaria, Albania și Macedonia, vorbind limbi (Aromâna, meglenoromâna) înrudite îndeaproape cu limba română vorbită de vlahii (românii) de la nord de Dunăre. În sensul larg și anterior secolului XX, denominativul Vlahi („Βλαχοι” (Vlahi) în grecește, „Volohy” în rusă, „Wołochy” în poloneză, „Olah” în maghiară, „Walachen” în nemțește, „Vlachs” în engleză, „Valaques” în franceză) a desemnat toți vorbitorii limbilor romanice orientale, la nord sau la sud de Dunăre. În acest articol se
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
actual, sunt populațiile romanice care se găsesc în Grecia, Bulgaria, Albania și Macedonia, vorbind limbi (Aromâna, meglenoromâna) înrudite îndeaproape cu limba română vorbită de vlahii (românii) de la nord de Dunăre. În sensul larg și anterior secolului XX, denominativul Vlahi („Βλαχοι” (Vlahi) în grecește, „Volohy” în rusă, „Wołochy” în poloneză, „Olah” în maghiară, „Walachen” în nemțește, „Vlachs” în engleză, „Valaques” în franceză) a desemnat toți vorbitorii limbilor romanice orientale, la nord sau la sud de Dunăre. În acest articol se discută doar
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
a desemnat toți vorbitorii limbilor romanice orientale, la nord sau la sud de Dunăre. În acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
rurale, ca ulterior, în Antichitatea târzie, împărțirea imperiului și valurile de popoare migratoare, să fi provocat regruparea populației în „fossatele” (localități întărite) din „sapos” (hinterlandul de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia și Wales
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia și Wales), dar mai apoi a fost folosit doar pentru a desemna popoarele romanice („Olasz” în maghiară și „Włochy” în poloneză înseamnă Italia). Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul „Vlahi” unde a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
și Wales), dar mai apoi a fost folosit doar pentru a desemna popoarele romanice („Olasz” în maghiară și „Włochy” în poloneză înseamnă Italia). Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul „Vlahi” unde a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Włochy” în poloneză înseamnă Italia). Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul „Vlahi” unde a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit La scurt timp după împărțirea Imperiului Roman, în Imperiul Bizantin
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Peninsula Balcanică apare, potrivit unei cronici bizantine, în 586, în timpul unei campanii militare împotriva avarilor, în estul Balcanilor. Atunci, când încărcătura de pe un măgar căzu, cineva a strigat în limba sa maternă: "Torna, torna, fratre!". Într-un studiu despre cuvântul „Vlahi” , Ilie Gherghel a arătat că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii au avut o colonie lângă capitală. În lucrarea sa "Strategikon" din 602, împăratul Maurikios (Mauriciu) îi numește
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
avarilor, în estul Balcanilor. Atunci, când încărcătura de pe un măgar căzu, cineva a strigat în limba sa maternă: "Torna, torna, fratre!". Într-un studiu despre cuvântul „Vlahi” , Ilie Gherghel a arătat că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii au avut o colonie lângă capitală. În lucrarea sa "Strategikon" din 602, împăratul Maurikios (Mauriciu) îi numește „romani” pe unii indivizi refugiați în Imperiul Bizantin din teritorii nord-dunărene și care aveau
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
măgar căzu, cineva a strigat în limba sa maternă: "Torna, torna, fratre!". Într-un studiu despre cuvântul „Vlahi” , Ilie Gherghel a arătat că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii au avut o colonie lângă capitală. În lucrarea sa "Strategikon" din 602, împăratul Maurikios (Mauriciu) îi numește „romani” pe unii indivizi refugiați în Imperiul Bizantin din teritorii nord-dunărene și care aveau funcția de călăuze în cadrul armatei bizantine. Unii oșteni romanici
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de exemplu "„clisura”, „sculca”" etc. Începând cu anul 814 slavii sudici, care erau păgâni la acea dată, au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Genesios se referă la geți (probabil vlahi) în legătură cu participanții la răscoala lui Toma Slavul împotriva împăratului Mihail al II-lea, din anul 821 , Însemnarea de la Mănăstirea Kastamonitu din sec. al VIII-lea atestă "blachorichinos"-i din jurul Salonicului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, împărat din sec. al X
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
din sec. al X-lea, face distincția între "romei", populația greacă, și "romani", adică populația vorbitoare a unor dialecte neoromanice din Imperiul Bizantin. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Bizantin. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
este inserată în cronograful lui Ghiorghios Kedrenos, tot din sec. XI, relatează că "David", unul dintre frații lui "Samuil", împărat la acea vreme, a fost ucis în anul 976 între Castoria și Prespa, în locul numit "Kaloi drues" („Stejarii frumoși”) de către "vlahii hoditai" ("„chervănari”", „cărăuși”). Într-un alt pasaj, Kedrenos menționează o formațiune politică străromânească cu centrul la "Constanteia" (poate Constanța) având mai multe localități întărite, în subordinea cetății Durostorum (Dârstor sau Silistra), formațiune supranumită de Nicolae Iorga „Vlașca din Drâstor”. Nume
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Nicolae Iorga „Vlașca din Drâstor”. Nume romanice se întâlnesc în Balcani printre hanii primului stat (proto)bulgar de la Dunăre: Sabinus (sau Sabenos) (765-767) și Paganus (la putere în 767-768). Paganus a fost probabil o latinizare a numelui Bayan sau Boyan. Vlahii sunt pomeniți pentru prima dată într-o cronică italiană, Annales barenses/Annales Lupi Protospatharii, în legătură cu participarea acestora în anul 1027 în armata împăratului Vasile al II-lea în campania din Italia În 1066, are loc în Tesalia o mare răscoală
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
barenses/Annales Lupi Protospatharii, în legătură cu participarea acestora în anul 1027 în armata împăratului Vasile al II-lea în campania din Italia În 1066, are loc în Tesalia o mare răscoală a vlahilor condusă de "Berivoi", "Niculiță" și "Slavotă", în urma căreia vlahii obțin privilegii economice și militare. La victoria împăratului Alexios I Comnenul împotriva cumanilor, la "Lebunion" în Tracia, în 29 aprilie 1091 un rol deosebit l-au jucat oștenii vlahi din care era formată armata sa, oșteni recrutați din părțile Vardarului
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
răscoală a vlahilor condusă de "Berivoi", "Niculiță" și "Slavotă", în urma căreia vlahii obțin privilegii economice și militare. La victoria împăratului Alexios I Comnenul împotriva cumanilor, la "Lebunion" în Tracia, în 29 aprilie 1091 un rol deosebit l-au jucat oștenii vlahi din care era formată armata sa, oșteni recrutați din părțile Vardarului și Strumei, din Macedonia. Același împărat Alexios I apelează la ajutorul lui Pudilă, un fruntaș vlah, pentru a opri năvălirea cumană din 1094. Toate acestea pregătesc răscoala de proporții
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]