KorAP: Find »[drukola/base=vodcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...43 >

1,060 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

mamei, m-am gîndit să scot și vaza din geamantan. Dar unde să stea?! "Cu cinste oriunde", dar nu cred că în valvîrtejul de lucruri care e acum în camera mea. Floarea pentru mama stă acum într-o sticlă de vodcă rusească, pe raftul de deasupra mesei de scris, peste dosarul cu corespondența întreținută cu teatrele din țară. În noua locuință însă vaza își va avea locul ei, pe raftul din mijloc al bibliotecii, sub tabloul mamei. Aproape că mă îmbăt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul aventurii; puțin le interesa confortul. O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am stat de vorbă ca doi colegi și l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la mine femeile vin gîrlă, iar băutura stă în rafturi, pe sortimente, ca într-un depozit. De-atunci, sub semnul jurămîntului făcut, nu-mi calcă pragul decît cei pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în mînă... în total... Vreo șaizeci și trei de mii, a surîs Livia, turnîndu-mi vin, o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai făcut cu atîția bani? I-am investit în alte lucrări, am răspuns. Cafeaua, vodca, hîrtia de scris, dactilografierea textelor, drumurile la București, la alte teatre din țară... au costat... Autobuzul gonește ca un nebun pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
m-a străfulgerat o idee. Trebuia s-o încerc. M-am dus la alimentara din centrul orașului, care pe vremea aceea era deschisă tot timpul, am cumpărat o pungă cu carne de porc, o cutie de nes, o sticlă de vodcă rusească (obținută cu mari rugăminți fiindcă după ora douăzeci și trei nu se mai vindeau băuturi), o pîine și m-am dus acasă. Duminică după-amiază era gata actul întîi și aveam în cap, clare, celelalte două acte. Luni seara, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su. El vine pe la mine mai des. Băiatul mai mare al lui, cu care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă nu mă-nsor, eu îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
e încă instabilă. Pe vreme instabilă oamenii vorbesc frumos la telefon... Totuși, schimbă ea brusc tonul, devenind gravă, poți să nu-mi telefonezi. Oricum, eu te voi aștepta. La mine, îi spun, ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lase toată durerea din palme pe luciul fin al fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit de ea și, oricine ar intra, ușa va fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
beau un whisky cu cuburi de gheață în el, să beau un sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
combinat o echipă de teatru peste așteptările lor!... Știu că nu voi reuși singur, eu nu-s regizor -, dar contez pe sprijinul amicilor mei de la teatrul din localitate, sprijin care, la urma urmei, poate fi "stimulat" cu cîteva sticle de vodcă. Dar merită!... Poftiți, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Îi spun de încurcătura cu locuința. Președinta se încruntă, stă și se gîndește o clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în altă parte, unde să respir aer curat... să nu mai trebuiască să-mi fie rușine că am o diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de bere, băute între timp, mă vor spăla pe dinăuntru, voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva cronicari dramatici de la Radio și de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de gazde, prinși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pentru atîtea fenomene cotidiene!... Cum de-am putut oare să las Fizica?!, să dau capra pe-o varză?!... Ducă-se dracului literatura!! La dracu pasiunea mea pentru pagina albă, așternută în față, în ceasurile tîrzii, de după miezul nopții!... Cafea și vodcă inima slăbită, nervii tociți... De ce să-mi transpire, noaptea, degetele pe creion, cînd pot să-mi obosească brațele în jurul unui mijloc de femeie?! Ce-ai făcut din mine, Doamnă Ana?!... mă trezesc oftînd cu glas tare. Tot mîrțoagă am rămas

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
strîngem încă o dată mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
De ce v-au schimbat? îl întreb. Ți-am spus: "E unul care cîntă mai dulce decît mine", îmi răspunde Don Șef. Ascultă, se înveselește el brusc, ce-ar fi să-i dăm dracului și să-i tragem un chef cu vodcă, friptură și vin? Am o poftă nebună să fiu adunat de prin șanțuri!... Eeei, Don Șef! rîd eu. Nu-i de noi. Dar ce-i "de noi", ce-i?! Batjocura tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de mama, deschid geamantanul, o scot din cămașa de corp în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și pe față, mă șterg cu prosopul și observ în oglindă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mă uit la masă, văd o jumătate din ea acoperită cu paginile manuscrisului unui nou capitol, pe care vreau să-l includ în romanul de la editură, îmi spun că am amînat cam mult trimiterea lui, mă uit la sticla de vodcă rusească de lîngă manuscris, o văd începută și am impresia că-mi face semn s-o prind în mînă și s-o duc la gură. Întind mîna s-o iau, dar mă opresc: Nu, nu-i o soluție, îmi zic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]