949 matches
-
apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi dintre „nemuritorii” raportori. Continuă a-și exersa floreta în Epigrame (1908); rezistă mai ales cu hazul scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce se vor consacra, la noi, umorului, catrenului și autorilor de duh
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de pomană!) regiuni de o bogăție și o diversitate incredibile în ceea ce privește resursele alimentare și tehnicile de preparare. Este cazul Marii Britanii. Cu ce s-a îmbogățit bucătăria engleză din întâlnirea cu rafinatele mâncăruri ale Indiei? Pentru cei care ne vor aminti voga britanică a curry-ului, trebuie remarcat că el a apărut în farfuriile englezilor, dar a rămas un oaspete exotic într-o bucătărie anostă, adică nu s-a integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre principalele remedii românești ale mahmurelii, o zeamă reparatorie, ivită în farfurii la spartul zorilor, după o noapte de chef. Deși astăzi ea este servită în 99,9% din restaurantele românești, voga sa nu pare a avea foarte mulți ani în spate. Referindu-se la această ciorbă, precum și la tuslama, Păstorel afirmă într-un articol apărut după cel de-al Doilea Război Mondial: „Dacă aceste gustoase specialități muntenești, în care bucătarii din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe fondul căreia se vor crea mai tîrziu ideologiile totalitare. În 1817 deja, asociațiile studențești din Wartburg vor celebra tricentenarul Reformei arzînd Codul civil considerat simbol al malignității insidioase a națiunii politice în stil francez. În anii 1890 este în vogă teza superiorității ariene a lui Chamberlain, înregistrînd un succes cu totul special în Germania 220 (în vreme ce, în aceeași epocă, ecoul "celtomaniei" în Franța ca și al "goticismului" în Suedia rămîne aproape confidențial). Iată cîteva dintre semnele anticipative ale nazismului, ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod de contestare a formulei epice în vogă. Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de lirism. Acestea sunt extremele între care se desfășoară aventura lirică, doar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
formaliștilor ruși. Marii poeticieni de acestă orientare R. Jakobson, I. Lotman, M. Bahtin, dar și mai înainte L. Spitzer, vorbesc despre „structuri”, „relații”, „construcții”, „cor elații” etc. Analiza structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem de semne (semiotic), iar caracterele semnului
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
humor, lucrarea despre Conceptul d etotalitate interesează în mod particular, pentru că ni-l dezvăluie și mai limpede pe acel Höffding care nu poate fi de acor cu asociaționismul, dar nici nu era dispus să subscrie fără rezerve la tezele în vogă ale vitalismului. El insistă asupra totalității ca sinteză: "Într-o asemenea totalitate, se vădește o varietate reunită într-un mod specific și, în felul acesta, descoperim aici, în deplină valabilitate, legea sintezei". Pe de altă parte, însă, remarcă Höffding, există
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care să se găsească exclusiv la noi, la The Look, toată lumea ar veni glonț aici! Fără să le pese că le poate cădea acoperișul În cap! Cum ar fi, să comercializăm o linie de design ieftină a unui creator În vogă! Ideea asta nu-mi dă pace de ceva timp. Am Încercat să discut despre asta cu Brianna, achizitoarea șefă, săptămîna trecută. Însă ea s-a mulțumit să dea din cap absentă și m-a Întrebat dacă sînt drăguță să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe mâine”. O atenție deosebită se acordă paginilor „vesele”, unde se întâlnesc umorul absurd, satira socială și gluma cu două înțelesuri, accesibilă unui cititor cu mai puține pretenții. La aceste pagini, foarte atractive, scriu în mod obișnuit câțiva umoriști în vogă ai timpului: Al. Cazaban, C. Cosco, C. Gongopol, G. Rădulescu-Archibald, epigramiștii Toma Florescu și N. Georgescu-Cocoș, I.C. Aslan, Victor Anestin, Keops, N. Batzaria (din 1935) ș.a. Deși grupul de presă titular editează începând din 1919 suplimentul „Universul literar”, paginile dedicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
ai teoriei cromozomice a eredității și care disting între soma (suma organelor) și germen (celulele germinative), adică între perisabil și ceea ce se comunică durabil în urmași. Problematica genetică este interesantă și misterioasă pentru sec. XIX. Între promotorii geneticii, domeniu în vogă în acest secol, un loc aparte ocupă experimentele călugărului Johann Mendel (1822 - 1884) făcute pe plante prin încrucișări, realizând în cadrul speciei varietăți de pisum sativum (mazăre). El este și autorul statisticii principale potrivit căreia populația globului crește în progresie geometrică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
creată de Corneille cu un acompaniament muzical de d'Assoucy, într-un decor de Torelli. Tragedie pe muzică. Gen creat de Racine cu Esther, în 1689, în colaborare cu Jean-Baptiste Moreau. Estetica genului, care tinde să concureze opera foarte în vogă în Franța din a doua parte a secolului al XVII-lea, are la bază amestecul de declamație, muzică și cânt. Tragedie-balet. Gen aristocratic, provenit din tradiția baletelor de curte, născut din înclinația pentru spectacolele coregrafice sub Ludovic XIV. Ex: pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cere părerea în această chestiune. 32 Se pare că în această "Apologie", d'Aubignac a vrut să-l convingă pe Richelieu de superioritatea tragediei în proză asupra tragediei în versuri. 33 Sublinierea noastră. 34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de editarea volumelor din „Biblioteca pentru toți”, difuzând literatură română și universală, folclor, știință popularizată, tălmăcind el însuși din Bernardin de Saint-Pierre, Hans Christian Andersen, Al. Dumas-fiul, Catulle Mendès, Jules Lemaître, François Coppée, Anatole France, precum și din autori francezi în vogă: Adolphe Philippe D’Ennery, Ernest Legouvé și Jules Janin. Transpunerile vădesc anumită dexteritate literară și au fost apreciate în epocă. S. a scos și un „Calendar ilustrat al «Bibliotecii pentru toți»”, urmărind același program. Ca folclorist, este, la noi, unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
originar, nu pe sum, pe a fi, ci un sunt expirat, depus în urma celui actual, activ, devenit avut. În alți termeni, operele „făcute” sunt, în cel mai bun caz, produsul autoimitației, când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu se exclud, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
De Gasperi, Adenauer). Instinctele și interesele lor se potriveau foarte bine cu starea de spirit postbelică. În al treilea rând - și poate cel mai important -, bătrânii politicieni care au reconstruit Europa Occidentală reprezentau continuitatea. Noul și modernul fuseseră destul În vogă În perioada interbelică. Parlamentele și democrațiile fuseseră privite de mulți - și nu numai de fasciști și comuniști - drept decadente, stagnante, corupte și, În orice caz, necorespunzătoare misiunii statului modern. Războiul și ocupația au spulberat aceste iluzii - cel puțin pentru electorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americanizare”: adoptarea În Europa a tuturor practicilor și aspirațiilor Americii moderne. Deși multora le părea o deviere radicală, de fapt, nu era o experiență nouă. Europenii erau „americanizați” - și se Înspăimântau la acest gând - de cel puțin treizeci de ani22. Voga liniilor de producție stil SUA și „taylorizarea” normelor de lucru, ca și fascinația pentru filmele și modele americane erau o poveste veche chiar și Înaintea celui de-al doilea război mondial. Intelectualii europeni din perioada interbelică deplângeau lumea „haină” a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
artiștii tineri, novatori, reprezintă portdrapelul mișcării secesioniste românești. Din păcate, existența ei este efemeră, de doar șase numere, dintre care două duble. Revista Ileana constituise o punte de contact, înlesnind cunoașterea de o parte și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți de orientare simbolisto-secesionisto-decadentă, iar consultarea nomenclatorului de apariții în revistă relevă decupajul noilor sensibilități artistice. Analiza minuțioasă a revistei și a editorialului în care Bogdan-Pitești își expune programul destul de vag-conformist al revistei relevă însă un fapt important. Acesta concepe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subiecte decadente" precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1. Gustave Moreau O adevărată femme de lettres, prețuită la Paris ca și în țară, Maria Bengesco a servit drept corespondent la Paris pentru ziarul L
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în spațiul fără frontiere al reveriei. Simbolismul lui Puvis de Chavannes nu se tulbură niciodată, nu admite infiltrația unui element alienant, păstrându-se departe de sensibilitatea decadentă, dar creând un spațiu propice interferențelor cu sensibilități afine. II.3. Arnold Böcklin Voga pe care a cunsocut-o Arnold Böcklin la sfârșitul secolului -, "febra Böcklin"a avut și contraponderea sa într-o critică extrem de severă al cărui ton l-a dat opul lui Julius Meier-Graefe, Le Cas Böcklin -, care înscrie "cazul Böcklin" în sfera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez, The Aesthetic Movement, Lionel Lambourne consideră că arta prerafaeliților în ceea ce ține de minuția detaliului și decorativismul ei implicit, întâlnește fertil voga japonizantă. "Ceața fină a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au fost reproduse cu o abundență risipitoare și combinate în permutări interminabile. Motivele florale au oferit un teren comun, pe care ambele culturi se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comun un sentimentalism fad și grațios, precum A. Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă modeste ale unor pictori străini, în vogă. Se poate vedea și aici selecția de gust, ilustrativi sunt simboliștii, secesioniștii, cei cu o marcată sensibilitate decadentă. Românii sunt Ștefan Luchian ortografiat adesea Lukian -, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Constantin Artachino, Ludovic Bassarab, Ștefan Popescu etc.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
à coucher, Cabinet de l'Extrême-Orient, Boudoir, Second étage, Jardin. Demersul romanesc s-a transformat, în parte, într-unul muzeal; fiecare obiect beneficiază de atenția custodelui-narator, însă acesta nu este doar clasificat precum în cabinetele de curiozități ordonate enciclopedic, în vogă între 1540 și 1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge atât din locul pe care-l ocupă într-o colecție, cât și din plasarea sa simbolico-estetică care configurează o ordine superioară a ansamblului. Unul dintre idealurile simboliste este cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vertijul dansului, figurile din prim plan sunt neclare, cu atât mai mult cele din fundal, chipurile se amestecă în turbionul monden. Dimitrie Karnabatt, în "Expoziția Emilian Lăzărescu", la rubrica "Note zilnice" din Seara, se lasă la rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]