35,255 matches
-
autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără înnoptarea de noapte" (Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt semn al sfidării), voindu-se călăuza sufletelor în lumea subterană, în imperiul lui Hades (adoptînd o funcție psihopompă): "Scrisul agonic nu realizează/ panorame, sinteze./ El preferă spațiul tensionat al/ ciornelor, al foițelor zdrențuite,/ al bucăților de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
comuniste, la care contribuia cu poeme adecvate momentelor politice pe care le omagia cu sîrg vinovat. Părea, cînd îl vedeai pe stradă sau în redacții, mereu înfricoșat și parcă se făcea mic în ciuda lungii sale înălțimi aproape descărnate. S-a voit (parțial a și fost!) memorialist, publicînd, în 1973, odată cu placheta Ștergar românesc, volumul memorialistic Scriitori care au devenit amintiri. De curînd, nepoata poetului, d-na Virginia Carianopol, s-a îngrijit de reeditarea acestui volum de amintiri. Autorul le-a subintitulat
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
decît la cele ce-l înconjurau. Avea înlăuntrul lui o lume întreagă, veșnic în fierbere, mereu în agitație, lume pentru care își sacrifica mai tot timpul, dornic totdeauna s-o cunoască mai bine și să-i smulgă taine pe care voia să le comunice oamenilor. Nu frecventa cafeneaua literară. Retras, departe de zgomotul reclamelor nemeritate și bîrfelor confraților, a trecut prin viață singur. Modest dar stăpîn și pe cultura și pe cuvîntul care i-au creat numele, el s-a zbătut
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
har, este un scriitor fără operă, care s-a priceput de minune să acumuleze înalte funcțiuni oficiale (se pare că a fost un bun gospodar), ca director la Teatrul Național sau președinte la Societatea S favorabil - cum altfel? - placheta. A voit să-i mulțumească. Prin intermediul redacției, i s-a stabilit o audiență la Institutul de Bizantologie. Deși fusese rugat de secretară să nu-l rețină mult pe profesor, acesta s-a antrenat într-o prelungită convorbire, de vreo două ceasuri, interesîndu-se
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
i s-au întîmplat "cu adevărat" autorului. Iată pe scurt evenimentele: autorul s-a îmbarcat la Cadix pe o corabie pentru a naviga pe Oceanul Hesperic, adică Oceanul Atlantic. Motivul călătoriei? Nu avea nimic mai inteligent de făcut și, în consecință, voia să cunoască lucruri noi. După o zi de navigație s-a iscat o furtună cumplită care a durat șaptezeci și nouă de zile; în a optzecea au ajuns la o insulă împădurită. Trec peste descrierea insulei în care se află
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
dacă...". Ce-ar fi fost dacă, de pildă, cineastul ar fi fost lăsat, pe vremuri, să-și facă opera, să fie el însuși. ("Cum se poate descrie mîhnirea mea de azi, re-trezită după peste 35 de ani, descoperind că ceea ce voiam să fac pe vremuri în meseria mea și nu puteam, alții, pe alte meridiane și alte paralele au izbutit (...) Cînd, după terminarea Duminicii..., am vrut să refolosesc la alte producții instalația și proiectoarele cu lumină rece, rămase la Buftea, mi
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată./ Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?(...)/ Și el, tremurând înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac?(...)/ Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus în Damasc./ Și trei zile a fost fără vedere." Cu mijloace diferite de expresie, un
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
film, muzică, pictură etc.). Pornesc de la detaliu ca să explic apoi epoca, artistul. Sunt acolo 52 de studii "Blitz", de 2-3 pagini fiecare. Cartea se citește ușor, e un impuls pentru cititor de a se ocupa cu fenomenul artistic. Mai înainte voiam să văd ce este specific retoroman - idiomul, tradiția etc., azi mă interesează generalul. M.P.M.: Orice lucru poate fi privit din diferite puncte de vedere și legăturile lui sunt multiple. I.C.: În toamna anului 2000 sper să-mi apară cartea pe
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
nteles. Am stat inconștient 14 zile, m-a îngrijit, în celula 20, ing. Mircea Slăvescu, fiul fostului ministru de finanțe, Slăvescu... Dar acest mic amănunt nu i l-am mai povestit lui Dorli. Ce rost mai are?! Azi știu de ce voiau, atunci, s-o aibă în bătaia atenției. Blaga era uriaș, trebuia lovit indirect..." sau "Niciodată eu nu l-am uitat pe Blaga, pe care, ca un vechi chinez, îl consider un ăLară al sufletului meu". * Dorli Blaga a adăugat dosarului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
și, cum conveniseră, apoi director al direcției Educației Poporului din ministerul Artelor. Era, totodată, și președinte al S.S.R. Pe data s-a pornit împotrivă-i o mare și joasă campanie de presă, dirijata de Nichifor Crainic (pentru că prozatorul n-a voit să aloce trei sferturi din subvențiile culturale ale Direcției revistei Gîndirea), ajutat de Pamfil Șeicaru și alții. Și a fost atît de violență, încît, la 27 februarie 1930, mărturisea în jurnal: "Scandalurile se țin lanț. Campania contra mea continuă concentric
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
sistemul de pile al răposatului regim, sistem care avea și un merit. Dacă te prezentai la un concurs unde locul era ocupat dinainte, ți se spunea să nu te aștepți să cîștigi. Erau totuși persoane care, din naivitate sau pentru că voiau să-și încerce șansă, luau parte la asemenea concursuri cu învingătorul știut. Dar, mai trebuie spus, tot pînă în ^89, au existat căi de a obține locuri în diverse funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs, ci să cauți anumite situații umile, în aparență, situații cu ajutorul cărora te puteai trezi ulterior în funcția rîvnita. Tot pînă în ^89 există modă sacrificiilor de tip politic - dacă voiai un anumit post, intrai în PCR, chiar dacă nu aveai nici o chemare pentru acel partid. Complexul cinstei cu apartenența politică face, după părerea mea, un rău nu numai conjunctural, ci are, se pare o foarte solidă susținere în sistemul actual. Vechile
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
fiind terna și chiar plicticoasa (că și descrierea statuilor Vienei, a pinacotecii din Dresda, bătălia de la Austerlitz, descrierea orașului Praga, a Boemiei în genere etc. etc.). Din păcate, memorialul lui Filimon e adesea presărat cu astfel de pagini, sărăcindu-l. Voise autorul să-i sporească, pentru destuii neinițiați ai timpului, dimensiunea informativa? E posibil și poate că îndeplinea, atunci, o reală utilitate. Dar, repet, în toate aceste pagini, destule, autorul nu e, în chip vădit, el însuși, multumindu-se să transcrie
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
putut afla întrînsa nici o nuanță care să-mi excite cel putin curiozitatea. Totul în acea opera e confuziune; melodia, care este baza principala a muzicei, lipsea cu totul..."), socotind că acel compozitor a ales "calea cea mai greșită prin care voiește să reformeze muzică". Educația belcantoului italian își spunea, hotărîtor, cuvîntul. G. Călinescu a precizat că reportajul de călătorie al lui Filimon are ca model pe unul francez, datorat unui Viardot. Așa, probabil, este. Dar, după aprecierea d-lui Paul Cornea
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
rămân definitiv atașat de prietenul meu Milan, al cărui rafinament muzical și gust artistic le invidiez de vreo treizeci de ani fără încetare, încă din prima noastră adolescență. Nu e cazul să multiplic exemplele - sper că s-a înțeles ce voiam să spun: că foarte mulți români, mai ales dacă locuiesc în vestul țării, am o experiență directă a Sârbiei și a sârbilor. O experiență absolut extraordinară - de n-ar fi decât admirația față de marii lor scriitori, dar și prietenia cu
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
originali", si, culmea!, ne mai și împăunam cu noncalitatea. Epoca lui Fă-TE Că! Asta este perioada pe care o trăim. Dorința lui Ceaușescu de a construi omul nou este pe cale să se împlinească. Nu chiar cel pe care il voia el, dar unul destul de apropiat. Omul care în loc să lucreze se face că lucrează. Omul care în loc să facă o lege clară, face una confuză și după aia scoate un manual cu instrucțiuni de aplicare a ei și, deci, si de eludare
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
introducere critică în problema cunoașterii din 1994. Acum reapare în librarii cu o culegere de studii și eseuri, frumos intitulată Cum recunoaștem Pasărea Minervei? Cum majoritatea acestor studii comentează chestiuni legate de trecutul filosofiei românești, am citit-o și aș voi să o comentez. Distinsul autor (care mi-a fost bun coleg de studenție, rămînîndu-mi prieten) e, și el, (că, si de curînd, dl. Ion Ianosi, într-o carte pe care am comentat-o) mirat de ciudată realitate a peisajului filosofic
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
a treia Uniune pentru cei care nu aderau la nici una din cele două structuri. Firește, aceasta nu era o soluție, ci o intrebare retorica. Dar ca mine se întrebau și alții, sătui de cercurile literare de putere din care nu voiau să facă parte sau din care făceau parte fiind, însă, doar masă de manevră. Era, oare, altfel, pe vremea lui Ceaușescu? Și atunci existau cercuri literare de putere, dar acestea erau, politicește vorbind, clar orientate: unii erau aderenții la Puterea
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Să ne ierte onorabilul. Față moțului care își bate drăguțul bețiv și târgul de la Găină, în care dl. Lengyel a văzut miri și mirese "beți de nu mai puteau stă pe picioare", nu ne arata nici un fel de popor, ci voiește pur și simplu defăimarea românilor" (p. 127). Direcția nouă în Ardeal este o scriere maioresciana nu numai prin titlu, ci mai ales prin susținerea principiului fonetic în scrierea limbii române, desolidarizându-se de etimologismul învățatului blăjean Cipariu, pe care-l
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
totuși blasfemie! - colabora cu marele poet, editorul completînd versurile socotite lipsa. Un amplu capitol, exhaustiv și învățat, doldora de elemente să le numesc tehniciste, dar mereu fermecător și mustind de învățăminte, este cel intitulat "Protoistoria editării" (138 pagini). Oricine vă voi, vreodată, să reconstituie laboratorul manuscriselor eminesciene, tot ce s-a spus în legătură cu acest tezaur de interes național, memoria extraordinară a poetului, care putea, după mulți ani, să reproducă în scris, poeme întregi, ediții realizate, studii publicate și polemici înregistrate, va
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
care au atacat NATO în timpul conflictului din Iugoslavia, continuarea eforturilor de integrare a României în această alianță? ZIUA a dat săptămîna trecută o lovitură de presă, prezentînd o listă a unor așa-ziși conspiratori ghidonati de KGB care în '89 voiau să-l dea jos pe Ceaușescu. Nu e prima dată cînd ZIUA se precipita în a face dezvăluiri care, ulterior, nu mai sînt dezvăluiri, ci ficțiuni care, uneori, obligă acest ziar să recunoască faptul că s-a lăsat intoxicat. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
dezvăluiri" elucubrante (culminând, demențial, cu "jurnalul" Ronei Hartner), ea nu poate fi menționată nici măcar în trecere. Ar fi nevoie de câteva tomuri. Și iată-l acum, în fața noastră, tremurând că varga, făcând pe mortul în păpușoi. Unde e eroul ce voia să ne salveze de ceea ce reprezintă, în viziunea lui încețoșata, relele pământului: democrația de tip occidental, drepturile omului, vecinii de la apus, economia de piață, libertatea. Iată-l ascunzându-se, ca un zmeu de hartie creponata, îndărătul certificatului medical! Să fie
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
mama copiilor, Roxana, o femeie plăcută, care nu făcea deloc caz (dimpotrivă, se rușina) de averea soțului ei. Află, cu plăcere, de visul tînărului paroh și se face interpreta lui pe lînga soț. Cum acesta angrenat în viața politică, se voia ministru, Ceaur găsește că inițiativa parohului (la care, efectiv, ține) ar putea deveni un util mijloc propagandistic. Roxana, și ea mult dăruita proiectului, avea o bună prietenă, evreica Debora, fiica unui cunoscut bancher. Prin stăruința Deborei, tatăl ei, proprietarul unui
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
vilă din străinătate, iar Roxana, geloasa, îl privea posesiv. Eroul nostru constată că deși proiectul își urma drumul constructiv, își pierde sufletul în iubirea pentru Roxana. Și, că totul să se îmbine la timp, moare intempestiv bogătanul Ceaur. Roxana ar voi să continuie construcția, dar îl invită să locuiască alături de ea, ca stăpîn al ei și al copiilor ei. Înfricoșat de pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
a unei artilerii considerabile prin mustățile sale mari". Și, totuși, aceste declarații de jignita despărțire nu sînt decît expresia unui amor năbădăios. Pentru că următoarea epistola, datata 20 august 1876, începea cu apelativul "dulcea mea amica" și îi mărturisea că ar voi o fotografie a iubitei fără coafura ei înaltă, pentru că "în genere te iubesc în proporții cît se poate de proprii". Prima scrisoare cunoscută a Veronicăi e din 27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite Titi". (În general
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]