1,096 matches
-
trupuri moarte - aruncă rășchiete în ogradă Și în urmă sare dânsul, ca să vadă, ce-a să vadă? Împăratul de zid strașnic și de poartă ce avea, Ferestrele stau deschise și ușile se crăpa. (200) Scări bătute-n pietre scumpe, repede voinicul sue Intră-n casele frumoase din înnalta cetățue, Pe covoare moi el calcă, intră în acea odae Care-i plină de a lunei blândă, tainică, bătae. Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par (205) Cum că chipur'le din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic. Lângă smeii morți când trece, limbile le taie el, (225) Le adună sîngerinde și le pune-n testemel, Trece zidul și pornește iar la drum pîn-ce ajunge La cazanul care fierbe în mijlocul verzii lunce. Pe-o smeoaică mum-o taie - pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
va da Dumnezeu sfântul să mă scap și de acesta. 455Vine smeul, vine iute mișcând codrii cei de aur, Cu cap mare ca cuptorul și cu aripi de balaur. - Hei, Căline, rău de tine, strigă el și se aruncă Pe voinicul care-l prinde, învîrtindu-l jos în luncă. Se luptară rău și smeul cât de cât să nu se deie. 460- Hei nevastă, zice dânsul, dă-mi să beau și dă-i să bea. După ce mai odihniră, zise smeul: - Măi Căline
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cât ca să te uiți la dânsul - de frumos - nu te - ndurai Și aude - un glas cu jele, chiar o grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline, Ce-ai pățit tu de picioare, ce rău dete peste tine? Și Călin începe-a-i spune cât pățise pân - acuma. - Hai, ne-om
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-mi trebui. Vîrîți-vă Dumneavoastră. Călin rupe-o creangă verde și o bagă-n ap-albastră 565Și uscat-o scoate iară. - I! cum ți-oi da pumni, tu babă, Ai vrut să ne-usuci, șirato, spune dreptul mai degrabă. - Să vedeți, voinici, la vale, printre trestia înnaltă, Apa vie tot sclipește, se rotește colo-n baltă. Ei ajung la apa-n farmec și băgând o creang - uscată, 570El o scoate numa-n muguri și cu frunze încărcată. Se băgar - atunci în baltă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi, Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o noapte mi-a perit Făr-să știu nici cum, nici unde. - Cine dară L-a găsit? 605Cine a adus alunele - astea? Logofeții spun că baba. O strigară de la poartă să s-urnească mai degrabă. Când în locu-i cine vine? - un voinic strein. El spune: - Împărate pre-nnălțate, eu vi l-am pus în alune. Iară cioara cea de mire pe trei perini șade-n puf, 610Slugi îl apără cu creanga de muscuțe și zăduf; Cum trecuse Călin pragul de sub el o pernă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mărețe puse. Și pe o câmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, După ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic streine. - Nu-mi știi spune cine șade n-aste rânduri de palat? - Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și cel mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic streine. - Nu-mi știi spune cine șade n-aste rânduri de palat? - Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și cel mare pe cea mare. 655- Da ce-i cu cea mijlocie? - La găini au pus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împinge lin la vale, 700Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale - Și bărbia ei ridică, s-uită-n ochii plini de apă Și pe sînu-i o desmeardă și din gură-i se adapă. Dar a doua zi voinicul mânios intră-n ogradă, Frații lui cum îl văzură la genunchi veneau să-i cadă 705- Iartă, frate, căci greșala, zău, de mult ne-apasă pieptul. - Ba nu, fraților, - li zise, să vedem ce e cu dreptul, Să facem o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n al lui suflet neclintită[-i] stâncă. În van l-oprește regele, poporul, E dus de-o stea, ce arde-n minte-i încă, 95Dorit de raza unor doi ochi tineri - S-a dus să ceară sfat la sfânta Vineri. Voinicul meu - îi zise - atuncea sfânta, De ce-ai stătut în. valea amintirei, Pentru oricare e frumoasă, blândă, 100Cu curte - oricărui seamănă. Ceirii Din acea vale inima-ți frământă. Nu sta în ea. De te - nchinași iubirei, Te du de-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și o poveste veche. Ș-a pornit în toiul lui, Năsdrăvan într-o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și copaciul mi-l încarcă, Pîn-ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină - Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El L-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmeci - ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvîntează: - Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine. - Ha! acesta-i mai cuminte! Și să cânte strana prinde: - Este tare, este tare, Și cuminte, și cuminte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-avea munți, ș-avea păduri Și cetăți cu - ntărituri, Ș-avea sate mii de mii Presărate pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai sbucium Când sunând voios din bucium, Chema țara la hotare De - alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn " Toate-n viață se întorn. " Rămâi, codri, sănătos, Că mă chiamă apa-n jos " Și menit în lume sunt Să-mi fac cale pe pământ. " Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă vântul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că nu-i puiul să mă vadă, Să mă vadă și să-mi creadă. Cu ce foc petrec în lume Numai eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când o văd inima-mi plânge, Când o văd cu sânul plin M-ajunge dor și suspin, Și cu părul de mătasă Dorul ei că mă apasă Și cu fața rumeoară Dorul mândrei mă omoară. Mândra când se - mpodobește Tot voinicul o iubește, Când își pune chit de flori După dânsa stai să mori. Ah, leliță, lelișoară, Tu - ai fi bună domnișoară - De ți-ai face pat - afară Eu m-aș face-un vânt de vară Ș-aș veni la tin-odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi l-o pune - Ce să mi-l pue, că-i pus, Numai cât mai stă în sus! 31 - Tu te duci, bade sărace, Eu cu dorul tău ce-oi face? - Da tu mândră - ai face bine, Că mai sunt voinici ca mine. - Lasă, bade, las - să fie Chiar o sută, chiar o mie, Las - să fie tot de-a rându Dacă nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le-am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Du-mă, Doamne, și mă pune Unde-i palinca de prune Ș-un șir de nănuțe bune; Ie-mă, Doamne, și mă adă Până la Pîncota albă C-acolo-s nane grămade Și mai mare și mai mici Cumu-s bune de voinici. 65 Frunză verde baraboi, Durduleano hăi! Ș-asear-am venit la voi, Durduleano hăi, Și te-am găsit între doi, Durduleano hăi, Doi în pat și doi sub pat, Doi în pod și doi sub pod, Doi în gura podului, Doi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu mi-au spus. 82 Doru de cine se leagă Nu-i paie lucru de șagă. Că s-o legat de-un voinic Ș-o lăsat plugul pe câmp, Și s-o legat de-o nevastă Și-o lăsat războiu-n casă, Și s-o legat de-o copilă Și-o lăsat lucrul din mână. 83 Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceruri trece Ori puica la apă rece, Nu știu luna s-au ivit Ori puicuța mi-au zâmbit, Nu știu luna s-au ascuns Ori puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]