1,651 matches
-
pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere privată ! Ridică paharul către cineva din partea opusă a sălii și strigă ceva În italiană. E nunta nepotului meu. L-ai cunoscut ? Guido. A fost chelner aici acum câteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întâlnit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără bunicul, fără Kerry și fără Nev. E ca și cum ne-am fi Întors cu cincisprezece ani În timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
La capătul firului se lasă o tăcere punctată doar de respirația ei neregulată, și Emma se uită scurt la mine. Știu că Barry, producătorul, îi urlă probabil în cască să facă ceva, să umple spațiul. — Mult noroc, Enid! zice ea voioasă. Becky, în legătură cu subiectul planurilor pentru pensionare... — Stai... stai puțin, zic, ușor încruntată. Enid, nu există nici un motiv financiar evident, care să te împiedice să te pensionezi. Însă... haide să vorbim un pic despre cel mai important motiv dintre toate. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dispare. Dezamăgită, deschid ușa apartamentului nostru și, o clipă mai târziu, Suze iese din camera ei, trăgând după ea un sac de gunoi mare și negru plin. — Bună! zice. Te‑ai întors. Da, răspund, încercând să‑mi iau o mină voioasă. M‑am întors! Suze dispare pe ușă și o aud târâindu‑și sacul uriaș și negru pe scări și scoțându‑l pe ușa de la intrare, apoi urcând iar la noi în apartament. Deci, cum a fost? zice cu respirația întretăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc orașul ăsta. Unde în altă parte mai găsești invitații cu feliuțe de pizza sclipitoare, rimel gratis și pulover ca al Madonnei, toate în aceeași zi? Când ajung la Royalton, am un zâmbet enorm și voios pe față. N‑am mai avut o zi atât de plină de satisfacții la cumpărături de... ei, da, de ieri. Îmi las toate plasele la garderobă, apoi mă îndrept spre barul circular unde mi‑a spus Luke că o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o gură. — Mi‑e teamă că răspunsul meu e nu. — A! Firește, vei fi plătită pentru asta! zice. Trebuia să‑ți spun de la început. — Chiar și așa. Nu mă interesează. — Nu‑mi da răspunsul încă. Mai gândește‑te! Îmi zâmbește voioasă, după care se uită la ceas. Trebuie s‑o șterg. Mi‑a părut foarte bine să te revăd, Becky. Și sunt extrem de bucuroasă că‑ți merge bine. După ce pleacă rămân nemișcată o vreme, bându‑mi apa minerală. În exterior sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un pulover, mă uit la el câteva clipe, apoi îl las iar jos. Simplul gând de a încerca să mă hotărăsc dacă să‑l păstrez sau nu mă istovește. — Cum merge? aud glasul lui Suze de dincolo de ușă. — Bine! strig voioasă. Foarte bine! Haide, trebuie să fac ceva. OK, poate ar trebui să o iau dintr‑un colț și să văd pe urmă. Îmi croiesc drum spre colțul camerei, unde un morman de chestii stă să cadă de pe masa de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lasă o tăcere stânjenită. Undeva mai încolo, aud un glas spunând: — Kate Spade! Uite, nou‑nouță! — Becky, îmi pare foarte rău, zice Tom precipitat, în legătură cu felul în care ne‑am purtat cu tine la nuntă. — Nici o problemă! zic, puțin prea voioasă. — Ba e o problemă. Scutură din cap. Mama ta a încasat‑o din plin. Ești una din cele mai vechi prietene ale mele. Mă simt foarte prost. — Pe bune, Tom. A fost și vina mea. Trebuia pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fèrè că, în urma acestui transplant ontologic sè aparè reacții adverse sau contradictorii, Nu, America n-a fost descoperitè de europeni, America a fost inventatè pentru americani! I’m coming! Zorii erei post-nucleare, rozalii, ca orice început de lume, se aratè voioși la orizont, dar, pânè atunci, Matei, cu degetul încordat pe butonul nuclear, așteaptè, XXX De revelion i-am promis Ioanei cè voi merge cu ea la cabană vèrului ei de lângè lac, Corinei i-am promis cè îi voi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca și cum un astfel de caz ar fi fost inedit, că mormântul nu numai că nu este identificat, dar cu toată certitudinea i se va pierde și localizarea când va cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe fragede și voioase din humusul creator. Luând În considerare dificultățile și temându-se să nu cadă În mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
colivie. — Da. I-am dat drumu’. — Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios ca mine. Eu nu eram voios. Asta-i o lipsă. — Dar tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios ca mine. Eu nu eram voios. Asta-i o lipsă. — Dar tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată. — Și toți cei voioși sînt morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios ca mine. Eu nu eram voios. Asta-i o lipsă. — Dar tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată. — Și toți cei voioși sînt morți acum. — Ba nu. Basilio e voios. — Atunci o să moară și el. — Maria? Nu mai vorbi așa.Vorbești ca o fatalistă. — Și tu vorbești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu eram voios. Asta-i o lipsă. — Dar tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată. — Și toți cei voioși sînt morți acum. — Ba nu. Basilio e voios. — Atunci o să moară și el. — Maria? Nu mai vorbi așa.Vorbești ca o fatalistă. — Și tu vorbești din cărți. Te rog, nu m-atinge. Ai inima de gheață și te urăsc. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată. — Și toți cei voioși sînt morți acum. — Ba nu. Basilio e voios. — Atunci o să moară și el. — Maria? Nu mai vorbi așa.Vorbești ca o fatalistă. — Și tu vorbești din cărți. Te rog, nu m-atinge. Ai inima de gheață și te urăsc. Acum suferea din nou, el, care crezuse că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșit pe cealaltă. Am și alte răni mai jos, pe picioare. — Enrique, te rog, iartă-mă. N-am de ce să te iert. Da’ nu-i prea plăcut că nu pot face dragoste, și-mi pare rău că nu-s mai voios. Putem face dragoste după ce se vindecă de tot. — Da. — Și o să-ți treacă. — Da. — Și o să am grijă de tine. — Nu. Eu o să am grijă de tine. Chestia asta nu mă-ncurcă În nici un fel. MĂ doare doar dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în avantaj ținând micul discurs despre responsabilitate, eu trebuie să plătesc pentru a mă menține pe poziția celui dominant. Bineînțeles că Davey e complet străin de manevrele mele, binecuvântată să-i fie naivitatea! — Prietena mea și salvatorul meu! exclamă Davey voios, în timp ce aduc băuturile și-mi trag un scaun lângă el. De când aștept să vă-ntâlniți! —Davey mi-a vorbit mult despre tine, îmi spune Jake. Nu știu cum să-i interpretez vorbele. Ceva legat de el mă face să dezvolt o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam pe suflet. I-am zis că nu mă mai duc la grădiniță, că eu am crezut că merg ca la o grădină frumoasă nu într-o casă, unde stai închisă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a aflat cât a fost în Africa, pe care niciodată nu i l-a spus Teofanei cu toate insistențele ei, fie ca să-i încerce curiozitatea, fie că de fapt nici nu era vorba despre așa ceva. în scurtă vreme sosește Cezar voios cu cafeaua care răspândește în tot balconul aroma ei plăcută. — Am făcut o cafea pe cinste, draga mea, așa cum îți place ție, se laudă Cezar, turnând-o în cești. — Să vedem soarbe cu grijă Teofana. Ooo! Ooo! E grozavă! — Îți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de îngălată, însă, pentru a nu mai trezi, cuiva, te miri ce gânduri șucare, de curățenie. Dintr-un difuzor dărăpănat, Hora staccato a lui Grigoraș Dinicu biciuia anacronică și voioasă terasa cu umbrele decolorate, ciudat de încremenită și de pustie la ora aceea, a unui anotimp torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate banu', neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera Apostatul alert și transpirat, parcă voios. S-a scrântit la bilă, săracu', de spaimă! îl taxează Fratele. Uite-l și pe bietu' tata! Guță, bețivule...! Cirozatule! Curvarule! U-huuu, ce te-ai mai stafidit! Uite-l și pe Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
se trudească iar cu copil mic. Pe când Nicu scobora de pe portiță și trecea drumul, baba Ioana luă din casă două oale și merse la fântâna ce se afla nițel mai încolo, lângă casa jandarmilor, la marginea uliței. Câinii o însoțiră voioși, grăbindu-se să miroase toate porțile și șanțurile, parc-ar fi uitat ceva. Nicu, deși abia apucase să intre în curte, nu mai avu stare. Își luă biciul și porni săgeată după babă. Își aduse aminte însă că și ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grei Babaroaga și nici n-ați vrut să ne cunoașteți pe noi, sărăcimea. Atunci era bun pământul. Acu, pentru că se împarte la toți, nu vă mai place. ― Ba mie-mi place, măi Toderiță, numai să-mi dați! zise Marin Stan voios. ― Apoi ți-ai luat și de la arendașul Cosma ce-ai putut, dar acu te faci că nu ne cunoști! vorbi Leonte Orbișor cu imputare. ― M-a chemat cineva pe mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci? făcu Marin înțepat deodată. ― Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]