1,218 matches
-
face uz de numeroase fapte de observație care acoperă întreaga paletă a lumii viețuitoare și citează o bibliografie extrem de bogată de nume ilustre în domeniul biologiei, și nu numai, care nu numai că recunosc finalitatea, ci îi recunosc și caracterul voit, coordonat, supus voinței unei inteligențe superioare. Creaționismul științific se deosebește net de creaționismul clasic, iar Paulescu, prin aplicarea metodei experimentale, instrument de bază a cercetării științifice, a contribuit decisiv la această diferențiere. Cu toate acestea, neodarwiniștii, care încă domină lumea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
asupra societății omenești. Și aceasta numai datorită limitelor cunoașterii la momentul când se elaborau diversele sisteme filosofice, sau mai târziu prin speculațiile care s-au făcut pe seama esenței ce pune în mișcare lumea vie și, chiar mai rău, prin eludarea voită a ceea ce constituie chintesența structurii și comportamentului uman. Iată de ce Paulescu credea cu tărie în menirea științelor medicale și concluziona „Medicina cunoaște deci în mod real omul; ea ar trebui să fie principala bază a filosofiei ”. Afirmație nu fără temei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rândul lor, pentru a trăi parazitează animalele, această stare fiind condiția sine qua non a existenței lor. Acest tip de conflicte sunt inevitabile și fac parte din realitățile vieții pe pământ. Ele sunt dictate de instinct și apar ca fiind voite, făcând parte din echilibrul ecosistemului natural pe care lumea viețuitoare îl formează în ansamblul ei. Aceste conflicte generate de instincte operează într-un strict echilibru în natură pentru lumea animală (cu excepția omului), și numai pentru faptul că lumea animală trăiește
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
politice și religioase aplicate societății umane care nu au avut în vedere decât aspectele exterioare ale comportamentului uman și nu raporturile sale cu lumea concretă, de aici și faptul că majoritatea acestor doctrine rareori au depășit domeniul speculațiilor. Ori, eludarea voită sau din ignoranță a trăsăturilor esențiale ce caracterizează viața omului la nivel individual și colectiv, au împins omenirea spre evoluții paradoxale, conflicte sângeroase, experimente sociale dureroase uneori macabre, situații care se regăsesc în întreaga istorie a umanității. Este tocmai ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de lucru, repetând în fapt experiențele lui Paulescu. 3. 27 septembrie - 30 decembrie 121, în care Banting pe de o parte și Macleod pe de alta, hotărăsc să publice rezultatele, fiecare încercând să și le apropie, dar eludând sau distorsionând voit (cazul lui Banting) rezultatele deja publicate de Paulescu (invocând copilărește o traducere incorectă din limba franceză!), lucrare ce avea să apară în februarie 122, vehement criticată de Roberts pentru “zecile de inadvertențe”. De reținut aici primele comunicări ale lui Macleod
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care-l publică în revista „București Medical” 131. Într-adevăr Paulescu nu a confundat niciodată cele două domenii: pe de o parte știința sa și activitatea la catedră, cu convingerile și opiniile sale pe de altă parte, așa încât amalgamarea lor voită din partea unor detractori (vezi Paulescu - la a patra crucificare) nu face decât să-i umbrească formidabila sa operă științifică și filosofică și să stârnească confuzie. Evocatoare în acest sens este poziția academicianului Nicolae Cajal pe care, pentru acuratețea, înțelepciunea și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dramatizat, în condițiile în care, în dramatizarea unui text, trebuie ținut cont de: "1. valoarea cuvântului selectat pentru a rămâne în replică; 2. asocierea unor cuvinte în cadrul replicii dramatizării: asta presupune o aranjare specială a topicii frazei vorbite; 3. eliminarea voită a unor cuvinte nu trebuie să impieteze asupra înțelesului replicii; 4. stabilirea accentului frazei, a propozițiunii [...]; 5. stabilirea ritmului necesar unei exprimări corespunzătoare fiecărui personaj în parte și a sumedeniei de sarcini care stau în fața celui care creează textul spus
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Întotdeauna îl las pe Alin să povestească, până la capăt, în timp ce toți cei din jur râd cu poftă. Iar eu sunt perfect conștient că toate poveștile astea sunt doar baliverne. Încerc să-mi dau seama dacă Alin le inventează în mod voit, ca să fie în centrul atenției, sau dacă amintirile lui conțin detalii pe care eu mi le-am șters definitiv din memorie. Eu știu foarte bine cum eram. Un papagal inocent, cu breton șaten și cu câteva urme de puf gălbui
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
al unei importante unități economice, ci au decis să "liberalizeze" comercializarea acelor acțiuni oferite gratuit de statul comunist tuturor românilor, astfel ca acestea să se poată transforma în bani, la prețul pieței. În acest mod, în scurt timp, prin degringolada voit creată în economia României, acele taloane au fost permanent devalorizate, creându-se condiții optime ca obiectivele economice, construite de același regim comunist, să poată avea și alți proprietari persoane fizice -, cetățeni de rând ai Republicii. Noii proprietari, lipsiți de experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
temă) care, revenind în mai multe rânduri, este despărțit de cuplete mereu noi, Andantele transpune pe auditor în sfera unei înalte elevații spirituale. Partea a doua a romanului, respectiv volumul I, reprezintă o pregătire și o motivare a răscoalei. Atmosfera voit plată a primului volum, spartă din când în când de semnale de alarmă, prevestiri de furtuni ce aveau să izbucnească în curând, creează impresia acumulării unei energii supradimensionate. Toate aceste „semne de alarmă” nu fac decât să creeze un subtext
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de citit unul din romanele ei, observăm că acesta se reașează în mintea noastră exact după schema pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici romanele mele. Asta e problema criticilor. Îmi place felul cum îmi descrii operele. LV. O trăsătură majoră a autorilor Desperado este faptul că operele lor trebuiesc neapărat recitite pentru a fi înțelese cum se cuvine. Relectura sporește plăcerea textului voit derutant. Nu se clarifică nimic, dar se trăiește din plin. Ai vrea ca lectorul să vadă în romanele tale o enigmă sau te consideri un realist? AG. Enigmele sunt pentru mine romanele polițiste în care cauți făptașul, iar dacă personajele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie, și nu genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și modernă, răspunde unei nevoi profunde în firea omului. Are ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. LV. Romanele tale sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu ai personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aleagă traseul de evoluție, care să se poată înscrie pe o altă linie decât cea dreaptă pe care o admite din rațiuni etice. Răspunsurile la schimbările stimulative din mediu sunt spontane, dar acolo se află și germenii libertății de răspuns voite, dependente nu doar de starea persoanei, ci și de ordinea externă a lucrurilor. Aici voința se completează cu gândirea, punând în avantaj o anumită substanță în raport cu alta. Plierea rezultată se produce în relație cu legile care guvernează în natură, legi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
producerea unui determinism diferit, rezultat al intervenției unui mecanism reflex autoreglator, care face posibilă producerea senzației. Condiția necesară producerii senzației era ca întreaga reflectare reflexă să se supună principiului funcțional reflex al autoreglării și recuplării. Probleme ca aceea a retrăirii voite și conștiente a acțiunilor, a senzorialității subiective, pe Secenov pur și simplu nu-l interesau. Retoric, Secenov se întreba mereu de ce conștiință poate fi capabilă o broască spinalizată, privată de intervenția formațiunilor cerebrale, care totuși reacționează reflex în acord cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în care intra o mare parte din obișnuința ancestrală a românilor de a face față încercărilor și distrugerilor ce urmau invaziilor și războaielor din această parte a Europei. Dispariția satului din viața noastră a contribuit la divizarea societății, la împrăștierea voită a oamenilor, la distrugerea legăturilor dintre grupurile umane, urmărite fără încetare de către un regim totalitar. Colectivizarea țăranilor a urmat naționalizării proprietăților de peste 50 hectare. Colectivizarea a durat ani de zile, s a făcut în condiții groaznice, în umbră și înăbușind
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
talente, genii) și constituie chiar justificarea de bază a activității (pasionate), a multora dintre ei. Oricât pare de dificil, se poate măsura originalitatea câmpului activ de Creativitate și progres tehnic 76 percepere sau conținutul percepției corespunzând mulțimii “aberațiilor posibile” (alterări voite, căutate) relativ la elementele componente. Psihologii Înțeleg prin creativitate dispoziția inventivă sau capacitatea de Înnoire existentă În stare potențială la orice individ uman și la toate vârstele. Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, Încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
talente, genii) și constituie chiar justificarea de bază a activității (pasionate), a multora dintre ei. Oricât pare de dificil, se poate măsura originalitatea câmpului activ de Creativitate și progres tehnic 76 percepere sau conținutul percepției corespunzând mulțimii “aberațiilor posibile” (alterări voite, căutate) relativ la elementele componente. Psihologii Înțeleg prin creativitate dispoziția inventivă sau capacitatea de Înnoire existentă În stare potențială la orice individ uman și la toate vârstele. Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, Încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
ani ar înțelege cu ușurință că ceva nu merge: și asta este puțin spus. (2) În fond, universalitatea alocațiilor familiale este un tabu, pentru că ea este asociată, mai mult sau mai puțin, unei concepții despre sistemul la care în mod voit, tacit sau inconștient, mediile familiale se referă întotdeauna: cea care ar asigura o redistribuire "orizontală" a veniturilor, la toate nivelurile, între familiile cu copii și cele fără copii. Jean-Jacques Dupeyroux, Le Monde, 18 octombrie 1997 Enunțiatorul, pentru a arăta că
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a defini frumosul și esența artei pe cale experimentală face cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural. Întreaga structură a ei este, dacă voiți, un sistem estetic, însăși ființa ei spiritual-materială, transcendent imanentă, ne-o arată ca pe o capodoperă magnifică a întemeietorului ei, ce poate sluji în bună măsură la lămurirea structurală a operelor de artă. Afară de aceasta, dar în strânsă legătură, doctrina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul formării culturii folclorice a popoarelor ortodoxe. Ortodoxia, zice dânsul, nu lucrează asupra sufletelor pe calea logică a convingerii individuale; caracterul ei e prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest textem, Stelian Dumistrăcel (Până-n pânzele albe, pp. 369-370) avansează o dublă explicație de "antropologie culturală": ar fi vorba fie despre "ipoteza referirii (inițiale) la întreruperea "țopăiturilor" de eficientizare a unor munci monotone (ritmate și prin cântece)", fie despre "obstrucționarea, voită sau involuntară, a pașilor săltați, eventual chiar numărați, prevăzuți de executarea unor dansuri rituale (cum ar fi acela al "călușarilor")". 358 Iuliu Zanne, în Proverbele românilor, oferă următoarea explicație pentru originea acestei locuțiuni: "a te face să-ți pierzi răbdarea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și uman. Calitatea națională, care nu este altceva decât o formă generală a sufletului, nu se dizolvă în har, ci harul se lasă turnat în tiparul sufletului național, sublimând această calitate a sufletului 4. Prin urmare, națiunea este o "realitate voită etern de Dumnezeu"; dreptul său la existență poate fi privit ca un fapt natural, inevitabil în iconomia divină. Sinteza dintre națiune și creștinism, în vederea atât a păstrării specificului națiunii, cât și a salvării unității creștinismului, a ecumenicității sale se poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]