11,806 matches
-
s-a întîmplat lui Ilan și mie... totul, da? - Da, da. - Și pe Adam, și pe Ofer... Promite-mi. Uită-te în ochii mei. Îi ține capul între palme: - Îți vei aminti, nu-i așa? - Totul. - Și dacă Ofer... Fluxul vorbirii ei se încetinește, privirea ei fixă plutește fără țintă și un rid nou, vertical, adînc și negru, i se imprimă brusc în pielea dintre ochii. - Dacă el... Avram îi scutură umerii cu putere: - Nici măcar să nu te gîndești la asta
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
pornesc de la nume proprii (cei întorși de la Blaj nu mai sunt blazați, ci Blajați; în ironizarea lui Goga este invocată Gogomania etc.). Ironia recurge adesea la diminutive: reporteraș, gazetăraș. Alte procedee, continuând umorul secolului al XIX-lea (de exemplu, imitarea vorbirii străinilor), erau în presa de la 1911 mult mai frecvente decât în 2011. E criticat senzaționalismul altor gazete, care „speculează... curiozitatea morbidă a publicului cititor” (nr. 52), de pildă în interviurile bombastice cu banditul Pantelimon. Temele vieții cotidiene evocă suferințele pietonilor
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
a învechit între timp: satul Băneasa, satul Herăstrău, grădina Ioanid, răspântia Matache Măcelaru. Revista umoristică manifestă un interes real pentru limbă, în ipostazele sale pitorești; de exemplu, un articol din numărul 7, 52, despre „Limba română la Brașov”, semnalează, în vorbirea chelnerilor (cuvântul are ortografia fonetică chelnăr), un verb a beșteli „a comanda” care ar fi dublat termenul popular cunoscut, fiind însă un împrumut din germană („ich habe bestelt”); alt articol (din numărul 8, 1) constată numărul mare al înjurăturilor pe
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
devine dificilă și finalmente imposibilă fără ajutor exterior, printr-un aparat sub forma unui tub cu pompă. În formele extreme ale bolii, asociate cu disfuncții ale neuronilor motorii superiori (restul corpului fiind condus de așa-numiții neuroni motorii inferiori), înghițitul, vorbirea și chiar controlul fălcii și al capului devin imposibile. Nu sufăr (încă) de acest aspect al bolii, deoarece n-aș fi capabil să dictez acest test.” Nu știi, la lectură, ce te înfioară mai mult: boala în sine ori felul
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc întrun cod paralel, care nu mai are nimic a face cu vorbirea firească. Lipsa lor de naturalețe le înalță pînă la dimensiunile unei lumi în sine, desprinsă de cea reală; receptăm o limbă nepămînteană, creată pentru o realitate inventată. Încă puțin și ajungem în proximitatea romanului medieval: „- Cine ești tu, o, ființă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ne mai gîndim (dar e mai presus de noi să ne abținem) de ce lumea se dă în vînt după zahăr și după ziare, de ce apodicticul are magie: tocmai pentru că exprimă Puterea ca omogenitate, ca monolit. Aici revenim la partajul între vorbirea privată și vorbirea publică, și la confuzia pe care doxa populară o întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar, că ceea ce ar trebui să fie vorbire privată
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
dar e mai presus de noi să ne abținem) de ce lumea se dă în vînt după zahăr și după ziare, de ce apodicticul are magie: tocmai pentru că exprimă Puterea ca omogenitate, ca monolit. Aici revenim la partajul între vorbirea privată și vorbirea publică, și la confuzia pe care doxa populară o întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar, că ceea ce ar trebui să fie vorbire privată se revendică în
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
de ce apodicticul are magie: tocmai pentru că exprimă Puterea ca omogenitate, ca monolit. Aici revenim la partajul între vorbirea privată și vorbirea publică, și la confuzia pe care doxa populară o întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar, că ceea ce ar trebui să fie vorbire privată se revendică în acest caz de la responsabilitatea pe care Barthes o cere vorbirii publice. Pus în fața violenței limbajului public, care smulge mărturii și
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
între vorbirea privată și vorbirea publică, și la confuzia pe care doxa populară o întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar, că ceea ce ar trebui să fie vorbire privată se revendică în acest caz de la responsabilitatea pe care Barthes o cere vorbirii publice. Pus în fața violenței limbajului public, care smulge mărturii și tranșări pentru deliciului publicului care le așteaptă ca o execuție publică la stîlpul infamiei, Barthes încearcă
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar, că ceea ce ar trebui să fie vorbire privată se revendică în acest caz de la responsabilitatea pe care Barthes o cere vorbirii publice. Pus în fața violenței limbajului public, care smulge mărturii și tranșări pentru deliciului publicului care le așteaptă ca o execuție publică la stîlpul infamiei, Barthes încearcă ceva ce, pe vremea lor, încercau misticii (și apoi, tot mai degradat, romanticii): privatizarea
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
a femeii tale iubite spre fereastra de lemn a unei biserici de lemn din Maramureșul de piatră. Pentru un jurământ de dragoste. III. Ce noroc pe poezie și cât de Bacovia întretăiat de Blaga sub o dantelă de arhiduce a vorbirii Argheziene! IV. Și câtă universalitate a năucului de poet de Ion Barbu cel care considera limba română ca pe o vorbire a stelelor și încifrând-o ca atare și descifrând-o ca arătare. V. Ce meșter în spartul inimii de
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
dragoste. III. Ce noroc pe poezie și cât de Bacovia întretăiat de Blaga sub o dantelă de arhiduce a vorbirii Argheziene! IV. Și câtă universalitate a năucului de poet de Ion Barbu cel care considera limba română ca pe o vorbire a stelelor și încifrând-o ca atare și descifrând-o ca arătare. V. Ce meșter în spartul inimii de copil și în necoasere de adolescenți maturi! VI. Ce idee, ce simțământ, ce cale lactee ce lapte visat, iar nu băut
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Nu e ușor să scrii despre o mare naratoare lirică care ți-a fost cea mai bună prietenă și care s-a stins după o boală lungă (Parkinson) ce i s-a fofilat în corp luându-i darul vorbirii - lucru greu de îndurat pentru un scriitor care trăia prin vorbire. Plecarea Birgittei Trotzig a lăsat un gol nu numai în viața prietenilor și a cititorilor săi din Suedia, dar și într-a prietenilor și a cititorilor săi din România
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
lirică care ți-a fost cea mai bună prietenă și care s-a stins după o boală lungă (Parkinson) ce i s-a fofilat în corp luându-i darul vorbirii - lucru greu de îndurat pentru un scriitor care trăia prin vorbire. Plecarea Birgittei Trotzig a lăsat un gol nu numai în viața prietenilor și a cititorilor săi din Suedia, dar și într-a prietenilor și a cititorilor săi din România, țară pe care a iubit-o și prețuit-o cu o
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
una sonoră (p și b) - sau o eroare de ortografie, ci cunoscutul fenomen al „etimologiei populare”, constând în remotivarea unui cuvânt (devenit netransparent) prin asociere cu un altul care îi este, întâmplător, asemănător. Adverbul grăpiș nu mai e folosit în vorbirea curentă, iar legătura sa etimologică cu grapă, indicată de dicționare, nu-l ajută să supraviețuiască. Varianta grăbiș pare justificată de legătura cu termenul grabă. Apropierea lui grăpiș de grabă e dovedită de unele asociații de idei și argumente din texte
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
Gabriel Chifu Întâmplare cu orașul în care locuiesc. Curățarea prin apă Locuiesc într-un oraș de câmpie dezlânat, confuz, zdrențuit ca vorbirea fără șir a cuiva dus cu pluta. O, aici e foarte ușor s-o dai în bară. O, aici e atât de greu să auzi mierla, izvorul. O, aici e imposibil să te ridici de la pământ. (Așa cum tot încerc eu
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
de la cuvântările sale mai mici de deschidere sau de închidere ale adunărilor generale ținute supt prezidiul seu, ca bunăoară la Blaj (1863), la Hațeg (1864) și la Abrud (1865), și până la discursuri, cu toate că nu avea o capitală însușire oratorică, timbrul vorbirei dulci, în cuprins rămase totdeauna un măestru neîntrecut” -, și apoi, poetic, Ioan Alexandru, înfățișându-l în cadrul istoric al Câmpiei Libertății, în ziua de 15 Mai 1848, zi de lumină, de mărire și de libertate română - „Cipariu Timotei e la cuvânt
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
care cine știe cine i-a dat, pentru totdeauna. Însă cholera suprarealistă e înlocuită, aici, cu o captatio benevolentie pentru un alt soi de poezie, poezia ca adevăr al imaginilor, nu ca bal, fastuos și fals, al vorbelor: „poezia trebuie să fie vorbire interioară. Adică /tot eu să vorbesc despre fața ei înecându-se, căutându-și/ respirația? însă atunci ar fi/ numai felul în care eu vorbesc/ despre fața ei, despre mișcările încetinite prin straturi/ de remușcări tulburi, de gânduri doar ale mele
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
în 2001, despre care vorbește în „România literară” nr.48 din 2000). Prima e „un corp de prescripții și de obiceiuri, comun tuturor scriitorilor unei epoci. Aceasta înseamnă că limba e ca o Natură care trece în întregime în (prin) vorbirea scriitorului (...). Nimeni nu poate, fără preambul, să-și insereze libertatea de scriitor în opacitatea limbii, pentru că în limbă stă de fapt întreaga Istorie, completă și unită ca o Natură.” Sunt fraze din introducerea, probabil cunoscută, la Gradul zero al scriiturii
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
scenă, să se proiecteze într-o scriere al cărei centru să fi fost el. Discreția sa, fuga îngrozită de orice exhibiționism, cea care îl împiedica să râdă în gura mare, ca noi ceilalți din Cercul Literar, îi făceau imposibilă orice vorbire despre sine, orice discurs să-i spunem pro domo. Nu în zadar hulea el în jurul său un viciu insuportabil al confraților, cu o vorbă spirituală care-i aparținea și pe care i-o restitui cu un ultim surâs amical: "prodomia
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
se modelează prin transmitere de la un autor la altul, pînă la esențializarea maximă. Cam în acest fel sînt și lucrările lui Boca. Ele par expresia unei suite de intervenții în timp, dar fără să se marcheze acest timp. O.O. Spre deosebire de vorbire, în pictură se pot apela structuri care n-au fost încă puse în convenție. Cît de importantă rămîne ideea ca un tablou să vorbească, totuși, despre ceva? P.Ș. Problema cu reprezentarea convențională sau neconvențională este, pînă la urmă, tot
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
și de a relaționa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvoltă aproape îndotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deși această afecțiune este uneori diagnosticată abia mai tarziu. De regulă, copiii cu autism nu au o dezvoltare normală a vorbirii și pot să "pară" surzi, deși testele de audiometrie sunt normale. Autismul afectează modul în care copilul percepe și procesează informația senzorială. În cazul în care sunt descoperite următoarele semne evidente ale întârzierii în dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de
Mamele în vârstă riscă să nască copii autiști by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/66146_a_67471]
-
Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu procedee tehnice moderne. Roboții lucrează de zor. Capodoperele universale, treierate, dau la iuțeală verdicte care te îngheață. La Absalom, Absalom, "monstrul", întrebat, a răspuns: Rasism, paranoia
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
în 50% din cazuri) sau endocardite. Datele privind meningita pneumococică sunt alarmante. Rata mortalității în cazul acestei boli poate ajunge la 30-40%, iar dintre copiii supraviețuitori peste 50% vor prezenta sechele: retard mental, tulburări de comportament, tulburări de auz, de vorbire sau vor dezvolta epilepsie. 4. Cum putem să-i protejăm pe cei mici? Care sunt pașii? Primul pas pe care părinții îi pot face este să-și vaccineze copiii împotriva unor boli cu incidență foarte mare. În cazul bolilor pneumococice
Jumătate din copiii de grădiniță sunt infectați cu pneumococ. Risc de otite, meningite, pneumonii () [Corola-journal/Journalistic/65305_a_66630]
-
cu generozitate, dar și ca un magician. El este, întâi de toate, un maestru al comunicării, se află în posesia tonului adecvat, produce soluția, cu dezinvoltura unor vechi exerciții. Acolo unde prozatorul forțează notă, trecând pe tărâmul magic al ficțiunii. Vorbirea, intervorbirea, dialogul stau la baza: „Îndrăznesc a atrage atenția asupra lor pentru că și azi, spre spaimă mea, societatea intelectuală românească nu a dobândit spiritul dialogului, cel care culminează cu disputa și cu înțelegerea cu tine însuți”. Notă trimite la un
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]