2,533 matches
-
a frazelor 247. Lévi-Strauss, și apoi Michel Foucault într-o altă manieră și utilizând o altă metodologie, vor accentua relația scriitură putere (écriture pouvoir). Cele trei tendințe importante, anume fonocentrismul (pentru care limba scrisă este o reprezentare deformată a limbii vorbite), fonografismul (în care limba scrisă este o reprezentare structurală a limbii vorbite, dar cu caracteristici specifice) și autonomismul (în care limba scrisă este văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248, vor fi reluate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și utilizând o altă metodologie, vor accentua relația scriitură putere (écriture pouvoir). Cele trei tendințe importante, anume fonocentrismul (pentru care limba scrisă este o reprezentare deformată a limbii vorbite), fonografismul (în care limba scrisă este o reprezentare structurală a limbii vorbite, dar cu caracteristici specifice) și autonomismul (în care limba scrisă este văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248, vor fi reluate și reinterpretate (în special de Jacques Derrida). Conceptul de scriitură, așa cum poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezentare deformată a limbii vorbite), fonografismul (în care limba scrisă este o reprezentare structurală a limbii vorbite, dar cu caracteristici specifice) și autonomismul (în care limba scrisă este văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248, vor fi reluate și reinterpretate (în special de Jacques Derrida). Conceptul de scriitură, așa cum poate fi desprins din cercetările postmodernilor, va cunoaște o masivă înclinație spre legitimarea celei de-a treia tendințe prezentate, minimalizând orice rațiune de a-l
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la opera literară; unii îl consideră un sinonim al discursului; în sfârșit, alții îi conferă o extensie trans-semiotică, vorbind despre text filmic, muzical etc. În acord cu utilizarea noțiunii în cadrul pragmaticii textului, se vorbește de o secvență lingvistică scrisă sau vorbită, formând o unitate comunicațională, fie că se are în vedere o înșiruire de fraze, o singură frază sau un segment dintr-o frază"249. Un înțeles al textului care se poate suprapune conceptului de scriitură, în special în interpretarea dată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s. a.), în care accepțiune textul ar reprezenta un "înscris" al unui discurs, partea sa "materială", fixată pe un suport. Astfel, textului i-ar corespunde spațiul grafic al comunicării scrise, în timp ce discursului îi sunt asociate ambele tipuri de comunicări: scrisă și vorbită. Rămâne de văzut unde poate fi încadrat un mesaj gestual, corporal sau imagistic. Tel-Quel, în special, a apropiat mai mult scriitura de text, pe care îl concepe, încă din Program, ca fiind o funcție de care dispune scriitura; aceasta din urmă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea nu există încă? Barthes admite "un impas al scriiturii, iar acesta este impasul societății însăși; scriitorii de azi simt acest lucru: pentru ei, căutarea unui non-stil sau a unui stil oral, a unui grad zero sau a unui grad vorbit al scriiturii înseamnă, de fapt, anticiparea unei stări perfect omogene a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din primul"280. În Mitologii, Roland Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limbajul, fie cu textul însuși, fie cu tema cu un cuvânt nou pentru a surprinde această ultimă identitate: sujethème. Se pot aici aminti cele două tipuri de scriitură detectate de Barthes, și anume scriitura albă (l'écriture blanche) și scriitura vorbită (l'écriture parlée). Scriitura albă, caracterizată prin transparență totală și prin excluderea problematicii limbajului și a societății, este amodală și neutră, la fel cum neutrul ca gen este un grad zero între masculin și feminin un exemplu pentru acest tip
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin excluderea problematicii limbajului și a societății, este amodală și neutră, la fel cum neutrul ca gen este un grad zero între masculin și feminin un exemplu pentru acest tip de scriitură, opusul celei intelectuale, este Străinul lui Camus. Scriitura vorbită se regăsește la Queneau, aici intervenind pluralitatea limbii, diferențele de nivel ale limbajului, astfel încât "fuga scriiturii" poate fi asimilată unei transcrieri a vorbirii 283. 3.2.3.4. Scriitura între lizibil și scriptibil Preocupările semiologice au aruncat o lumină nouă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relevă scrierea ca model al limbii în general, deconstrucția fiind chiar procedeul care o reabilitează. Nu se susține "afirmația empirică cum că scrisul ar fi fost reprezentat cronologic mai timpuriu decât vorbirea. Scrisul nu este ceva parazitar; mai degrabă cuvântul vorbit tinde prin natura lui să fie suplimentul cuvântului scris, în așa fel încât esența limbii, anume stabilirea convențională și "instituționalizarea" semnificațiilor, în semnul-substrat, poate fi explicată cu ajutorul însușirilor constitutive ale scriiturii. Toate mediile de exprimare sunt prin esență "scriitură""289
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
resurse umane, de asigurări etc., precum și cu guvernele. Grevele, și demonstrațiile pentru ameliorarea condițiilor de muncă și refacerea capacităților, pentru asigurarea calificărilor în pas cu progresul tehnic provoacă alte crize în evoluția societății moderne redate într-o imensă literatură scrisă, vorbită și filmată pe milioane de pelicule, iar mai recent cu mijloace "digitale" și "analogice". b2) Criza spiritului american contemporan În 1989 și după aceea, nu numai muncitorii estici, dar și alte categorii sociale au decis renunțarea la socialism și comunism
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să fie folosită de moldoveni și de munteni în slujbele religioase, în cancelariile domnești și în unele școli rurale sau orășenești, întreținute din daniile locale, ale unor biserici ori ale familiilor mai înstărite. Fondul lexical de bază al limbii române vorbite a rămas însă tot latina populară, ca și la dacoromâni, meglenoromâni și istroromânii din Balcani. Pentru că Transilvania a fost dominată politic de nobilimea maghiară latifundiară, urmată de cea a sașilor și secuilor catolicizați ori reformați, latina a fost aici nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în vreme ce olandeza s-a creolizat în Afrikaans. În mod concret, creolizarea se referă la simplificarea structurilor complexe ale unei limbi: regulile gramaticale stricte sunt dislocate, cuvintele nu mai respectă disciplina structurală morfosintactică și semantică, tensiunea dintre "limba scrisă" și "limba vorbită" se anulează. Cuvintele circulă și se leagă într-o manieră mult mai simplă și mai liberă. Transferată în spațiul cultural, creolizarea se referă la simplificarea structurilor culturale "morfo-sintactice" și "semantice", la subminarea și reducerea modelelor, convențiilor, ierarhiilor și ritualurilor. Astfel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
profesiei nu înțelege nimic dintr-un material brut. Observ în ultima vreme un fenomen neplăcut, faptul că textul predomină. Aș cere ca toți aspiranții la statutul de realizatori de audiovizual să facă mai întâi cel puțin două filme fără text vorbit, ca să se exprime numai prin imagine, sunet și muzică. Imaginea transportă un mesaj chiar dacă nu vrei; se întâmplă deseori ca imaginea să contrazică intenția, numai pentru că operatorului i s-au părut că un cadru este frumos, fără să se gândească
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
este mult mai implicat dramatic, de multe ori creează evenimente sonore în paralel cu imaginea. Intră mult mai adânc în dramaturgia filmului. Un comentariu muzical foarte bine realizat, foarte expresiv, poate să meargă până acolo încât să renunți la comentariul vorbit al secvenței sau al filmului, uneori, bineînțeles, când genul de film nu presupune informație exactă, cum sunt documentarele istorice sau științifice. Procedeul este folosit îndeosebi în poemul sau eseul cinematografic. În lucrarea Estetica sunetului în filmul de scurt-metraj românesc, vorbiți
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cadre sunt infinite. La care se adaugă și sunetul. Pentru mine, coloana sonoră este foarte importantă, mai mult decât se obișnuiește în documentar. Consider că imaginea și coloana sonoră sunt componente cu valoare egală. Mă refer nu doar la partea vorbită, care aduce informația, ci și la ceea ce numim banda internațională: zgomotele, ambianța și muzica. Zgomotele bine alese pot crea efecte diverse, de la ironie la senzația de derizoriu. Muzica, de asemenea, are un efect extraordinar. Mai în toate filmele mele, muzica
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
de a adresa răutăți stărei politice de atunci de la Iași"17. Cu alte cuvinte, caracterul publicistic al conferințelor se accentuează până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, subiectivitățile și nuanțele polemice ale propriilor articole de revistă. 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" Pe un raționament precum anteriorul, prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
caracterul publicistic al conferințelor se accentuează până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, subiectivitățile și nuanțele polemice ale propriilor articole de revistă. 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" Pe un raționament precum anteriorul, prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc de un fel de literatură vorbită"18. Înainte de a redacta celebrele sale articole despre
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc de un fel de literatură vorbită"18. Înainte de a redacta celebrele sale articole despre Direcția veche versus Direcția noua, Maiorescu are intuiția propriei solitudini într-o geografie literară din care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor-tante. Desigur, sintagma "literatură vorbită" are un înțeles mai larg, referindu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
loc de un fel de literatură vorbită"18. Înainte de a redacta celebrele sale articole despre Direcția veche versus Direcția noua, Maiorescu are intuiția propriei solitudini într-o geografie literară din care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor-tante. Desigur, sintagma "literatură vorbită" are un înțeles mai larg, referindu-se și la aspectele istorice, sociale etc., fiind traductibilă în mai potrivita formulă "tipăritură vorbită". Cu atât mai mult cu cât, un an mai târziu, în 1864, lui Maiorescu i se alătură Vasile Pogor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
are intuiția propriei solitudini într-o geografie literară din care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor-tante. Desigur, sintagma "literatură vorbită" are un înțeles mai larg, referindu-se și la aspectele istorice, sociale etc., fiind traductibilă în mai potrivita formulă "tipăritură vorbită". Cu atât mai mult cu cât, un an mai târziu, în 1864, lui Maiorescu i se alătură Vasile Pogor și P.P. Carp, ulterior numărul prelectorilor crescând, la fel ca și diversitatea temelor alese 19. O oralitate de tip socratic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
călimară din marmură (proveniență Mihail Kogălniceanu). Sumar Junimea prelecțiunilor, prelecțiunile Junimii 5 "Onorat auditor..." 9 1. Prelecțiunea ca demers paideic 12 2. Prelecțiunea ca înscriere pe drumul adevărului 18 3. Prelecțiunea ca substitut al publicisticii 22 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" 24 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt 25 6. Prelecțiunea ca ritual 30 7. Prelecțiunea ca strategie 36 de auto-promovare a "Junimii" 36 Condiții ale succesului 38 Cultură versus politică 41 Dialoguri junimiste 42 "Tot timpul m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de anumite "reguli" care arată cum acestea sunt folosite. Aceste "reguli" sunt numite convenții. În unele situații, convențiile sunt foarte puternice; este vorba de acelea care au un sistem organizat de semne. Cel mai bun exemplu este limbajul scris și vorbit. Toți am învățat regulile ortografiei și gramaticii, iar dacă nu le știm trebuie să le învățăm de la alții. De fapt, fără puterea organizată a acestor convenții nu putem să comunicăm de loc. Revenind la schemă, luăm ca sursă a comunicării
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
trimiteri precise la sursele problemei dezbătute. Sociologia culturii, psihosociologia limbajului, etnografia simbolică, antropologia studii clasice și moderne, sunt bine ilustrate. Cultură, limbă, valori. Norme, legi. Atitudini sociale în raport cu toate acestea. Limbaj și inteligență. Cultură și identitate. Geografia culturilor funcție de limbile vorbite. Tehnologia ca element cultural. Procesele creșterii fenomenelor culturale. Socializarea și formarea marilor comunități. Globalizarea și pericolul mcdonaldizării, al dezvoltării proceselor de periferializare ale societății prin decalajul cultural. Iată câteva dintre cele mai dezbătute fenomene în lucrarea colegului Constantin Crăițoiu. Toate
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]