1,716 matches
-
departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului neutru ca votantul. Important de menționat este faptul că, pe această axă, autorii consideră că fiecare partid are o poziție unică, valabilă pentru toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
pe această axă, autorii consideră că fiecare partid are o poziție unică, valabilă pentru toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au tendința să plaseze mai aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au tendința să plaseze mai aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se face însă în funcție de poziția reală pe care partidele o au față de o anumită politică
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se face însă în funcție de poziția reală pe care partidele o au față de o anumită politică, ci în funcție de percepția pe care votanții o au față de partide în general. Reprezentarea spațială a acestui model se face cu ajutorul vectorilor, indiferent dacă spațiul este unul unidimensional sau pluridimensional. Așadar, direcția este dată de sensul indicat de vector, iar intensitatea este dată de lungimea vectorului. Formula
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a acestui model se face cu ajutorul vectorilor, indiferent dacă spațiul este unul unidimensional sau pluridimensional. Așadar, direcția este dată de sensul indicat de vector, iar intensitatea este dată de lungimea vectorului. Formula care indică gradul de compatibilitate între candidat și votant este cea a produsului scalar. Considerând doi vectori P și V, unde vectorul P indică direcția și intensitatea cu care partidul susține un anumit aspect, iar V direcția și intensitatea cu care votantul susține aceeași problemă, compatibilitatea între poziții va
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
În cazul în care votantul sau partidul se află în punctul neutru, lungimea vectorului respectiv va fi 0 și produsul va fi 0, rezultând o compatibilitate nulă între cei doi. Deși asumpția de bază a modelului direcțional este aceea că votanții se vor orienta spre candidatul care susține cel mai intens sau este cel mai intens împotriva aceluiași aspect ca și ei, totuși alegătorii nu vor empatiza cu poziții radicale, extremiste. Intensitatea cu care un candidat sau un partid susține sau
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
un spațiu unidimensional, aceasta este definită ca fiind intervalul închis [-R, RȚ. Pentru un spațiu bidimensional, regiunea de acceptabilitate va fi reprezentată de un cerc cu raza R, a cărui origine se află în punctul neutru. Modelul presupune că toți votanții acceptă aceleași dimen siuni ale regiunii de acceptabilitate, indiferent de poziția lor pe axă (Westholm, 1994). Însă teoria nu stabilește clar limitele acestei regiuni de acceptabilitate, acest concept fiind vag definit. Se specifică doar că partidele din interiorul regiunii de
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
acest concept fiind vag definit. Se specifică doar că partidele din interiorul regiunii de acceptabilitate vor performa electoral mai bine decât cele care o depășesc. Modelul nu ia în calcul și cazul în care dincolo de regiunea de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
mai bine decât cele care o depășesc. Modelul nu ia în calcul și cazul în care dincolo de regiunea de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral. Însă dacă există votanți extremiști, de ce ar sancționa aceștia un partid extremist? Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral. Însă dacă există votanți extremiști, de ce ar sancționa aceștia un partid extremist? Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme, dincolo de limitele impuse de regiunea de acceptabilitate, se traduce prin aplicarea unei sancțiuni partidului, sancțiune care constă în pierderea de voturi Modele spațiale ale coMpetiției electorale
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme, dincolo de limitele impuse de regiunea de acceptabilitate, se traduce prin aplicarea unei sancțiuni partidului, sancțiune care constă în pierderea de voturi Modele spațiale ale coMpetiției electorale 65 cauzată de diminuarea compatibilității dintre partid și votant. Matematic, această diminuare în compatibilitate este exprimată prin scă derea din valoarea utilității, a produsului scalar, a unei valori S, unde S este expresia numerică a sancțiunii aplicate partidului care a depășit limita regiunii de acceptabilitate, devenind astfel extremist în
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a unei valori S, unde S este expresia numerică a sancțiunii aplicate partidului care a depășit limita regiunii de acceptabilitate, devenind astfel extremist în ochii electoratului. Acest -S în ecuația utilității scade șansele unui partid de a fi ales de votanți. Spațial, sancțiunea aplicată partidelor extremiste este operaționalizată ca fiind distanța euclidiană de la limita regiunii la poziția partidului, mărimea sancțiunii variind în funcție de aceasta. Așadar, funcția de calcul al sancțiunii este dată de dimensiunea regiunii de acceptabilitate R și de lungimea vectorului
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
funcția de calcul al sancțiunii este dată de dimensiunea regiunii de acceptabilitate R și de lungimea vectorului de intensitate P a poziției partidului. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, autorii fac precizarea că aceasta poate varia în funcție de poziția votantului care o aplică. Un votant extremist care simpatizează un partid extremist, aflat dincolo de limita regiunii de acceptabilitate, poate să nu sancționeze deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune se folosește formula de calcul
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
că aceasta poate varia în funcție de poziția votantului care o aplică. Un votant extremist care simpatizează un partid extremist, aflat dincolo de limita regiunii de acceptabilitate, poate să nu sancționeze deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune se folosește formula de calcul bazată pe dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
pentru sancțiune se folosește formula de calcul bazată pe dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza modelul proximității și pe cel direcțional RM pentru a explica opțiunile
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza modelul proximității și pe cel direcțional RM pentru a explica opțiunile de vot ale alegătorilor (Rabinowitz și Macdonald, 1989; Merrill, 1993
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Macdonald, 1989; Merrill, 1993, 1995) au condus 66 Teorii și modele ale compeTiției poliTice la ideea că niciunul dintre acestea, pe cont propriu, nu oferă predicții satisfăcătoare. Mai mult decât atât, testarea empirică a modelelor numite deterministe, în care toți votanții se prezintă la vot și aleg în mod necesar unul dintre partidele din competiția electorală, s-a dovedit de asemenea a produce rezultate slabe. Cea mai mare problemă a acestor modele deterministe, din perspectiva lui Merrill (1994), este că atribuie
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
prezintă la vot și aleg în mod necesar unul dintre partidele din competiția electorală, s-a dovedit de asemenea a produce rezultate slabe. Cea mai mare problemă a acestor modele deterministe, din perspectiva lui Merrill (1994), este că atribuie toți votanții care ocupă aceeași poziție unuia și aceluiași partid, pe când în practică regiunile de suport electoral ale partidelor se suprapun. Din aceste motive, autori precum Merrill (1994) și Grofman (Merrill și Grofman, 1999; Adams, Merrill și Grofman, 2005) au propus un
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
este 0, componenta denotă modelul direcțional pur. Componenta probabilistică Xi este o variabilă aleatoare, normal distribuită, cu media 0 și varianța. O ultimă modificare pe care Merrill (1994) o aduce modelului este aceea de a intoduce în discuție posibilitatea ca votanții să aleagă strategic, în special în condițiile în care sistemul electoral este unul de tip majoritar, care încurajează astfel de comportamente. Includerea posibilității de Modele spațiale ale coMpetiției electorale 67 a vota strategic în model se realizează prin înmulțirea componentei
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a fost contabilizată pentru alianțe, plasarea pe axa stânga-dreapta s-a făcut separat pe partide, făcând problematică stabilirea poziției celor două alianțe. O soluție ar fi utilizarea mediei pozițiilor individuale ale partidelor din alianțe, așa cum sunt ele văzute de fiecare votant. Însă această opțiune implică asumpția că o alianță se plasează ideologic la mijlocul distanței dintre partidele care o compun, ceea ce nu este neapărat adevărat. Pentru a evita acest neajuns am ales să renunț la poziționarea idiosincratică a partidelor, în favoarea unei poziții
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
la mijlocul distanței dintre partidele care o compun, ceea ce nu este neapărat adevărat. Pentru a evita acest neajuns am ales să renunț la poziționarea idiosincratică a partidelor, în favoarea unei poziții unice pentru fiecare partid, obținută prin calcularea mediei pozițiilor atribuite de votanți partidelor. Totuși, dacă ne gândim la teorema juriului a lui Condorcet (1785), putem argumenta că eșantionul este suficient de mare pentru ca poziția atribuită partidelor să fie cea corectă. Ipoteza de lucru este aceea că modelul proximității generează predicții mai bune
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
trei cazuri, fapt explicat și de efectul redus pe care utilitatea downsiană îl are asupra opțiunii de vot, conform modelului. De asemenea, din grafic se poate constata că cea mai mare probabilitate de a vota cu o alianță o au votanții de la extrema care se află de aceeași parte cu alianța, stânga pentru PSD + PUR și dreapta pentru alianța DA, această predicție venind mai degrabă în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]