1,129 matches
-
Țăcănitul secundelor se aude din ce în ce mai tare ca torsul unui motan gigantic semn că ziua a patra a venit iar timpul a început să funcționeze. Cerul se umple de stele și sori care, într-un vîrtej gigantic, își încep perindarea parcă vrăjită. Și-ntr-o sclipire mai apare-o zi în care ideea prinde a se mișca. Iat-o: înoată, zboară. Cerul se umple cu fîlfîit de aripi iar apele mustesc de mulțimea clocotitoare a peștilor. „-39,2˚”-răsună o voce ce
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cartea vs. Internet Harry Poter: Un an întreg... Se duse timpul Aripile lui albe Ne-au furat Și ne-au purtat departe... Hermione: Poate nu-i totul pierdut! Poate Timpul va înțelege Și va închide ochii Și se va lăsa vrăjit! Timpul: Cum aș putea să mă las vrăjit? Nici cu cea mai mare magie N-o să mă las păcălit! Hermione: Nu e corect... Acele ceasornicelor tale Au mers mult prea repede! Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Se duse timpul Aripile lui albe Ne-au furat Și ne-au purtat departe... Hermione: Poate nu-i totul pierdut! Poate Timpul va înțelege Și va închide ochii Și se va lăsa vrăjit! Timpul: Cum aș putea să mă las vrăjit? Nici cu cea mai mare magie N-o să mă las păcălit! Hermione: Nu e corect... Acele ceasornicelor tale Au mers mult prea repede! Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat Dar clasa I ați terminat Și Abecedarul ați
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ei se apuca de citit, de treburile gospodărești se ocupa Fevronia: ea deszăpezea poteca până la fântână, tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu este mai puțin hotărâtă să îi înlăture pe cei din jurul ei, actori sau simpli martori. Spectru al lumii vrăjite în care se mișcă Maltese, Venexiana revine în enigmaticul text dedicat îngerului de la fereastra din Orient. À cause d’une mouetteă și Vaodou pour monsieur le président închipuiesc un diptic organizat în jurul unei iubiri care ar fi putut fi. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să mă aștepte de ani de zile, probabil dinainte ca eu să mă fi născut. În după-amiaza aceea, după ce ne-am Întors În apartamentul de pe strada Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui Julián Carax. Accidentul avusese loc Într-un sat din Provența. Tatăl ei, un avocat de prestigiu care lucra pentru cabinetul președintelui Companys, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deschis la culoare și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît el, cu un an sau doi, cel mult. Avea un ten palid și un chip dăltuit, Încadrat de un păr negru, scurt, care accentua o privire vrăjită, Îmbătată de veselie. El o petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că nu. Ce se spune? Știți dumneavoastră. Zvonurile și toate celea. Eu, de crezut În poveștile astea, nu cred, firește, dar se spune că nu puțini și-au udat izmănuțele, acolo Înăuntru. — Să nu-mi ziceți că-i o casă vrăjită, am zis eu, Înăbușindu-mi un zîmbet. N-aveți decît să rîdeți. Dar nu iese fum fără... — Dumneavoastră ați văzut ceva? — De văzut de-adevăratelea, nu. Dar am auzit. — Ați auzit? Ce anume? — Uitați-vă, odată, să tot fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mie, dar îmi plăcea la aventură, la discoteci, la din astea, unde era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne strângeam și noi, dansam, mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și el se gândea la același lucru ca și el, că această lume fără dragoste era ca o lume moartă și că vine totdeauna un ceas când te obosesc închisorile, munca și curajul, și implori chipul unei ființe și inima vrăjită a tandreței. Dar celălalt l-a zărit prin geam. Fără să-și înceteze plânsul, s-a întors și s-a rezemat cu spatele de vitrină ca să-l vadă venind. Ah ! domnule doctor, ah ! domnule doctor, făcea el. Rieux dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze și mă privește ușor admirativ. M‑ai lăsat fără grai. E greu? Nu chiar, zic, după ce mă gândesc puțin. De fapt, e destul de simplu. Computerul izbucnește într‑o revoltă de sunet și culoare și amândouă ne holbăm la el, vrăjite. — Uau! face Suze iar. Tu ai făcut asta? — Păi... da, spun. Adică eu i‑am dat drumul. — Doamne, Bex, cât ești de deșteaptă, spune Suze, răsuflând cu zgomot. Și când crezi că o s‑o termini? — Păi, cred că destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Reducerile de mostre apar pe neașteptate, îmi explică una dintre ele. — Pot să fie oriunde. Pur și simplu, apar peste noapte. — Pe urmă gata. Dispar. — Și trebuie să o aștepți pe următoarea. Mă uit când la una, când la alta, vrăjită. Mă simt ca un explorator care află ceva despre un trib nomad misterios. Așa că, dacă vrei s‑o prinzi pe asta de azi, zice fata cu geacă de piele, bătând cu degetul în cartonaș și aducându‑mă înapoi la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
violacee, cu spatele decoltat și bretele strălucitoare. Era exact ca rochia unui star de cinema. Toată lumea s‑a înghesuit să mă vadă cu ea, și, când am tras perdeaua, tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine, vrăjită. Fermecată de felul în care pot să arăt; de persoana care pot să fiu. Nu exista alternativă. Trebuia s‑o am. Trebuia. În clipa în care am semnat chitanța pentru cartea de credit... nu mai eram eu. Eram Grace Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]