2,152 matches
-
că sunt singurul înger din Stockholm. Am stat până la ora unu noaptea, bând șampanie și vorbind despre René, ca și cum el era de față și ne asculta. Peter mi-a arătat crinul tatuat pe umărul stâng spunând că e semnul de vrăjitor. Eva (Ström) mi-a telefonat din Kristianstad spunând că prunul ei a înflorit. Iată o adevărată veste care m-a umplut de bucurie! Marianne Jeffmar mutându-se din Bruxelles cu un camion care a luat foc - au ars toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
soțul și copiii lor. Lui Erik i s-au amputat picioarele din cauza diabetului, dar asta nu-l împiedică să fie generos, vesel și foarte creator. Peste tot râd tablourile lui, obiectele mirifice de sticlă, toate ieșite din mâinile lui de vrăjitor. Am stat la masă la dreapta lui, fericită să-i simt căldura și strălucirea de artist împlinit. O subtilă lecție a îndurării și ridicării chiar deasupra lumii artelor. Mai I-am trimis Evei (Bonnier) cartea de poeme Lumină spre lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
portret plin de acuratețe al epocii mecanice, al puterii și slăbiciunii, împănându-l cu mici digresiuni asupra istoriei schilozilor - muțenia spartanilor, faptul că Oedip era șchiop, că zeii erau adesea ciungi, că Moise avea un defect de vorbire și Dimitri Vrăjitorul un braț atrofiat, Cezar și Mahomed aveau epilepsie, Lordul Nelson o mânecă goală - dar mai ales asupra epocii mașinilor și a genului de avantaje ce se puteau obține de pe urma ei; iar eu, asemeni unui soldat, ascultam prelegerea preaînvățatului signor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
exista totuși o șansă ca el să fie, un astfel de lucru venind pe capul cuiva volens nolens. Din punctul unora de vedere, cum ar fi frate-său Dingbat, era un geniu. Dingbat jura sus și tare, „Willie e un vrăjitor. Dă-i pe mână doi firfirici, cât ai nevoie ca să dai un telefon, și o să ți-i transforme în parale, nu glumă.“ Și nevasta lui credea, fără rezerve, că Einhorn este un vrăjitor. Tot ce făcea - și asta acoperă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
jura sus și tare, „Willie e un vrăjitor. Dă-i pe mână doi firfirici, cât ai nevoie ca să dai un telefon, și o să ți-i transforme în parale, nu glumă.“ Și nevasta lui credea, fără rezerve, că Einhorn este un vrăjitor. Tot ce făcea - și asta acoperă o arie largă - era indiscutabil bine în opinia ei. Nu exista autoritate mai înaltă, nici măcar vărul ei Karas, care conducea Holloway Enterprises și Management Co. și care învârtea banii cu lopata ca un diavol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era o forță în lumea mașinilor? Nu era de ajuns? Și ce să îți dorești mai bun de-atât? Nu eram deloc mândru de mine, credeți-mă, și încăpățânarea cu care îmi doream o soartă „superioară“, independentă. Nu eram nici vrăjitor, asta era clar, nici nu aveam stea în frunte, nici nu fusesem desemnat să mă pun în calea lui Apollyon cu înfiorătorii săi solzi și picioare de urs, nici nu mi-era scris să descopăr răspunsul tuturor rușinilor mele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
duse de vânt. De aceea și vântul era mereu cenușiu și plin de zgura înțelesurilor risipite fără rost... Dar un lucru tot reușeau ei să priceapă: era bolnav pământul. S-au gândit ce s-au gândit savanții, cercetătorii au... cercetat, vrăjitorii au făcut... vrăji, politicienii au dat legi, juriștii au acuzat și au condamnat pe toată lumea, sindicaliștii au protestat... dar lucrurile nu s-au îndreptat. Într-un târziu au priceput ce era de priceput: aveau toți o singură casă și aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prost: n-avem nici un viitor împreună, crede-mă! Și dacă te rog să ne dăm un timp mai lung de gîndire? Mihai... rîde Maria amuzată iar începi?! Trebuie să-ți interzic chiar și să-mi mai vorbești ești ca un vrăjitor! încearcă ea un rîs domol. Sunt sigură că nu pot rezista vorbelor tale; sunt prea..., ori mie tocmai așa ceva mi-a lipsit... Ți-o spun ca unui prieten, ca să știi și să nu mai încerci, să nu mai profiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e fericită? — E însăși întruchiparea fericirii. Sunt tentat să spun acum că mie nu mi-a plăcut Palmer niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt, doar o copie. — E un vrăjitor, am răspuns, iar asta poate stârni antipatie. Are și el nevoie de dragoste ca orice altă ființă omenească. Trebuie să recunosc că sunt mișcat de felul în care a încercat să ne adune și pe mine și pe Antonia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
John Robert sorbi o înghițitură. I se urcă pe dată la cap. Hattie continua să stea lângă măsuță, cu ochii dilatați, ținându-și paharul în mână. — Bea, o îndemnă el și când rosti acest cuvânt se simți ca un bătrân vrăjitor, un făcător de farmece. Hattie sorbi și ea o înghițitură. I se ridică și ei pe dată la cap. Oh! John Robert își târșâi picioarele îndărăt spre banchetă și amândoi se așezară din nou. E bun, spuse Hattie. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleagă că se găsea în fața unei prințese. „Dar e o prințesă falsă, își spuse singur. Eu mă aflu într-o stare de demență temporară. Probabil că așa e. Sunt niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e un vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au plecat lăsându-mă pe mine în continuare vrăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul marilor jurnaliști ai lumii moderne. SCRIERI: Cinci zile printre leproși, pref. D-rul Ygrec, București, [1929]; Orașul măcelului, pref. A. L. Zissu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
fel în destinele breslei scriitoricești. Discret, de-a dreptul solitar, a resimțit „indexarea” sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
ceasuri, întinsele-amare” ( Poetul). Ca autor al antologiei 13 poeți - 13 poezii de dragoste (1943), C. rămâne același poet sensibil, receptiv însă și la producțiile lirice ale confraților, dovedindu-și astfel, încă o dată, generozitatea, dar și modestia. SCRIERI: Endymion, București, 1937; Vrăjitorul apelor, București, 1942; România - hotar de răsărit al Europei, București, 1943; Pasărea de foc, Iași, 1973. Antologii: 13 poeți - 13 poezii de dragoste, cu 13 portrete de Neagu Rădulescu, București, 1943. Repere bibliografice: Vintilă Horia, Despre poezia lui Ovid Caledoniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
1943. Repere bibliografice: Vintilă Horia, Despre poezia lui Ovid Caledoniu, „Front literar”, 1937, 10-11; O. Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Ovid Caledoniu, „Front literar”, 1937, 10-11; O. Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu, Scurtă ist., II, 11, 48; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu, Scurtă ist., II, 11, 48; Dicț. scriit. rom., I, 424-425; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
niciun alt truc decât credința și încrederea lui într-un Dumnezeu care face posibile aceste minuni. în fața refuzului, Simon trage concluzia inexistenței acestei divinități! Și începând din acel moment, el va crede nu atât în taumaturgia creștină cât în iscusința vrăjitorilor de a recurge la unele subterfugii pentru a-și atinge scopurile: evanghelizarea, vânzarea doctrinei lui Hristos - inovând la nevoie. Simon rivalizează cu adepții lui Isus obținând și succese importante, pentru că reputația sa e considerabilă. Se spune că însuși împăratul Claudiu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caracatițe crude și mușcătura unui câine; în ambele cazuri, el moare în conformitate cu preceptele profesate: natura crudă este de preferat culturii gătitului, iar animalele indică întotdeauna calea cea bună - inclusiv câinii turbați... Prima versiune: Simon Magicianul - trebuie să fii într-adevăr vrăjitor pentru a reuși această performanță unică - zboară vreme îndelungată deasupra Romei. Planează fără a se grăbi deasupra locurilor pe care se va înălța în curând biserica Sfântul Petru. Petru tocmai trece pe acolo, îl zărește pe noul Icar și este
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fost profesor de limba franceză și de limba română la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu. A debutat în 1939, cu poemul Stepa, sub pseudonimul Ilariu Spulber, în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu, iar editorial, cu volumul de versuri Vrăjitorul de cuvinte (1940). B. reapare în literatură în 1971 cu o carte de proză, Fântâna iadului, ajutat de Marin Preda, pe atunci director al Editurii Cartea Românească. Modalitatea predilectă de exprimare va fi de acum încolo romanul, dominat, în cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
mai puțin asupra psihologiei personajelor provocând din partea criticii literare unele obiecții. În genere, însă, se poate spune că scriitorul este „bun povestitor cu resurse memorialistice, pictor al provinciei clasice, colorabile umoristic și uneori prin ceea ce are licențios” (Marian Popa). SCRIERI: Vrăjitorul de cuvinte, Bolgrad, 1940; Fântâna iadului, București, 1971; Fiul primarului, București, 1976; Hanul trăsnit, București, 1984; Un student de altădată, Iași, 1987; Cândva de demult, Galați, 1991; Mă numesc Eva, București, 1996; Flămândul, București, 1996; Ora astrală a României, Focșani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
Mesia, care va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se numea el însuși profet, iar pe Amos, Osea și Isaia îi socoteau „vrăjitori”2. Samaritenii au avut discuții aprinse referitoare la autoritatea celor care interpretau Tora: preoții sau înțelepții. Preoții aveau ultimul cuvânt în problemele legate de transmiterea doctrinelor secrete, a calendarului și a citirii Torei în sinagogi 3. În ceea ce privea aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]