196,978 matches
-
mai practic sau că florile arată rău când putrezesc. Să fi fost oare tăria celui care și-a dominat viața și a dorit să intre demn și în moarte sau nemărturisita iubire și grijă față de copiii pe care ar fi vrut să-i scutească și de cele mai mici griji? Și una și alta, desigur: "Mama mea: două voci, două fețe. Le aud și le văd rând pe rând". Coma survine în timpul nopții, moartea după câteva zile. Valiza va rămâne nedeschisă
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
și pentru ultima dată, ce-ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă-ți numărul aiurea, nu pe mormântul meu" sau poate tot așa de bine, ca altădată: Fraze mici și scurte, draga mea. Nu uita, dacă vrei ca omenii să te înțeleagă. Eu nu mă gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că adevărurile mari și dureroase nu se spun cu retorică, ci se învăluiesc, discret, în
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu rezervă, într-o manieră atenuată ("ai cam greșit"; "cam ce ai vrea?"). Oricum, cazurile enumerate presupun o perspectivă și o apreciere subiectivă, inevitabilă în tot ceea ce ține (cel puțin în limbajul curent) de gradare. Adverbul indică și o orientare argumentativă a enunțului: cel puțin dacă e implicată funcția sa de atenuare, se
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
-și clădi case. E vorba de "parizieni". Cronicarul face rectificarea cuvenită. Recensămîntul și Postul la români Început săptămâna trecută, recensământul populației României dezvăluie ciudățenii și temeri, unele de-a dreptul aiuritoare. Reprezentanții mai multor familii de rromi din Bistrița-Năsăud nu vor să-și declare apartenența etnică de frică să nu fie deportați în India. Știrea a fost preluată de mai multe cotidiane de la agenția Mediafax. NAȚIONAL a publicat-o în pagina întîi. * în același ziar am remarcat editorialul despre Postul Paștelui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai fi pus la cale o farsă care i-a ieșit, și ar vrea să ne cuprindă în brațe, cald și șugubăț, pe toți și să șoptească sau să irumpă vulcanic: Chiar ați crezut că am plecat? Am avut tot timpul senzația că, dacă întind mîna, îl ating. Am atins însă ceva din miracolul
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
cu dragostea. Presupun că această temă de conversație unică e pe cale să devină o monomanie națională: banii. Mare e grădina lui Dumnezeu... ...și mulți oameni care au terminat liceul sau facultatea, în ea. (Ajunge să-i vezi pe cei de la Vrei să fii miliardar). Pentru toți aceștia, deunăzi, cineva propunea înființarea unor colecții de cărți în care, ca în ghidurile practice, să se dea un minim necesar de cunoștințe geografice, muzicale, literare, matematice, de chimie și fizică etc. Sugerez celor interesați
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
în adevăr găsise brațele deschise ale Elenei, ale lui Marcian." Ina concertase sub bagheta lui Marcian - acesta din urmă o considera foarte talentată. Maestrul încearcă să-i facă un program de lucru, dar Ina are o fire refractară și nu vrea să se supună cerințelor și canoanelor lui Marcian. Și, totuși, bombănind, ea se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția din aceste răzlețe însemnări este faptul că Hortensia Papadat-Bengescu se oprește la poezia eminesciană
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
din urmă o considera foarte talentată. Maestrul încearcă să-i facă un program de lucru, dar Ina are o fire refractară și nu vrea să se supună cerințelor și canoanelor lui Marcian. Și, totuși, bombănind, ea se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția din aceste răzlețe însemnări este faptul că Hortensia Papadat-Bengescu se oprește la poezia eminesciană "Melancolie" și, imaginând o scenă în care Ina se chinuie să afle versului eminescian corespondentul muzical cât
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Eminescu. Părerea Inei este: "Eu am spus și spui: cap de operele trebuiesc lăsate singure în pustiul lor, până unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el, grăbit ca un copil care abia așteaptă, îi cere "încă un Eminescu", adică un alt volum al acelorași minuni, altfel legat. (subl. n.) E volumul care stă la locul cel mai de cinste pe coada pianului", concluzionează Ina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai profundă care nu poate separa muzica de poezie, dimpotrivă: "Totuși, undeva în sine știe bine că cuvintele poetice sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
se "așeze". O schimbare la față ca aceea pe care am făcut-o nu e un lucru tocmai simplu. Nici tehnic, nici, aș zice, psihologic. De ce era ea necesară și ce scopuri urmăream, am arătat într-un editorial anterior. Aș vrea să mă refer acum la dificultățile unei atare schimbări. Cele de natură tehnică țin de rutina care se instalează vrînd-nevrînd, în punerea în pagină, cum se spune, a revistei. Computerul ușurează mult munca tehnoredactorilor, dar este el însuși o sculă
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
cititori, care nu le vedeau rostul, și a noastră înșine, care nu ne împăcam cu ideea. Va trebui să mai treacă timp spre a ști, mai întîi, dacă am reușit în întreprinderea noastră și, apoi, dacă toată lumea a înțeles ce vrem să facem. Psihologia literaților (iar noi sîntem, aproape fără excepție, literați) nu acceptă că există, într-o revistă, lucruri la fel de importante ca textul. Pentru noi, textul e suveran, ba chiar e totul. Ilustrarea revistei o vedem de obicei ca pe
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
e înșelător. Se strecoară pe neștiute, benefic și revigorant în text "moderne și inovatoare"; alteori, insidios, pare a se oferi ca un paradis etic, politic și social - valorificat însă tot după canonul modernității - justificînd ideologii hibride și catastrofale. Ori, dacă vrem să știm cine suntem și dacă vrem să ne luăm soarta în propriile mîini, trebuie să abordăm fără temeri și fără nejustificate pudori câteva secole din istoria noastră culturală, secole mult mai importante decât vrem să recunoaștem, secole care ne-
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și revigorant în text "moderne și inovatoare"; alteori, insidios, pare a se oferi ca un paradis etic, politic și social - valorificat însă tot după canonul modernității - justificînd ideologii hibride și catastrofale. Ori, dacă vrem să știm cine suntem și dacă vrem să ne luăm soarta în propriile mîini, trebuie să abordăm fără temeri și fără nejustificate pudori câteva secole din istoria noastră culturală, secole mult mai importante decât vrem să recunoaștem, secole care ne-au modelat chipul, care ne dictează deseori
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
hibride și catastrofale. Ori, dacă vrem să știm cine suntem și dacă vrem să ne luăm soarta în propriile mîini, trebuie să abordăm fără temeri și fără nejustificate pudori câteva secole din istoria noastră culturală, secole mult mai importante decât vrem să recunoaștem, secole care ne-au modelat chipul, care ne dictează deseori faptele zilnice, opțiunile, gândurile și visele. Am aparținut (și, ne place sau nu, aparținem și vom aparține) lumii europene sud-estice, geamăna poate mai puțin norocoasă, dar nu mai
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
al Domnului nostru Isus Hristos". Singura justificare a unui război ar fi ca acesta să se dea în numele Domnului; lumea deci se împarte în "ai noștri" - creștinii - și "ceilalți" - păgînii. Dar și atunci drumul pînă la declanșare e lung: Iar de vor păgînii aceia cu oști mai mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi întîi să vă plecați lor cu cuvinte bune și blînde. [...] iar de nu vor vrea să se împace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și atunci drumul pînă la declanșare e lung: Iar de vor păgînii aceia cu oști mai mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi întîi să vă plecați lor cu cuvinte bune și blînde. [...] iar de nu vor vrea să se împace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru necredința lor, voi să le dați și bani cît veți putea. Iar să nu iubiți răzmerițele și războaiele, nici să vă ducă mintea să vă bateți cu dînșii". Trebuie subliniat
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
dovadă că se traduc în excepționala limbă a secolului XVII, pe vremea lui Matei Basarab, ca îndemn pentru o revigorare politică, socială și etică - o "întoarcere la origini". Uitate, pierdute apoi mult timp, ele revin în actualitate atunci când nimeni nu vrea să le mai rcunoască - sunt un text vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Cea mai frumoasă poveste de dragoste a literaturii noastre Dacă vrei să scrii despre Veronica Micle, să Îi citești poeziile sau corespondența, să ți-o imaginezi văzând-o cu ochii minții, nu poți s-o faci decât luând-o Împreună cu Mihai Eminescu, căci dragostea ce i-a legat, a creat și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
la polul celălalt. „Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin În suflet, am Îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. „Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
e și mai frumoasă. Cred că dacă mai devreme nu s-au cunoscut nimic între ei n-a fost niciodată. Ce s-o fi întâmplat însă pe străzile, scările și coridoarele pe care de mult s-au tot petrecut? Aș vrea să-i întreb: - dacă nu-și amintesc - când au stat față în față în niște uși? dacă nu și-au spus scuzați într-o îmbulzeală? dacă nu și-au spus în receptor, pardon greșeală? - știu totuși răspunsul lor. Nu, nu
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
nu-i duce mintea. În loc să dispară împreună cu Ceaușescu, gîndirea ineptă a führerului de la Scornicești s-a multiplicat în mințile unor Ceaușești mai mici, dar prin acumulare, la fel de periculoși, care își găsesc arhitecți pe potriva lor. Să nu-și închipuie cineva că vreau să ridic statuie arhitecților care de 12 ani încoace au fost plătiți din bani publici ca să apere interesele orașului. Acestora nu le-a tremurat mîna semnînd aprobări pentru tot soiul de monstruozități care împodobesc străzi din București, sclipind oribil ca
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre a se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
inaccesibile, îi devin astfel indirect cunoscute cititorului român, cu atît mai mult cu cît o secțiune finală a cărții comentează în detaliu bibliografia temei. Inventarea...dezvăluie o Africă pe care Europa o percepe cu ochi pregătiți să vadă doar ceea ce vrea, lucruri pe care în mare parte le știe din contacte mai vechi cu alte spații, pe jumătate descoperite, pe de-a-ntregul inventate: America sau Orientul. Exotism, sălbăticie, păstrarea nealterată a purității naturale, promiscuitate și primitivism extrem, antropofagie, relatări despre orașe
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]