2,517 matches
-
Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor, Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor, Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire. Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire, Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe. Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat Unde
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
Acasă > Poezie > Credință > ÎNTRE DIMENSIUNI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vuiesc oceane, vânturi le frământa Și valuri mii spre țărm se năpustesc , Un cântec nou, divin, pământul cântă De trecere spre alt tărâm ceresc. E forfota în scoarță pământeasca Carbonul se transformă în cristal Și freamătă în carnea omenească Celulele, de
ÎNTRE DIMENSIUNI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370614_a_371943]
-
deoarece deslușește pericolul „de a ceda“ presiunii „creatorilor“, în vreme ce „Călăul Liric“ - „înspiralat de «lehamitea de heruvim»“, însă bine „monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând absent“, „deschiderea supapei“, contrabalansând, în murmurarea-i, acea spăimosă / alarmantă „șoaptă a trapei“: «venim, vuim / până la scăpătat» (O nevăzută treaptă, p. 5). În textul secund - cel de după „nevăzuta treaptă“ (de „împiedicare de pupilă“) -, adică în cele trei catrene „clasic-de-modern-paradoxiste“ ale poeziei dătătoare de titlu la întregul volum, Distinsului Receptor i se lămurește - „cam villonesc“, s-
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
toți celții creștinați de la om la om refuză. Mare e Marea Britanie și mulți sunt creștinii ce o străbat. Se gaseste un om să ridice pretenții de AtotStapanitor și Înlocuitor al lui Isus pe pamant?! Se face vâlvă și revoltă, insula vuiește și se strâng în 664 la sinodul de la Whitby: - Romă are o ierarhie în biserică, o persecuție dacă ieși din rând, prin urmare o unitate. - Celții cu libertatea, egalitatea, ascetismul, misionarismul și modestia lor, pierd. Anglia anglo-saxonilor devine oficial fiica
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Talismanul Fă-mă talisman drumului tău! brățară pe inima ta poartă-mă! Rug fă-mă arderilor tale! Blestem de dragoste să-ți fiu și sfetnic în noaptea de veghe! Undeva Sunt aerul ce vuiește în strigăt agățându-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adâncă-adâncă!... Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane, Dar mai trezește-te, Ioane. Un melc se-mprieteni cu-n diavol, Melchiom, Melchior și Bravol. În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina. A voi fără a vrea să voiești, vuiește Codrul de povești. Fraged și gingaș se naște omul, Uscat și tare rămâne oul, Nimic mai moale decât apă, Lasă cortina să înceapă. BMM Referință Bibliografică: Urmașilor mei, copiii / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
orice fel de alambic posibil» - ceea ce se revelează la Nichita Stănescu drept «tipul de tensiune semantică spre un cuvânt din viitor» (ibid). Din această perspectivă amendează „poezia primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică a luciului de tip arghezian («Logodnică de-a pururi, soție niciodată»), poezia sintactică de tip arghezian («Trei sau patru-n mal pescari») și barbian («Ion Barbu este desăvârșit în această structură») etc.; «poezia metalingvistică are ca sursă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
bietele de ele nu pot, oricât s-ar strădui, să imite parfumul din canturile lui Maldoror; fiindcă vântul n-a învățat să șuiere pe o singură voce iar avalanșele, în văile de abrupt măcar odată nu s-a întâmplat să vuiască precum înflorirea liliacului; fiindcă părul tău nu-mi lasă pe obraz amintiri la fel de diafane că atingerea driadelor iar sânul nu ți-l pot simți sub palmă tot asa de rotund că zborul păsării paradisului... fiindcă toate sunt ele însele întotdeauna
ÎN LEAGĂNUL IERBII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354408_a_355737]
-
printre roci negre, vulcanice. Nu se sinchisesc de noi. Altele zburdă prin apă pe lângă noi. Neapropiat mai mult de doi metri de animale. Masculii răcnesc, sunt teritoriali... să nu le furi femelele! * Vaporul a mers toată noaptea. Motoarele uruiau, valurile vuiau, și negru afară... * Șase inși coboram în bărcuțe, pe lângă stâncile Insulei Isabela. Rocile, mânjite de găinați albi de zici că sunt pudrate cu zăpadă. Iguanele arată ca niște dinozauri minusculi. * Un cuib de iguane: unde femelele depun ouăle și le
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
să se termine cina pentru a pleca la fiesta... la dans, la discoteci, baruri și la alte distracții de noapte. În aceste zile, metropola trăiește intens 24 din 24 de ore. Centrul Madridului este mereu zgomotos, însă în această perioadă vuiește! Dacă închizi ochii, pur și simplu ai impresia că te afli într-un capitol din Scrisoarea a III-a! Cu câteva schimbări în versurile eminesciene, bineînțeles: „Și abia veni Crăciunul/ Ce mai freamăt, ce mai zbucium/ Vitrine-abundând de daruri,/Juvaieruri
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (2) – FELIZ NAVIDAD de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354464_a_355793]
-
Miunione, într-un peisaj paradisiac ce le creează o stare de meditație, de extaz, „de reverie dulce și armonioasă”, de adăpare din izvoarele tainelor cerești: „[...] în fața noastră poeticul Arno șerpuiește prin câmpii vesele și prin lunci misterioase, și malurile sale vuiesc de cântecele melodioase ale păsărilor; în dreapta, verzile colnice acoperite cu grădini și palaturi de marmură ce par că zâmbesc una altiia ca niște copile ce s-ar uita în oglindă; în stânga se intinde o câmpie plină de livezi prin care
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
vis și eu... Cât aș vrea ca ochii tăi Să primească vindecare, Răsăritul să îl vadă... Cum se sprijină de-o floare... Urechi ai? Dar cin' s-audă O tăcere care-i surdă? Și un țipat dintr-un clopot, Ce vuiește ca un ropot? Treci prin sare și te miri Că ți-e sete și n-ai apă? Mergi degrabă la Izvor Și mai bea din el o dată! Când de tine ai să scapi O să cânte bucuria Și-n fereastra din
TE-AI GÂNDIT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353932_a_355261]
-
să știi? Până una-alta vino-ți în fire, ai grijă de casă și de copii și ai încredere în Dumnezeu că mare e puterea Lui! Uite, Buia, nevastă-mea, și-a trimis niște făină! A doua zi tot satul vuia, ba că Urâtu a fost omorât cu muchia toporului, cum a zis Vasile, ba că avea coastele zdrobite și Tudor făcuse la jandarmi, știa să bată rău, ori Gică i-a pus un sac în cap apoi a aruncat un
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se arăta ca în rugăciune ! Îmi întrebam ochii de s-au săturat de atâta priveliște tămăduitoare în care vuiește cerul răstignit în toată zarea nepăsătoare. În acea zi, până seara, făcusem aproape douăzeci de schițe în creioane pastel. A doua zi, am așezat foaie lângă foaie pe puntea remorcherului unde eram cazați și admiram cu prietenele mele, frumusețea întâlnită
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
doi americani, frații Wright, să reușească zborul cu ajutorul unui avion. Dar cel dintâi care s-a ridicat de la sol numai prin forța motorului său, realizând întâiul zbor mecanic din istoria tehnicii mondiale, a fost în 1906 românul din Banat, Traian Vuia. În anii 190-1910, Henri Coandă concepe și apoi construiește primul avion cu reacție din lume. Iar Aurel Vlaicu, caracterizat de Octavian Goga ca un „val de lumină, care a izbucnit din regiunile vaste ale geniului nostru popular”, după performanțele de
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
trecerea prin vis, ca alipirea obrazului de obraz, ființei de ființă, mistuirea fiorului în fior, contemplarea în ochi adânci și inimi fermecate! Ileana Șipoteanu e artista de la malul mării (născută la Rucăr, în județul Argeș) care nu cântă cântecele, le vuiește, fără febrilitatea talazurilor, dar cu măreția și misterul de sub ele. Ileana Șipoteanu cântă ca marea și stimulează prielnicia iubirii dintre mal și imensitate. Nu sunt porțiuni și durate pentru aceasta, ci un tot, un peren dor, drag, zel și puritanism
ILEANA ŞIPOTEANU. GENEROZITATE ŞI EGALITATE CU SEMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354140_a_355469]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ASOCIAȚIA ASTRA ROMÂNĂ PENTRU BANAT- PORȚILE DE FIER ȘI ROMÂNII DE PRETUDINDENI • MITROPOLIA BANATULUI • PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA • UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA • UNIVERSITATEA POLITEHNICA TRAIAN VUIA TIMIȘOARA • ASOCIAȚIA ISTORICILOR BĂNĂȚENI • INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN TIMIȘ • LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA BANAT CONGRESUL INTERNAȚIONAL Identitatea culturală a tuturor românilor IMPERIUL ROMÂNO-BULGAR - CONSECINȚELE POLITICE ediția a XX-a Timișoara 28- 31 octombrie 2011 FELIX ROMULIANA (Gamzigrad, Serbia de Nord-Est
CONGRESUL INTERNAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357181_a_358510]
-
cerul se răzbună Și-aduce mâl luat din deal. Din iarba șesului cresc plângeri Și în copaci plâng licurici, Că-n loc de soare și de îngeri, Pe ceruri se arată nouri gri. Plâng petalele de floare De sub mâlul cel vuind, Seacă inima în oameni, C-au rămas sărmani lipiți. Elena Trifan 1 august 2014, Ploiești Referință Bibliografică: VIITURA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate
VIITURA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357328_a_358657]
-
oceanului) Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper că stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranța că acolo vom găsi societatea mult-visată de noi. Mai avem de mers, mai avem ... Se aud vuind valurile oceanului, pe fondul unei melodii interstelara în crescendo. Dreptaciul Îngenunchează în fața icoanei) Dreptaciul: Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. Ajută-ne Doamne! (Cortina cade) *** Autoturismul a oprit. Aură trezita parcă dintr-un vis întreba precipitata. -Unde suntem!? -Am
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Era un blestem al unei bărâne aruncat cu năduf vecinului de după gard cu care se afla în vrășmășie: „Dea Domnu` să trăiești ca popa din Costești". Astfel au reînviat povestirile auzite în copilărie despre acea terifiantă întâmplare. In 1930 ziarele vuiau anunțând o știre care avea să îngrozească nu numai România, ci întreaga omenire. În ziua de 18 aprilie a ars biserica din comuna Costești împreună cu 118 suflete dintre care 100 erau copii. În acea zi, Vinerea Mare, peste sat se lăsase
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
un chip gălbejit, de vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens, roșu, acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii loveau cu sete cuiele spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E cam târziu, i-am răspuns, după un lung răgaz. Gluma proastă, zeflemeaua dor mai puțin decât râsul prostului, deși nu ar trebui. Ferice de cei ce-și pun de acord personalitatea din afară cu cea dinăuntru. Copilăria noastră
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
de peste zi și peste toate aceste mici scene rurale încremenește spațiul, se comprimă timpul și o oră pare a fi trecut ca o secundă, uite, parcă adineaori se mai sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul pădurii, și forfota serii se mai resimte o vreme, pînă cînd se întunecă și numai vacile se mai aud rumegînd în grajduri pînă tîrziu, cînd le vine cîinilor să latre la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
de cum a fost, îmi amintesc cum noi eram. Mătasuri albe îmbracă patul, iar fluturii mai mor pe lampă Întinsă pe covor și nuda, este dorința mea ce te așteaptă, Încă mai scârție o ușă, măi cântă-un greier în balcon Vuind în noapte se aude mereu același avion. Aleile-ți păstreză pașii până și umbră, pe ziduri a rămas Iar bancă, pe care două inimi, tu ai desenat într-un popas, O poți vedea și-acum, deși mai poposesc și alți
CAND NOI ERAM de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358494_a_359823]
-
Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului PREZENTARE: *V. Nichols (Viorel Nicolae), scriitor australian, de origine română, născut la 22 mai 1954 în București. După terminarea studiilor la Școala de Aviație „Traian Vuia” din Mediaș devine inginer mecanic și este angajat la aeroportul Băneasa din București. În data 19 mai 1978, împreună cu George Florescu, prieten de încredere și coleg de serviciu „evadează” din București la bordul unui avion pe care îl conduc împreună
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]