KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună prea expansiv. Hayes era pregătit. — Mă rog, ați auzit de noua teorie a „dublului deficit“? Poate că o afecțiune a cortexului frontal drept dăunează capacității lui de analiză logică... Weber simțea cum devine reacționar. Probabilitatea existenței unor leziuni multiple, fiecare la locul potrivit, trebuie să fie infimă. Dar probabilitatea ca însăși recunoașterea să fie afectată era și mai mică. Știați că-și închipuie că și câinele lui e o dublură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să concepem o idee delirantă ca fiind atât o încercare de a raționaliza, cât și rezultatul unui eveniment profund tulburător. După o pauză, Hayes încuviință din cap. —Ăă... sunt sigur că toate astea merită atenție, dacă vă interesează, domnule doctor Weber. În urmă cu cincisprezece ani, Weber ar fi lansat un contraatac. Acum i se părea comic: doi doctori marcându-și teritoriul, pregătiți să se ridice pe picioarele din spate și să se împungă ca niște berbeci. Dă tare. O stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fiind atât o încercare de a raționaliza, cât și rezultatul unui eveniment profund tulburător. După o pauză, Hayes încuviință din cap. —Ăă... sunt sigur că toate astea merită atenție, dacă vă interesează, domnule doctor Weber. În urmă cu cincisprezece ani, Weber ar fi lansat un contraatac. Acum i se părea comic: doi doctori marcându-și teritoriul, pregătiți să se ridice pe picioarele din spate și să se împungă ca niște berbeci. Dă tare. O stare de bine îl străbătu pe Weber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber ar fi lansat un contraatac. Acum i se părea comic: doi doctori marcându-și teritoriul, pregătiți să se ridice pe picioarele din spate și să se împungă ca niște berbeci. Dă tare. O stare de bine îl străbătu pe Weber, echilibrul simplu al autoanalizei. Avea chef să-i ciufulească părul doctorului Hayes. Când eram de vârsta dumneavoastră, orientarea psihanalitică dominantă punea Capgrasul pe seama sentimentelor tabu față de o persoană apropiată. „Nu pot fi atras fizic de sora mea, deci nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de unul singur să desființeze posibilitatea asta. În mod evident, Capgrasul lui Mark Schluter nu e în primul rând psihiatric. Dar creierul lui se chinuie cu niște interacțiuni complexe. Îi datorăm mai mult decât un model cauzal simplu, unilateral, funcționalist. Weber se surprinse pe sine. Nu prin convingerea sa, ci prin disponibilitatea de a și-o exprima cu voce tare față de un medic atât de tânăr. Neurologul lovi cu degetele în filmul de pe lampă. —Eu știu doar ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de a și-o exprima cu voce tare față de un medic atât de tânăr. Neurologul lovi cu degetele în filmul de pe lampă. —Eu știu doar ce s-a întâmplat cu creierul lui în dimineața zilei de 20 februarie. Da, spuse Weber, înclinându-se. Exact ceea ce și-a dorit medicina să știe dintotdeana. E uluitor că pacientul și-a mai păstrat un oarecare simț al integrității sinelui, nu-i așa? Doctorul Hayes acceptă armistițiul. Avem noroc că acest circuit aparte e atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
face și alte teste sau radiografii aici, la spital... — Înainte de asta, aș vrea să încerc niște examene low-tech. Aș începe cu o reacție galvanică a pielii. Sprâncenele neurologului țâșniră în sus. Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a pielii. Sprâncenele neurologului țâșniră în sus. Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se lângă el, cu mâna întinsă. —Mă bucur că v-am cunoscut, doctore Weber. — Te rog. Gerald. —Gerald. Abia aștept să văd noua ta carte. Un mod plăcut de a mai uita de muncă. Și vreau să știi că sunt cel mai mare fan al tău. N-a spus oricum, dar Weber auzi asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cunoscut, doctore Weber. — Te rog. Gerald. —Gerald. Abia aștept să văd noua ta carte. Un mod plăcut de a mai uita de muncă. Și vreau să știi că sunt cel mai mare fan al tău. N-a spus oricum, dar Weber auzi asta. Weber stătea cu un picior în stradă. — Sper să ne mai vedem înainte să mă întorc în est... Hayes se lumină, gata să se gudure sau să ia lupta de la capăt. —Ah! Bineînțeles, dacă ai timp și interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Te rog. Gerald. —Gerald. Abia aștept să văd noua ta carte. Un mod plăcut de a mai uita de muncă. Și vreau să știi că sunt cel mai mare fan al tău. N-a spus oricum, dar Weber auzi asta. Weber stătea cu un picior în stradă. — Sper să ne mai vedem înainte să mă întorc în est... Hayes se lumină, gata să se gudure sau să ia lupta de la capăt. —Ah! Bineînțeles, dacă ai timp și interes... Timp și interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
neuropsihologie populară care s-au vândut în tiraj mare, în douăsprezece limbi; niciodată nu avusese mult timp sau mult interes în plus. Deja trăise cu trei ani mai mult decât tatăl lui și fusese cu mult mai prolific. Și totuși, Weber avusese șansa să lucreze exact în momentul în care se făceau primele progrese adevărate în dezlegarea enigmei fundamentale a existenței conștiente. Cum construiește creierul o minte și cum construiește mintea tot restul? Avem liber arbitru? Ce este sinele și unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
construiește mintea tot restul? Avem liber arbitru? Ce este sinele și unde sunt corespondentele neurologice ale conștiinței? Întrebări jenant de speculative încă de când fuseseră formulate erau acum pe punctul de a primi un răspuns empiric. Bănuiala uluită, crescândă a lui Weber că s-ar putea să apuce să vadă lămurite aceste fantasme filosofice nebunești, că ar putea chiar să contribuie la explicarea lor, alungase tot ceea ce, în limbaj popular, a ajuns să se numească viață reală. Uneori parcă toate problemele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
specia așteptau analizele fine de care ar putea fi capabilă neurologia. Politica, tehnologia, sociologia, arta: toate își aveau originea în creier. Să învățăm să stăpânim ansamblul neural și poate că vom reuși, în sfârșit, să ne stăpânim pe noi înșine. Weber începuse de mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din astea. Asta face Rupp. Markie repară utilajele. Își plecă din nou privirea. Adică le „repara“. Își înălță capul și-l privi cu atenție. Ochii ei aveau culoarea monedelor oxidate. N-o să se întoarcă prea curând acolo, nu-i așa? Weber clătină din cap. Cu timpul am învățat să nu fac pronosticuri. Ceea ce ne trebuie nouă acum, ca în multe alte situații, e răbdare și optimism prudent. Da, spuse ea. Încerc. —Spune-mi cu ce te ocupi tu. Buzele ei îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
între slujbe. Șefii tăi te-au dat afară? Din cauza asta? Genunchiul ei pedala pe sub masă ca la o mașină de cusut. — N-am avut de ales. Trebuia să stau aici. Fratele meu e mai important. Știți, suntem doar noi doi. Weber dădu din cap. Explicațiile se revărsau din ea. Am niște mici economii. Mama ne-a lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină din cap. — Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Weber rânji, dezorientat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină din cap. — Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Weber rânji, dezorientat. — Chiar n-am nici o idee... Ea lovi aerul cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ea clătină din cap. — Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Weber rânji, dezorientat. — Chiar n-am nici o idee... Ea lovi aerul cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai adus pozele? Ea dădu din cap. Căută în geantă, un săculeț decorat în culori vii, făcut de vreun trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
o întrebă: —Ai adus pozele? Ea dădu din cap. Căută în geantă, un săculeț decorat în culori vii, făcut de vreun trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e tata, spuse Karin. Ce pot să spun? A rămas chior în urma unei neînțelegeri cu vitele. Era gata oricând să recite „The Face on the Barroom Floor“, după al treilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
obișnuiți. Chiar și băieții din poliția locală îl credeau un pic cam sărit de pe fix. —Și a murit...? — Acum patru ani. Nu mai putea să doarmă. Pur și simplu nu putea să doarmă și a murit. Îmi pare rău, spuse Weber, inutil. Cum ai descrie relația dintre ei? Ea își strânse buzele. O luptă pe viață și pe moarte, non-stop și în ralanti? Plus sau minus vreo două-trei excursii vesele cu cortul. Pe atunci le plăcea să meargă împreună la pescuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
des exorciști în casă. Era convinsă că acolo se ascundeau sufletele unor copii chinuiți. Îmi venea să-i zic: Alo, Pământul către mama! Dacă dai un ban, îți spun eu cum îi cheamă pe copiii ăia chinuiți. Karin luă de la Weber fotografia cu o soție de fermier drăguță, cu părul castaniu, și o cercetă, sugându-și obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios să i le dea cu ojă fucsia. Cuvintele ei se îngreunară de nedreptatea iubirii. Poftim - ați vrut poze care să-l stimuleze. Un chip familiar se ivi brusc în fața lui Weber. Probabil că propria lui piele înregistră schimbări de conductibilitate. —Ați cunoscut-o pe Barbara. După cum ați observat, e total în limbă după ea. Femeia zâmbea trist spre aparat, iertând mașinăria și pe cel care o manevra. Da, spuse Weber. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lui Weber. Probabil că propria lui piele înregistră schimbări de conductibilitate. —Ați cunoscut-o pe Barbara. După cum ați observat, e total în limbă după ea. Femeia zâmbea trist spre aparat, iertând mașinăria și pe cel care o manevra. Da, spuse Weber. Știi cumva de ce? —Păi, m-am gândit. Reacționează la ceva din ea. Încrederea ei. Respectul. Vocea îi căpătă o notă aparte - o invidie care putea s-o ia în ambele sensuri. I-aș da și eu ce-i dă femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]