1,106 matches
-
tehnologii asitive. Pe parcursul terapiei, obiectivele generale de stimulare, dezvoltare, recuperare și suport au fost atinse înregistrându se progrese. Terapie ocupațională Imitarea mișcărilor generale; imitarea acțiunii cu obiectele; imitarea unor aranjamente de cuburi și a altor lucrări; se aplică tehnica fețelor zâmbitoare, a bătutului din palme și a încurajărilor verbale atunci când realizează o sarcină dată, sau când reușește să rămână liniștit pentru o perioadă mai mare de timp fiind așezat la masă (software). Am folosit programele terapeutice ,,Logopedix” și ,,Tara”. Evoluția pe parcursul
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
si face orice pentru a sprijini această soluție. Un alt aspect al controlului minții este prezentarea iconului unui program în momentul cînd este închis cu o culoare palidă și o față tristă iar cînd programul este deschis cu o față zîmbitoare veselă, pentru a influența utilizatorul programului.(Yahoo! Messenger) Semeni un gând, culegi o faptă / Semeni o faptă, culegi un obicei / Semeni un obicei, culegi un caracter /Semeni un caracter, culegi un DESTIN! Prin murdărirea gîndurilor prin tot felul de filme
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Primăvara a sosit! Clopoțeii de sub covorul argintiu vestesc venirea acesteia. Însă fiica bătrânului an,cea frumoasă și tânără cu o rochie cu trenă și flori de primăvară ne-a adus pe plaiurile noastre norii zâmbitori, ghioceii tineri, razele blânde, vântul îmbietor de primăvară și mireasma vestitelor semne. Sub ploaia razelor de soare iarba a prins încetul cu încetul colț fraged, să arate căci câmpul deja a înverzit. Rândunica taie albastrul cerului ca o săgeată neagră
Sfera by Tonea Cosmina-Florina () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93586]
-
timp de vară. Și era cât pe ce să se întâmple așa, cu ochii la un țânc de vreo doi ani, negru precum ciocolata cea mai ciocolată și care semăna leit cu Tom, o păpușă, un negru mititel, rotofei și zâmbitor, rudimentar făcută dintr-un plastic tare, însă foarte simpatică, fabricată, pe vremuri, probabil de Arădeanca 31. Acum mă întreb cine o fi venit cu ideea să spargă tiparele acelor timpuri... Dar de așteptările cele mai lungi aveam parte, de obicei
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mărunți și iuți. Apoi, de la mic la mare, satul l-a primit cu flori în marginea pădurii de la Făgădău. Alături de el se afla Maria Mohor, soția sa, cuprinsă în fote și ie, cu părul prins într-o eșarfă, cu ochi zâmbitori, parcă furată de peisaj, căreia nu-i scăpa prilejul, mai ales la hopuri, de a-și mângâia soțul, sărutându-i ochiul felin. În sfârșit, întâlnirea cu satul... Un freamăt prelung, strângeri afectuoase de mâini și primirea oficială: directorul Căminului cultural
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
în inscripții, Munteni de Jos a fost intrarea de pe șosea, lipsa articulării din autoritatea nomenclaturii feroviare, îi lipsește determinarea adjectivală și a servit ca model denumirii comunei, replici pe cele dintre călători, tu ține-ți în brațe portretul cu chip zîmbitor, lucrat de alții la inițiativa standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cînd îi redeschid, observ că apa golfulețului este din nou albastră, semn că timpul purifică pămîntul și sufletul. Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Copiii își revin, dar sînt marcați. Bărbații sînt mulțumiți că primarul lor este totuși om de omenie. Hai să mergem la "Țigan", dom' primar. Este foarte curat și are o bere bună. Pleacă toți pe jos. Un alai cu fețe zîmbitoare. Unii, oameni foarte răi, aveau un soi de frustrare. Oleacă de foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni adînci: Poftim, dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-am îndrăznit să deschid măcar gura. Îl priveam doar înfiorat. După un răstimp, i-am auzit vocea. Părea că vine de departe, ca un ecou... - Așa-i că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
frumoasă, cu priză puternică la băieții care eram la vremea aceea, era Nuța lui Barzu. Era o țărăncuță în adevăratul sens al cuvântului. Înăltuță, subțirică dar nu fragilă, cu ochii mari, căprui, și fața rotundă cu obrajii mereu îmbujorați și zâmbitori mai tot timpul. Părul bogat, șaten, îi era strâns în lături, în niște cosițe legate tot timpul cu pamblicuțe albe. Nu mai țin minte cum era la învățătură, dar știu că era feblețea doamnei Averescu. Când o scotea la tablă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
insulă de luminițe. Desigur era o așezare a grecilor din acea zonă iluminată public pe care furată de vraja serii și a mitologiei antice grecești am asociat-o cu un festin al Zeilor din Olimp. Ce-ai rămas tăcută și zâmbitoare, mamă, m-a trezit din contemplare fiică-mea. Când ești pe lângă Olimp, Sparta, Troia, Tesalia, pe pământul unor legende nu se poate să nu fii prins de ele. Hai, să ne culcăm ca să visezi mai departe și să te visezi
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de marcat de această experiență originară și originală, încât de aici încolo acesta va fi arhetipul pe care își va clădi dominanta majoră a poeziei sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
satisfacție târzie, chiar dacă opul urma să îngălbenească în vitrine. Regret decizia de atunci. Asta a fost. * A cum 37 de ani, Editura "Junimea" tipărea cartea de debut a tânărului medic botoșănean Dorel Schor. Pe copertă era fotografia unui prunc durduliu, zâmbitor și frumos în toate cele. Ca să vezi cum s-au scurs deceniile: țâncul cu fundulețul gol de pe copertă (Bogdan Nițescu) este, acum, doctor în geofizică la Universitatea Toronto, iar Dorel Schor, de un sfert de secol, doctor în orașul israelian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poate peste măsură, ziceam eu. Potrivită de statură, nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană multă minte cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună: "Băieți, nu vă temeți! Contați pe mine! O să vedeți că, la mine, la rău și la bine, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șpagă, și au promis că săptămâna viitoare. Am făcut și comenzi pentru banchete noi și pentru tablă de zero doi și zero cinci și tot ce-ați mai zis. — Uite, șefu’. Nu-mi mai spune așa, i-o reteză Viorel zâmbitor. Ți-am spus că nu-mi place să-mi spui așa. — Uite, Viorele, se conformează părințelul. Vezi ce bună a fost ideea mea ca să-l punem aici, sub cais? Între crăcile alea o să proptim bulumacu’ mâine dimineață, să agățăm macaraua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce avea să însemneze pentru Seminarul „Veniamin Costachi”... acea nefericită reformă ! O apăsare tot mai grea plutea în aer, peste țară. Guvernul prezidat de P. Groza, promitea... promitea, și era mereu binedispus... El însuși fiind bunadispoziție întrupată, senină și permanent zâmbitoare... încât, te întrebai... „Ce are omul ăsta de zâmbește întruna..!”. Zâmbetul lui era o promisiune permanentă... Însăși viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund de iluzii... eterne iluzii... După instalare la putere, guvernul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nici cea mai mica dovadă împotriva lui. Într-o dimineață se trezi lac de sudoare, cu gândul la Alistar... „ - Alistare, nu cumva ne vinzi ?!”. Când vru să-l întrebe... îi întâlni chipul frumos, cu privirea aceea senină și albastră, calmă, zâmbitoare și nevinovată.. I se făcu rușine de gândurile lui.. de îndoielile cu privire la sinceritatea lui. Nici unul dintre camarazi nu l-ar fi bănuit de ceva.. Doar Cârțu îi aruncă o privire plină de dispreț.. dar, n-a vroit să treacă peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi îmbinate și că împreună îți pot hrăni mai bine sentimentul împlinirii și satisfacției personale. Fata de duminică Cristina NEAMȚU Oglinzile Ca toate ființele umane, am devenit conștientă de mine - și m-am format totodată - prin reflecția iubirii, a fețelor zâmbitoare, îngrijorate, dezamăgite, resemnate, obosite, încurajatoare sau încruntate ale părinților mei, prin gesturile lor, timbrul vocii, tonul și cuvintele lor destinate mie. Comunicarea lor cu mine, cu rădăcini adânci în speranțele, stereotipurile și temerile lor, conștientizate și neconștientizate, a fost lichidul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
la fete cărămizii, cămăși de culoare bej și cravate roșii la gât, ne priveau deschis În față, fără nici o sfială, bucuria Întrevederii fiind Întipărită pe fețele lor. Toți Întindeau spre noi mânuțele și apoi o zbugheau În mulțimea de capete zâmbitoare. Cadrele didactice, În frunte cu directorul, se străduiau, În zadar, să țină piept valului de copii, frumoși În uniformele lor, care nu mai păstrau rândurile care le fusese impuse inițial. În sfârșit, zarva a mai fost potolită, și conducătorul unității
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
revarsă și în inima noastră, de unde se împrăștie în mii de raze ce aduc iubire, armonie, liniște și înțelegere, raze ce pătrund în inimile și sufletele colegilor de muncă. Îi vizualizăm pe toți adunați în fața noastră, scăldați în lumină, fericiți, zâmbitori, binevoitori cu noi. Ne imaginăm că lumina alb strălucitoare ce izvorăște din inima noastră le purifică inimile, sufletele și le spală și le scurge în pămînt toate tensiunile, gândurile negative. Pe parcursul desfășurării muncii vizualizăm cum lumina alb strălucitoare ce se
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
de insulină solicitată. Am cerut imperios celor două persoane care asistau la scenă să iasă din încăpere ceea ce au și făcut. După câteva momente, zâmbind, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pacienta s-a dat jos de pe fereastră spunând zâmbitoare: „V-ați speriat, nu?”.) După primele luni de confruntări dramatice, și pentru a proteja personalul medical intimidat de pretențiile susținute cu o perseverență neobișnuită, am întocmit un cod de conduită pentru personalul din spital, care poate fi luat ca model
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
singurii interesați de un asemenea exercițiu, celelalte televizuni prezente aici „dorm” în așteptarea jurnalelor de seară sau a unor evenimente ieșite din comun (înghesuială, dispute, evenimente medicale). De la distanța la care mă aflu, nu pot auzi întrebările adresate de reporterița zâmbitoare, îmbrăcată „ortodox-corect”, dar fără exagerări. Bănuiesc că erau de genul celor cu care toate televiziunile ne-au obișnuit deja : „De unde veniți ?”, „Ce v-a adus aici ?”, „Ce-i cereți Sfântului Dimitrie ?”. Repet, nu pot auzi întrebările, dar pot percepe foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că este vorba de o ofertă de pelerinaj cu autocarul, așa cum am primit atâtea de-a lungul timpului petrecut în așteptare. Ei bine nu, m-am înșelat de data aceasta ! Femeia se oprește, mă privește cu o față calmă și zâmbitoare, apoi spune măsurat : „Nu, domnule, nu este vorba de pelerinaj. Noi aici mediatizăm un sfânt. Sau, mai bine spus, ceea ce credem noi că ar fi un sfânt, părintele Nazarie Constantin din cimitirul Bellu Militar, București. Ați auzit de el ? Nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
controlat în gesturi și maniere. Duțu era mai mărunt de statură, avea o inteligență mobilă și mare perspicacitate, o mulțime de preocupări culturale, extrașcolare, era mare rebusist, cercetător al tuturor revistelor și cărților care apăreau, mereu bine dispus și veșnic zâmbitor. Era de ajuns să-l vezi și te atrăgea. Bălănoiu, bun la carte, veșnic lângă ceilalți doi, era poet. La vârsta aceea, mai mult închipuit, dar... poet! Toată atenția lor s a aplecat asupră-mi, să nu mă simt stingher
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]